„Unirea – este cheia bolții fără de care s-ar prăbuși întreg edificiul național” – Sub acest motto al lui Mihail Kogălniceanu s-au desfășurat activitățile dedicate Unirii Principatelor la Așezământul copii „Sfântul Ierarh Leontoie de la Rădăuţi” cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor.
În cuvântul său, arhid. Vasile M. Demciuc, consilier eparhial al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, a subliniat faptul că evenimentul istoric de acum 166 de ani când s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române în anul 1859 sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a fost un act de voință politică al liderilor din cele două principate românești (Moldova și Țara Românească) și prima etapă în crearea statului unitar român modern, un act istoric despre care Mihail Kogălniceanu spunea că este „actul întregii națiuni române”, „cheia de boltă” act ce a rămas un moment decisiv în istoria românilor, pentru că recunoașterea internațională a Unirii și măsurile adoptate în anii care au urmat au dus la obținerea și recunoașterea independenței României în anii 1877 – 1878 și la îndeplinirea idealului național de unire a tuturor românilor în 1918. În egală măsură, momentul 24 ianuarie 1859 a fost primul pas făcut de națiunea română pe drumul modernității și al integrării europene.
Vorbind despre semnificaţia acestui moment istoric, arhid. Vasile M. Demciuc a subliniat în mod special faptul că Istoria nu este trecut, ci este prezentul celor care au trăit în trecut, subliniind faptul că Unirea Principatelor Române a fost susținută și de numeroși slujitori ai Bisericii. Prin ierarhi, preoți de mir, monahi şi teologi mireni, Biserica a contribuit, deopotrivă în Moldova și în Țara Românească, la acest act fundamental al istoriei noastre.
În cuvântul său, preacuviosul părinte arhim. Justin Tănase, directorul Aşezământului, pornind de la cuvântul psalmistului David care a spus că «Acolo unde este unire, acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viața pe vecie» a explicat importanţa rugăciunii de Te Deum, explicând că prin această rugăciune recunoaştem lucrarea lui Dumnezeu în istorie, şi să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate, subliniind că unirea este o binecuvântare a lui Dumnezeu .
Această sărbătoare este o zi de mulţumire adusă lui Dumnezeu – a subliniat Preacuviosul Părinte arhim. Justin – o zi de recunoştinţă pentru toţi cei care au contribuit la Unirea Principatelor Române, precum şi o zi de evidențiere a importanţei unităţii şi a demnităţii noastre naţionale în contextul cooperării internaţionale prezente şi viitoare.
A urmat un emoţionant moment artistic susţinut de copii din Aşezământul Sfântul Ierarh Leontie, moment în care copii, sub directa coordonare a preacucernicului părinte Adrian Florea, au intonat frumoase cântece patriotice, au recitat poezii prin care și-au exprimat bucuria și mândria de a fi român, de a fi creștin.
Apoi, o pauză scurtă de reflecție, și… Hora Unirii! Pentru că ce alt mod mai frumos de a sărbători Unirea decât printr-o horă, simbol al legăturii și al spiritului românesc, așa cum este și îndemnul versurilor scrise de Vasile Alecsandri și publicate pentru prima dată în anul 1856, în revista lui Mihail Kogălniceanu, Steaua Dunării: „Hai să dăm mână cu mână/Cei cu inimă română,/Să-nvârtim hora frăţiei/Pe pământul României!”. Cuvintele cântecului au răsunat cu putere în aer, iar mâinile lor s-au întâlnit într-un gest simbolic.
Elevii și profesorii s-au adunat într-un cerc mare şi au înconjurat biserica Aşezământului, iar pașii lor au început să se sincronizeze parcă cu ritmul inimilor celor care au înfăptuit Unirea. Cu ochii plini de curiozitate, cu zâmbete largi, copiii simțeau aceeași emoție – un sentiment de unitate. În timp ce dansau, fiecare pas părea să fie o punte ce le aducea aminte de importanța unui singur nume – Unirea.
Pr. Ştefan Mihalcea
