Redeschiderea Mănăstirii Solca a fost o prioritate a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, anunțată la doar câteva zile după întronizarea ca Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.
În 18 noiembrie 2020, Permanența Consiliului eparhial a aprobat redeschiderea mănăstirii, iar în ședința din 11 ianuarie 2021 Sinodul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei a acordat binecuvântare pentru reînființare. În 23 februarie 2021, Permanența Consiliului eparhial a hotărât numirea ca stareț al mănăstirii a părintelui protosinghel Elefterie Ionesie, începând cu 1 martie.
Duminică, 7 martie 2021, după 236 de ani de la închiderea Mănăstirii Solca de către Imperiul Habsburgic, a fost instalat primul stareț al mănăstirii. Este al 25-lea stareț și primul după 236 de ani!
La Sfânta Liturghie au slujit părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și stareț al Mănăstirii Putna, părintele Ionel Maloș, protopop de Rădăuți, protosinghelul Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural, protosinghel Elefterie Ionesie, starețul Mănăstirii Solca, preotul Ilie Bernat din Poieni Solca și preotul Sergiu Chioarță, noul preot paroh de Solca, și trei ierodiaconi de la Mănăstirea Putna. Predica zilei a fost ținută de părintele Exarh cultural, care a arătat că vor moșteni Împărăția cerurilor cei care lucrează chipul lui Dumnezeu în ei prin iubirea fraților lor, fii ai aceluiași Părinte ceresc.
După Sfânta Liturghie, părintele protopop a citit decizia de numire a noului preot paroh. Apoi a mulțumit fostului preot paroh, părintele Ionel-Mugurel Martiniuc, care acum este preot la biserica Mirăuți din Suceava, și a oferit noului paroh o Evanghelie și o cruce, îndemnându-l să dobândească o cheie către inimile credincioșilor.
Părintele Exarh a citit decizia de înființare a Mănăstirii Solca, iar părintele Exarh cultural a citit decizia de numire ca stareț a părintelui Elefterie.
Din dispoziția Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, Părintele Exarh a săvârșit rânduiala instalării ca stareț a Părintelui Elefterie.
Părintele Elefterie a fost viețuitor al Mănăstirii Putna din anul 1998.
În cuvântul său, Părintele Exarh Melchisedec Velnic a amintit întâi cum s-a ajuns la redeschiderea mănăstirii:
„Una dintre multele răni ale Bucovinei se închide sub ochii noștri. Este vorba despre Mănăstirea Solca, una din cele 21 de mănăstiri și schituri închise de către Imperiul Habsburgic după ce acesta a ocupat Bucovina în 1775.
Între primele gânduri pe care Înaltpreasfințitul Părinte Calinic le-a exprimat când Dumnezeu a rânduit să fie ales Arhiepiscop al nostru a fost redeschiderea mai multor mănăstiri închise de către Imperiul Habsburgic. Va fi avut de mai mult acest gând, nu știm, dar știm că prima mănăstire a cărei redeschidere a inițiat-o a fost Mănăstirea Solca.”
Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a hotărât achiziționarea de către Arhiepiscopie a unui teren vecin cu incinta mănăstirii, care a aparținut Solcăi și a fost înstrăinat de-a lungul timpului, și a încredințat Mănăstirii Putna întemeierea unei obști și lucrările de reconstrucție a ansamblului.
Apoi Părintele Exarh a prezentat pe scurt istoria ctitoririi Mănăstirii Solca de către voievodul Ștefan Tomșa al II-lea:
„Mănăstirea Solca are hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel și a fost ctitorită de Ștefan Tomșa al II-lea, domn al Moldovei între 1611–1615 și 1621–1623.
Biserica mănăstirii a fost începută în 1612 și a fost sfințită de marele mitropolit Anastasie Crimca în 1614. După aceasta, lucrările de zidire a altor clădiri ale mănăstirii au continuat, până în 1622.
Biserica este monumentală, având înălțimea de 36 de metri, fiind a doua după Dragomirna din perioada medievală a Moldovei.
Ștefan Tomșa al II-lea a pierdut domnia Moldovei în 1623. A plecat din Moldova și a murit în străinătate, din această cauză nu a fost înmormântat la Solca.
Alți domni importanți ai Moldovei sunt numărați între ctitorii mănăstirii, între care Miron Barnovschi și Vasile Lupu.
Întâiul ctitor și apoi alți binefăcători i-au dăruit odoare, cărți, veșminte. Ștefan Tomșa a dăruit Mănăstirii Solca părticele din moaștele Sfintei Chiriachi.”
În continuare, Părintele Exarh a arătat legătura care există din vechime între Putna și Solca:
„După înflorirea din epoca de început, o altă perioadă importantă în istoria mănăstirii a fost a doua jumătate de secolului al XVIII-lea, în special în timpul stăreției arhimandritului Vartolomei Mazereanu, între anii 1768 și 1774.
Prin arhimandritul Vartolomei, Mănăstirea Putna este foarte legată de Mănăstirea Solca.
Acesta a fost călugăr cu metania din Putna și stareț al Mănăstirii Putna. El l-a sprijinit la înnoirea mănăstirii pe Sfântul Iacob Putneanul, fiind între cei mai apropiați colaboratori ai săi.
Arhimandritul Vartolomei poate fi considerat un înnoitor al Solcăi, prin efortul său foarte mare și prin reușita de a înzestra mănăstirea cu obiecte liturgice, veșminte și cărți de slujbă.
