„Străbate drumul poruncilor lui Dumnezeu, împlinindu-le, ca harul primit la Sfântul Botez să rodească în tine, luminându-ți chipul.” i-a îndemnat Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, astăzi, 6 ianuarie 2025, pe fiecare dintre credincioșii veniți în număr mare la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”, Catedrala Arhiepiscopală din Suceava. Numeroși suceveni au ales vechea ctitorie voievodală pentru a prăznui liturgic Dumnezeiasca Arătare a Preasfintei Treimi în momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în apele râului Iordan spre a fi botezat de către Ioan, Înaintemergătorul Său.
Înscriindu-se în rândul celor mai alese zile din calendarul creștin, sărbătoarea Botezului Domnului nu reprezintă doar prima descoperire manifestă a lui Dumnezeu – Treime înaintea tuturor celor veniți la Iordan, ci și începutul activității publice a Celui venit smerit în lume în urmă cu 30 de ani pentru a o mântui. Smerenia desăvârșită a Fiului lui Dumnezeu Întrupat este încă o dată confirmată, nu atât prin faptul că primește botezul pocăinței prin mâinile lui Ioan, cât mai ales că Cel Ce este fără de păcat intră ultimul în apele ce ascultaseră nenumărate mărturisiri de păcate, asumându-le și răscumpărându-le ulterior prin Jertfa Sa pe Cruce. Împărăția cerurilor se apropiase atât de mult de om, încât cel zidit stă înaintea Ziditorului Său și chiar Îl poate vedea, mărturisind: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatul lumii”, prin glasul ultimului proroc al Vechiului Testament, Ioan Botezătorul.
În cinstea slăvitului praznic împărătesc, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, rânduită pentru această zi de prevederile tipiconale, a fost săvârșită de întâistătătorul eparhiei, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic, dimpreună cu Preasfințitul Părinte Ieronim, Episcop al Daciei Felix, și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, pe un podium special amenajat în curtea Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”. În comuniune liturgică li s-a alăturat un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte clerici de la Centrul Eparhial Suceava, dar și slujitori ai obștii ocrotite de sfântul trapezuntin, protos fiind părintele arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ.
Ca de fiecare dată în duminici și la marile sărbători, Corala Mixtă „Sfântul Ioan cel Nou” a Catedralei Arhiepiscopale, dirijată de părintele Lucian – Ionuț Tablan Popescu, a răspuns liturgic ecteniilor și rugăciunilor înălțate de soborul slujitor.
Cuvântul de învățătură a fost rostit de Preasfințitul Ieronim în răstimpul rânduit împărtășirii clericilor. Părintele episcop a explicat semnificațiile teologice ale evenimentului petrecut acum aproape 2000 de ani în pustiul Iordanului și importanța lui în actul răscumpărării oamenilor din robia păcatelor. „Sărbătoarea de astăzi răspunde năzuințelor dintotdeauna ale omenirii, nu numai de a-L cunoaște, ci și de a-L vedea pe Dumnezeu. Lucrul acesta este dificil, pentru că sunt două lumi diferite, lumea noastră, a pământenilor, și lumea lui Dumnezeu, lumea cea cerească, care este mai presus decât tot ceea ce noi putem să vedem în universul nostru. Așadar, nu putem pătrunde în taina dumnezeirii decât dacă ne-o descoperă Cel Care, ieșind din Sine, din dragoste dumnezeiască și cu forță creatoare, a creat lumea aceasta, a creat toată firea care ne înconjoară și la urmă L-a creat pe om.”
Subliniind condiția limitată a omului care, deși legat ontologic de Ziditorul Său prin chipul Acestuia întipărit în suflet, nu poate parcurge de unul singur drumul înapoi spre Raiul din care a ieșit prin neascultare, ierarhul a scos în evidență nemăsurata iubire a Persoanelor Preasfintei Treimi, prin care este vindecată rana pricinuită de păcat și cel zidit este născut din nou, din apă și din Duh, făcându-Se iarăși cetățean al Împărăției cerurilor.
