Vovidenia, Ovidenia, „Ceea ce se face văzută”, sărbătoarea luminii, o sărbătoare cu un nume atât de frumos și cu o rezonanță sufletească atât de profundă!
Mi-a fost nespus de dragă încă din anii copilăriei icoana ce-o înfățișa pe mica Maria urcând treptele acelea nefiresc de înalte către o biserică. Copila aceea serafică era așteptată în prispa altarului de un bătrân înveșmântat în argintul timpului și l-am numit încă de-atunci, cu încredințare de nezdruncinat, „Tatăl ei Cel Dumnezeu”.
Ziua aceasta e prima adăstare a sufletului în lumina călătoriei spre Betleemul Bucuriei nesfârșite. Și întreaga înlănțuire a sărbătorilor din această vreme a fiecărui an îmi pare a fi urcare, treaptă cu treaptă, către Biserica cea ctitorită de Iubirea lui Hristos: Vovidenia – Micuța Maria așteptată în prispa altarului de „Tatăl ei Cel Dumnezeu”; Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul – ocrotitorul pruncilor și al familiei creștine; Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat – mărturie a zilelor dintâi, i-aș spune a copilăriei Bisericii de pe meleagurile noastre; Sfântul Ierarh Nicolae, Marele făcător de minuni – sfântul ce înflorește an de an bucurie în ochișorii ce nu și-ar îngădui, în ajunul sărbătorii, s-așeze geană pe geană, așteptând viselor mici împlinirea; Sfântul Proroc Daniel – tânărul ce ne-nvață curajul mărturisirii și izbăvirea – prin credință statornică și dreaptă – din flacăra oricărei spre creșterea noastră-ncercări.
Nu cred că se poate trăi mai frumos o sărbătoare decât învățându-i pe copii că și ei sunt Biserica vie. Acesta a și fost gândul nostru de împlinit azi, cu pacea bucuriilor mici pe care le poți face dar oamenilor. Și cele dintâi daruri pentru copii – cărțile!
Știu de ceva vreme că profesoara Angela Brahariu, de la Școala Primară Cumpărătura, structură a Școlii Gimnaziale Bosanci, visează și „roagă” o bibliotecă pentru cei 21 de copii din clasa sa cu program simultan. Numele proiectului ei de „bibliotecă rurală” – ,,Donează o carte, un elev să aibă parte!” – a tot călătorit prin țară și spațiul de lectură visat începe să prindă contur.
A fost îndeajuns să împărtășesc în Societatea Femeilor Ortodoxe „Maria de Mangop” dorința de a pune umărul la proiectul acesta și de a oferi câteva pachete de cărți și gândul s-a și împlinit. Bine cu ce avem la îndemână! Și nu-s la îndemână cărțile? Cine nu are în rafturi niște cărți care „să-i fi rămas mici”? Sau cine dintre cei care cred că viitorul lumii stă în educație n-ar înțelege că poate fi mână întinsă către ea?
Le-am pregătit copiilor cărți. Poveștile îndrăgite ale copilăriei, enciclopedii pentru școlari, dicționare și compendii literare pentru elevi, ghiduri pe înțelesul lor de împrietenire cu regulile noului DOOM, dar și un set de auxiliare didactice „Cooperăm și dăruim”, din Colecția „Pregătiți pentru viață” a Editurii Life Learning Education. Un auxiliar despre care prof. univ. dr. Constantin Cucoș, de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, afirma că e un relevant suport de învățare, „o necesară ancoră formativă, un șantier de antrenament comportamental, un prilej de reflecție dimensionat pe măsura experienței și puterii de înțelegere a copiilor de 8-9 ani”. Iar vorbind despre experiențele de învățare propuse pe parcursul cărții, lect. univ. dr. Oana Moșoiu, de la Universitatea din București, evidenția că „solicită copilul în mod integrat, la toate nivelurile – cognitiv, emoțional, social. Cel mai important aspect care traversează cartea (…) este perspectiva pe termen lung pusă în contrast cu alegerile facile, înșelătoare, opțiuni ce par să genereze imediat confort, plăcere și bucurie. Copiii sunt conduși spre o înțelegere mai profundă a alegerilor pe care le au de făcut, să cântărească critic, chiar și de la o vârstă ce poate părea prea mică, toate deciziile și opțiunile ce le stau înainte.”
Cel dintâi cititor care a răspuns provocării mele de a descoperi poveștile călătoriei spre sine, și lecțiile de viață, și exercițiile propuse în auxiliar a fost Ionatan, care s-a și prezentat folosind explicații suplimentare pentru semnificația numelui său, „fiul cel mare al regelui Saul, un războinic curajos, prieten loial al lui David”. Am convenit că peste doar 10 zile ne-am și putea întâlni să împărtășim impresii de lectură, ba am și tăinuit între noi și ce nume să poarte premiul pe care i-l voi oferi.
Ne-a fost azi Vovidenia copiilor. Mai poate pregăti o astfel de sărbătoare pentru copii cineva? Putem să-i învățăm și astfel pe copii să-și prefacă sufletul în „casă a pâinii”, culcuș cald Blândului Iisus, mic și personal Betleem.
Daniela Ceredeev,
inspector școlar pentru religie