La Solca, arhimandritul Vartolomei Mazereanu a întocmit mai multe lucrări de folos pentru binele monahismului în acea perioadă și importante pentru istoria Moldovei și pentru cunoașterea istoriei monahismului nostru. Aici a tradus și a scris mai multe.”
Imediat după această epocă de înflorire, Bucovina a fost ocupată de către Imperiul Habsburgic și mănăstirea a fost închisă:
„Bucovina a fost ocupată de Imperiul Habsburgic în 1774–1775.
În 29 aprilie 1785, după 173 de ani de existență, Mănăstirea Solca a fost închisă de statul austriac. Dintre cei 17 călugări care se aflau în momentul închiderii, unul singur, foarte în vârstă, a fost lăsat să rămână aici. Biserica a devenit biserică parohială, iar clădirile și spațiile mănăstirii au fost folosite în scopuri nebisericești.
În anul 1785, paraclisul «Sfântul Gheorghe» din turnul de poartă a fost transformat pentru o perioadă în închisoare. Chiliile de lemn au devenit locuințe pentru angajații depozitului de sare amenajat în vecinătate.
Trapeza și chiliile au fost distruse în 1871 de un incendiu, iar stăreția a fost dărâmată în timpul Primului Război Mondial.”
„Toate acestea trebuie refăcute!”, a arătat Părintele Exarh, adăugând și necesitatea înființării unui muzeu la mănăstire.
„După desființare și până în prezent, o parte din patrimoniul mănăstirii s-a păstrat la Mănăstirile Putna, Sucevița, Dragomirna, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava și în alte locuri din țară și din străinătate, iar altă parte este pierdută. Nădăjduim că un viitor muzeu va arată istoria mănăstirii și a acestor locuri vizitatorilor și pelerinilor.”
Redeschiderea mănăstirii nu este importantă doar pentru obștea de azi, ci are o semnificație aparte față de trecut și o importanță majoră pentru viitor:
„Am primit cu foarte multă bucurie gândul Înaltpreasfințitului Părinte Calinic privind redeschiderea Mănăstirii Solca.
Redeschiderea mănăstirii este o responsabilitate față de ctitorii și de viețuitorii ei din trecut, dar și față de societatea contemporană, care are nevoie de exemple vii că binele făcut de strămoși poate și trebuie să fie continuat, chiar dacă a fost întrerupt în mod forțat, de factori externi care au deținut puterea în societate într-un anumit moment istoric.
Reînființarea mănăstirii este importantă și din punct de vedere cultural, științific și misionar, întrucât ea va oferi prilejul elaborării de noi cercetări științifice, noi activități culturale și de o mai mare conștientizare a patrimoniului religios al românilor, în general, și al Bucovinei, în special.”
În încheiere, Părintele Exarh a oferit părintelui stareț Elefterie o icoană a Sfântului Iacob Putneanul, pentru a-l ajuta la refacerea mănăstirii, și pomelnicul cu ctitorii și stareții Solcăi, pentru a îndeplini datoria de a-i pomeni.
Apoi a cerut credincioșilor din Solca să sprijine mănăstirea redeschisă, dând exemplul strămoșilor lor din 1923:
„După 236 de ani, una dintre multele răni ale Bucovinei se închide sub ochii noștri, dar nu fără noi. Părintele Stareț Elefterie are tot sprijinul Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, are tot sprijinul Mănăstirii Putna, dar va avea nevoie și de sprijinul dumneavoastră, al credincioșilor din Solca.
Aici se află un document care mișcă pe oricine îl citește. În 1923, fii Solcii ajunși în Statele Unite, în Detroit, organizează o colectă pentru achiziționarea unui clopot. Când dania lor a fost consemnată, nu a putut fi lăsată deoparte motivația lor, și anume dragostea lor pentru credință, pentru strămoși, pentru bine și pentru frumos. Iată ce au spus ei: «Noi, deși fiind departe de scumpa noastră patrie, pe acest continent al Americii de Nord, nu ne-am uitat credința și limba strămoșească a plaiurilor dulci din copilărie și ne-am hotărât a veni în sprijinul bisericii din comuna Solca.»
Mănăstirea va sluji oamenii locului și va avea nevoie de sprijinul oamenilor locului. Suntem convinși că așa va fi, căci împreună, cler și popor, preoți de mir și monahi, cu toții avem un singur scop: să înfăptuim binele de la Dumnezeu pentru a ne mântui.”
Părintele Paroh Sergiu Chioarță a vorbit despre legătura dintre parohie și mănăstire:
„După 236 de ani de așteptare, Mănăstirea Solca are parte de atenția cuvenită și de o repunere în cinste. Părintele Elefterie va fi de acum părintele nostru duhovnicesc. Se va stabili aici, îl vom găsi permanent rugându-se pentru noi și trudind la refacerea mănăstirii.
Dar nu va trudi singur, căci noi toți îi vom veni alături și îl vom sprijini. Fericit este creștinul care cercetează mănăstirile și ajută după putere! Așa să facem și noi!”
În cuvântul său, Părintele Stareț Elefterie s-a adresat credincioșilor asigurându-i că mănăstirea va fi deschisă față de credincioși în continuare: „Știu că această biserică este biserica dumneavoastră de suflet. Este biserica în care dumneavoastră, străbunicii dumneavoastră au fost botezați, cununați, înmormântați când au trecut la Domnul. Vă asigur că, și atunci când Solca va avea o catedrală a ei, această biserică de suflet va rămâne pe mai departe deschisă la orice solicitare din partea dumneavoastră.”
foto credit: Marius Cârneală, Iosif Andronic