„Nimeni altcineva nu putea să lucreze această refacere a armoniei dintre om și Dumnezeu decât Însuși Cel Ce ne-a creat pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Care este și Cuvântul, Care este Lumina lumii și viața noastră, a oamenilor, izvorul vieții și izvorul apei celei vii. El este Acela care, din sfatul intra-trinitar, adică din interiorul Preasfintei Treimi, S-a hotărât a Se coborî, ca să-l ridice pe om acolo unde trebuia să fie. Dar cum să intre Cel pe Care noi nu putem să-L ajungem decât cu gândul? Cum să intre în relația noastră și în lumea noastră pământească Cel pe Care nu pot să-L cuprindă cerurile? Cum să Se coboare în lumea noastră El, Care este stăpânul a toate și desăvârșirea, puterea și nemărginirea? Oare cum să intre în lumea noastră? Și mărturisesc Sfinții Părinți care au meditat adânc la această taină că dragostea lui Dumnezeu față de creația sa, față de om, a fost cea care L-a pogorât din această slavă și măreție dumnezeiască, pe care noi nu putem să o ajungem, L-a coborât la noi pe pământ. Adică El însuși S-a pogorât, prin împreună sfătuire cu Părintele Ceresc și cu Duhul Sfânt, și ,precum a spus Apostolul Pavel, S-a smerit pe Sine și S-a făcut Om. Deci cel neîncăput încape în smerita noastră existență.”
Potrivit rânduielii liturgice, înainte de sfârșitul Sfintei Liturghii, după Rugăciunea Amvonului, cei trei ierarhi au oficiat Slujba sfințirii celei mari a apei, rugându-se împreună cu preoții slujitori, prin cele douăzeci și șase de cereri ale Ecteniei mari, ca „Domnul Dumnezeu să pogoare peste apa pusă înainte spre sfințire lucrarea cea curățitoare a Preasfintei Treimi pentru a fi sfinţită, cu puterea şi cu lucrarea Preasfântului Duh, şi a i se da harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului”, astfel încât ea să devină „curăţitoare, sfinţitoare şi tămăduitoare sufletelor şi trupurilor celor care o vor bea cu credinţă, dar şi izgonitoare a toată puterea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi”. Aceasta este lucrarea tainică a Duhului Sfânt, devenită vizibilă prin această slujbă a Bisericii, după cum explică Înaltpreasfințul Părinte Arhiepiscop Calinic în cuvântul intitulat Ierurgiile – lucrări văzute ale Duhului Sfânt.
Toți cei prezenți au fost stropiți apoi cu Agheasmă Mare și au avut posibilitatea de a o duce și la casele lor, spre a le binecuvânta, multiplicând astfel întreitul strigăt de psalm: „Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale, şi niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale” ce încheie Rugăciunea de sfinţire a apei, alcătuită de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.
Pentru ca roadele binefăcătoare ale cinstitului praznic să fie împărtășite cât mai multor credincioși, răspunzând chemării prorocului Isaia de a scoate „apa cu veselie din izvoarele mântuirii” (Isaia 12, 3), ostenitori și prieteni ai așezământului monahal, împreună cu obștea, au pregătit zece mii de sticle cu apa sfințită, pentru a fi duse celor care nu au reușit să fie prezenți la slujbă.
Părintele Arhiepiscop Calinic a mulțumit ierarhului oaspete pentru împreuna slujire și cuvântul de învățătură, Părintelui Episcop-Vicar Damaschin Dorneanul pentru colaborarea și lucrarea în ogorul Arhiepiscopiei și soborului slujitor pentru comuniunea liturgică.
