Și fiind el în Betania, în casa lui Simon Leprosul, și șezând la masă, a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard curat, de mare preț, și spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus (Marcu 14, 3).
În Sfânta și Marea Miercuri se face pomenire de femeia cea păcătoasă, care a uns cu mir pe Domnul. Aceasta luând un vas de alabastru cu mir de mare preț, l-a spart aducând mirul ca jertfă (Ioan 12, 3).
Alabastrul era un vas special, în formă de con sau de corn strâmt la gât, anume făcut pentru a pune în el mir de mult preţ sau „mir de nard”. Era cioplit din piatră alb-albastră, ce se găsea în Asia Mică, în Siria, în India şi la Teba, în Egipt. Cea mai albă decât toate era piatra sau „Alabastrul de Damasc”. Mirul de nard care se punea în vasele de alabastru era fabricat în Tarsul Ciliciei şi în alte centre, dintr-o plantă numită „Nardostachis Iatamansi”, care creştea prin sudul şi estul Indiei, plantă frumos mirositoare. După cum se poate observa, numele mirului vine de la planta din a cărei rădăcină şi cotor se extrăgea, căci „nard” este chiar începutul cuvântului care indică denumirea plantei. Vasele de alabastru cu astfel de mir de nard erau bine astupate şi sigilate, iar când se scotea mirul, cel mai adesea se rupea gâtul subţire al vasului.
La Denia de Marți seara se cântă un tropar care este sugestiv în cazul de față, arătându-ne starea interioară a femeii păcătoase, care ședea la picioarele Stăpânului Hristos: „Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă, şi tânguindu-se a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului. Primeşte izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoţi cu norii apă din mare; pleacă-Te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale, Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată milă”.
Ceea ce ne surprinde din cele prezentate este faptul că, atât vasul de alabastru, cât și mirul erau de mare preț. Mirul costa 300 de dinari, echivalentul a 300 de zile de muncă, ceea ce ne sugerează că pentru Domnul trebuie să dăm ceea ce avem mai bun. Acest lucru îl subliniază și părintele Patriarh Daniel în predica din Duminica Floriilor. „Mântuitorul Iisus Hristos spune așadar că cinstirea Lui în Biserică prin obiecte și gesturi de mare preț nu trebuie să fie pusă în competiție sau în concurență cu ajutorarea săracilor. Opera de lucrare a sfințeniei nu se opune operei sociale a ajutorării săracilor. Deci, Hristos Domnul ne învață că nu putem opune lucrurile complementare și că iubirea față de Hristos se arată mai întâi prin rugăciune în biserică și apoi prin fapte bune arătate față de semenii aflați în nevoi”.