,,Iar după acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci (şi doi) şi i-a trimis câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc, unde Însuşi avea să vină. Şi zicea către ei: Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său. Mergeţi; iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi pe nimeni să nu salutaţi pe cale. Iar în orice casă veţi intra, întâi ziceţi: Pace casei acesteia. Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi. Şi în această casă rămâneţi, mâncând şi bând cele ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă în casă. Şi în orice cetate veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi cele ce vă vor pune înainte. Şi vindecaţi pe bolnavii din ea şi ziceţi-le: S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu. Şi în orice cetate veţi intra şi nu vă vor primi, ieşind în pieţele ei, ziceţi: Şi praful care s-a lipit de picioarele noastre din cetatea noastră vi-l scuturăm vouă. Dar aceasta să ştiţi, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Zic vouă: Că mai uşor va fi Sodomei în ziua aceea, decât cetăţii aceleia. Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Căci dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac şi în cenuşă. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată, decât vouă. Şi tu, Capernaume, nu ai fost înălţat, oare, până la cer? Până la iad vei fi coborât!’’
Trimiterea celor 70 de ucenici la propovăduire este relatată doar de Evanghelistul Luca (10, 1-24), motiv pentru care se consideră că și el a fost unul dintre aceștia. În edițiile recente ale Sfintei Scripturi apare consemnat numărul șaptezeci (și doi) de ucenici. Diferența se explică prin existența a două tradiții diferite, care numără popoarele descendente din Noe, asociate cu cei 70 de ucenici (dacă cei 12 apostoli sunt asociați cu cele 12 seminții ale poporul ales, cei 70 de ucenici sunt asociați cu celelalte neamuri, evidențiindu-se astfel și universalitatea mântuirii). Tradiția iudaică numără 70 de urmași ai lui Noe, iar tradiția greacă (Septuaginta – traducerea greacă a NT) consemnează 72 de urmași. Dincolo de această diferență de consemnare, numărul celor 70 nu trebuie înțeles doar simbolic (plenitudinea neamurilor chemate prin Evanghelie), ci ca cifră care indică, realmente, numărul ucenicilor chemați de către Mântuitorul, pe lângă cei 12 apostoli, într-o misiune specifică lor. Despre aceștia, îndeosebi despre numele lor, sunt consemnări în literatura primelor veacuri creștine, sunt amintiți în hotărârile unor sinoade și sunt pomeniți în cadrul cultului (Mineiul lunii ianuarie, Ziua a patra; Rânduiala Proscomidiei), iar – potrivit Sfinților Grigorie de Nyssa și Teofilact al Bulgariei – misiunea lor a fost profețită încă din Vechiul Testament, cel mai evident prin textul de la Ieșire 15, 27, care precizează că, atunci când poporul ales a ajuns în oaza Elim, a găsit acolo douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de pomi de finic, care în viziunea părinților amintiți îi reprezintă pe cei 12 apostoli și pe cei 70 de ucenici: izvoare, pentru că sunt „izvoare ale învățăturii celei preadulci” și finici, ca cei „care de la Apostoli se hrăneau și se învățau” și prin ei „nouă rod ni s-a dat”.
Pe acești 70, Mântuitorul i-a trimis câte doi, pentru a se întrajutora, zicându-le, așa cum le-a zis și celor 12 Apostoli (cf. Matei 9, 37-38): Secerișul este mult, dar lucrătorii sunt puțini; rugați deci pe Domnul secerișului, ca să scoată lucrători la secerișul Său. Mântuitorul este Domnul secerișului și Stăpânul profeților, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur. Dacă i-a trimis să secere, nu i-a trimis în ogoare străine, ci în acelea pe care le-a semănat prin profeți. Domnul îi trimite ca pe niște miei în mijlocul lupilor, spunându-le într-un fel: „Plecând așa, fiți blajini ca oile, deși aveți să mergeți la lupi…Așa, mai ales, Îmi voi arăta puterea, când oile vor birui lupii, deși sunt în mijlocul lupilor, când, mușcate de nenumărate ori, nu numai că nu vor fi mâncate, ci chiar și pe lupi îi vor schimba” (Sf. Ioan Gură de Aur). Domnul îi îndeamnă în continuare: Nu purtați pungă, nici traistă, nici încălțăminte; și pe nimeni să nu salutați pe cale, pentru că misiunea lor avea drept scop propovăduirea Evanghelie, nu dobândirea unor foloase materiale sau a unor aprecieri din partea oamenilor. Sunt îndemnați, de asemenea, să fie statornici în misiunea lor, să nu se mute din casă în casă și, prin cuvânt și prin faptă, să propovăduiască pacea. În cazul în care cuvântul lor nu va fi primit, să nu fie datori cu nimic celor cărora le-au propovăduit; chiar praful luat pe sandale din acele ținuturi să fie scuturat. Consecințele vor fi pe măsură: mai ușor va fi cetății Sodomei, cunoscută pentru păcatele săvârșite acolo (a se vedea: Facere 13, 13; 18, 20; 19, 4-11), decât cetății care nu a primit mesajul Evangheliei.
Mustrările adresate de către Mântuitorul cetăților nepocăite ale evreilor, Horazim, Betsaida și Capernaum, ai căror locuitori au ascultat direct cuvintele Domnului și au văzut minunile săvârșite de către El, dar nu s-au îndreptat conform celor auzite și cărora le va fi mai greu la judecată decât Tirului și Sidonului, orașe considerate păgâne de către iudei, dar unde nu s-au făcut aceleași minuni și care s-ar fi pocăit, dacă ar fi fost ei beneficiarii acelei propovăduiri, ne ridică serioase semne de atenționare tuturor celor care am auzit cuvintele Evangheliei, amintindu-ne parcă de cuvintele Mântuitorului: Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri (Matei 7, 21).
Arhid. Prof. Dr. Bogdan-Mihai HRIȘCĂ