Totodată, a amintit faptul că predica Înaltpreasfinției Sale, în care prezintă un scurt istoric al sărbătorii, dar și semnificațiile teologice ale gestului Mântuitorului de a Se lăsa botezat de mâna omenească a Înaintemergătorului Său, Ioan, se regăsește pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Potrivit tradiției îndătinate în luna august a anului trecut, de a structura în zece puncte principalele învățături ale Evangheliei duminicale, ale evenimentului scripturistic ori ale biografiei unui sfânt, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a dat citire Decalogului alcătuit pentru această importantă sărbătoare. Firul roșu al Decalogului de astăzi aduce împreună necesitatea înnoirii inimii și cugetului nostru, a transfigurării vieții prin pocăință autentică și a (re)așezării în raiul Bisericii, ca, încredințându-ne iubirii multmilostive a Preasfintei Treimi, să fim ridicați din nou la înălțimea cea dintru început și să devenim moștenitori ai Patriei cerești.
Nu în ultimul rând, chiriarhul eparhiei Sucevei și Rădăuților a adresat mulțumiri corului, organizatorilor, între care un rol important l-au avut Inspectoratul Județean de Jandarmi Suceava și Inspectoratul pentru Situații de Urgență Suceava în asigurarea celor mai bune condiții de desfășurare a evenimentului, colaboratorilor și voluntarilor, care răspund de fiecare dată chemării de a ajuta obștea monahală din jurul Sfântului Ioan. Gândul de binecuvântare s-a îndreptat și către toți participanții la această sărbătoare, dorindu-le ani mulți și buni, cu sănătate de la Dumnezeu, felicitându-i pe cei care își serbează onomastica în aceste zile, Teofan, Teofana, Epifanie, Epifania, Iordan, Iordana.
La final a adresat fiecăruia îndemnul de a folosi această zi pentru a reflecta și a-și înnoi hotărârea de așezare a întregii vieți în slujba lui Dumnezeu, pentru a-și păstra vie conştiinţa nobleţei de fii după har ai lui Dumnezeu–Tatăl şi de fraţi ai lui Hristos în Duhul Sfânt.
Mulțumind credincioșilor veniți în număr mare să primească binecuvântarea arhierească, le-a transmis că la cele două ieșiri sunt așteptați cu toții să împărtășească bucuria acestui mare praznic împărătesc, gustând ceva dulce și un pahar cu vin fiert, oferite cu toată dragostea de părinții mănăstirii. Un alt dar pe care l-au luat acasă cei prezenți au fost iconițele cu reprezentarea praznicului, realizate la Tipografia „Vartolomeu Mazereanu” a Editurii Crimca a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Pentru că de-a lungul timpului cei care l-au cinstit cu evlavie pe Mucenicul Ioan de la Suceava și au folosit apa izvorului care îi poartă numele au primit de la Preamilostivul Dumnezeu, prin mijlocirea Sfântului, ajutor, mângâiere și vindecare, clericii rânduiți au plecat în procesiune spre Izvorul Sfântului Ioan cel Nou, aflat în Parcul Șipote, în imediata apropiere a lăcașului de cult, în timp ce o parte dintre slujitorii de la Catedrala Arhiepiscopală au rămas să împartă credincioșilor Agheasma Mare.
***
Sfințirea cea mare a apei reașază înaintea ochilor trupești și sufletești momentul în care, prin apele resfințite de Fiul cel iubit al lui Dumnezeu Tatăl și, mai apoi, prin sângele și apa ce au curs din coasta Lui, răstignit fiind pe Cruce, oamenilor li se oferă posibilitatea ieșirii din întunericul păcatului pentru a intra în lumina îndumnezeirii. Unul dintre autorii cântărilor ce alcătuiesc Canonul Utreniei la sărbătoarea Botezului Domnului, Cosma Monahul, surprinde acest adevăr: „Trimis fiind de Tatăl, prealuminate Cuvinte, vii să gonești cuprinderea nopții cea rău întunecată, să dezrădăcinezi păcatele oamenilor și să-i tragi la Tine, Fericite, ca niște fii luminați cu Botezul Tău cel din curgerile Iordanului.”
Având credința că apa sfințită este curățitoare, sfințitoare și tămăduitoare sufletelor și trupurilor, dar şi izgonitoare a toată puterea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, Agheasma Mare se ia până la Odovania Praznicului Botezului Domnului (14 ianuarie) inclusiv, pe nemâncate, înainte de anaforă.
Daniela Livadaru
