Dulcea mea ninsoare de har,
Măicuţa mântuirii mele!
Curg
tapiţerii de chihlimbar
din
ochii-ţi născători
de stele!
O, Răsărit al inimii rănite!
Măicuţa mângâierii line!
E gura ta
nimb şi pecete
ascunselor tăceri divine!
Măicuţa sufletului meu
cu ochii plini de vii opale!
Mai ninge-mi har din Fiul tău
cu lacrima tăcerii tale!
***
Din sfânta-ţi privire
coboară un înger
cu aripi de seară
când viaţa mă doare
pustie şi-amară…
Cu aripa lui de răcoare
mângâie inima grea…
Şi-atunci
sufletul tresare
şi strigă:
“Fie mie
după dragostea
Ta!”
***
În braţele morţii
inima
numără anii…
În palmele tale
Preadulce Măicuţă
Îi bate
Iubirii
metanii…
(în volumul Marius Iordăchioaia, Cineva mă caută prin viaţa mea, Editura Doxologia, Iaşi, 2013, pp. 185-186)