În acest an, tinerii din Grupul vocal-tradițional Ai lui Ștefan, noi oșteni au ales să-și prezinte raportul anual de activitate de Ziua Internaţională a Tineretului Ortodox, la Centrul Cultural „Mitropolit Iacob Putneanul” de la Mănăstirea Putna, în cadrul unui forum deschis și interactiv, la care au fost invitați să participe profesori și părinți, colegi și prieteni, oficialități care susțin activitățile și proiectele educațional-culturale și artistice ale liceenilor mărturisitori de Hristos.
Și după ce și-au așezat și gândurile și rugăciunea pe genunchii Maicii Domnului, în Acatistul Bunei Vestiri, i-am invitat să ne ofere tuturor testimoniale, să ne împărtășească împlinirea și responsabilitatea cu care se îngemănează prezența și activitatea într-un astfel de proiect de mărturisire de credință și de valori netrecătoare.
Paradigma panelului lor a valorificat „povestea notei 10”, ca referință de recunoaștere a performanței școlare, ca semn al prețuirii și-al admirației celorlalți, al reușitei personale, dar și cu referire explicită la Decalog, la o selecție de zece îndemnuri adresate copiilor și tinerilor de către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, în Decalogul copilului, Decalogul elevului, Decalogul olimpicului și în Decalogul „Tinere, ție îți zic!”.
Testimonialele tinerilor „oșteni” au fost, așadar, engramate pe experiențele lor de învățare și duhovnicești, corelate, pentru a evidenția o dată în plus complexitatea unui astfel de demers educațional, unor îndemnuri din scrierile de tip Decalog alcătuite de Părintele Arhiepiscop. Și le împărtășesc, acum și aici, cu încrederea pedagogului care știe că binele se cere cunoscut și povestit, încercat de către fiecare și înmulțit.
„Propune-ți să excelezi în educația și formarea ta, pentru a deveni omul pe măsura și vrerea lui Dumnezeu și a neamului tău.” (Decalogul elevului, «8»)
Î: Cum simte un tânăr din Grupul vocal-tradițional Ai lui Ștefan, noi oșteni că excelând în activitatea artistică și culturală împlinește voia lui Dumnezeu? Au existat momente în care ați simțit astfel?
R: Da, e o certitudine aceasta. Au existat momente în care am simțit că prin activitatea noastră împlinim voia divină, facem la rândul nostru un fel de misiune, contribuim la împlinirea voii lui Dumnezeu. Și mă gândesc acum la unele situații în care poate că nu am excelat neapărat din punct de vedere artistic, prin felul în care am cântat sau prin felul în care am arătat, ci din punct de vedere al trăirilor pe care le-am simțit și împărtășit cu cei din fața noastră. Simplul fapt că prin muzica noastră, prin poezie și rugăciune am atins sufletele celor care ne-au ascultat poate fi o mărturie că împlinim un gând al Lui Dumnezeu, că împlinim voia Sa. (Teodora Isopescu)
„Participă cu dragoste și nețărmurit interes, atunci când nu ai obligații școlare, la slujbele Bisericii, bucurându-te de primirea lui Hristos Euharistic.” (Decalogul elevului, «9»)
Î: Ne poate cineva vorbi despre astfel de preocupări ale voastre? Sunteți dintre apropiații, am putea spune dintre copiii de casă ai Mănăstirii Putna. Ce înseamnă pentru voi să participați împreună la unele dintre rugăciunile Bisericii?
R: Pentru noi, Mănăstirea Putna este mai mult decât un loc de rugăciune, este acasă, e locul unde sufletele noastre se întâlnesc cu cerul, unde ne regăsim liniștea și împlinirea. Participarea la slujbele Bisericii nu este o obligație, ci o dorință a inimii, o chemare interioară care ne apropie atât de Dumnezeu, cât și unii de alții. Iar acestea ne fac să simțim că formăm o familie unită prin credință și dragoste față de neam și țară.
În zilele de sărbătoare, pășind pe poarta mănăstirii, simțim bucuria și pacea care ne îmbrățișează. Părintele Stareț ne primește cu dragoste părintească, iar fiecare slujbă devine un prilej de întărire sufletească. Sunt sigură că nu doar pentru mine, intrarea în această familie duhovnicească a însemnat o apropiere mai profundă de Dumnezeu și de Biserică, iar întâlnirea cu Mănăstirea Putna a marcat începutul unui drum sfânt, un drum pe care nu-l parcurgi singur, ci împreună cu această familie. Aici, în această comuniune sfântă, îmi găsesc pacea și liniștea, iar pentru toate acestea, sunt recunoscătoare din inimă. (Leontina Rusu)
„Acordă în fiecare etapă a vârstei tale atenția cuvenită celor care lucrează la educația și formarea ta, ca să-ți însușești cunoștințe temeinice, și nu nesocoti sfatul părinților, răzvrătindu-te asupra lor, ci urmează exemplul lui Iisus, Care era supus Fecioarei Maria și Dreptului Iosif.”
(Decalogul copilului, «3»)
Î: Sunt astfel de oameni în viața voastră, a grupului? Ați simți oare să împărtășiți ce ați învățat de la ei? Oameni cărora poate că nu le-ați spus pe de-a-ntregul cât de mult au însemnat/înseamnă pentru voi?
R: Da, cu siguranță, în viața fiecăruia dintre noi există persoane care ne-au influențat pozitiv, fie că sunt părinții, profesorii sau oameni care ne-au inspirat prin ceea ce sunt ei. De exemplu, noi ,tinerii din Grupul vocal-tradițional„Ai lui Ștefan, noi oșteni” suntem ghidați de profesori și îndrumători care ne transmit nu doar tehnici vocale, ci și valori morale și culturale esențiale pentru păstrarea identității naționale și a credinței.
Trebuie să fim conștienți de influența celor care ne formează și să nu uităm să transmitem mai departe valorile primite. Noi ,tineri din grup, nu doar că învățăm de la domnul profesor Vasile Schipor tot ce e mai frumos și bun, dar ducem mai departe tradițiile și credința prin cântec și printr-un mod de viață autentic. Astfel, devenim nu doar păstrători ai trecutului, ci și mentori pentru viitor, demonstrând că educația și valorile adevărate sunt menite să fie împărtășite. (Elena Gheorghiță)
R: Da, în mod cert! Părinți, profesori, mentori sau alte persoane din comunitate au avut un impact profund asupra noastră; ne-au împărtășit cunoștințe valoroase, ne-au oferit sfaturi înțelepte și ne-au ghidat spre calea cea bună. Un bun exemplu este părintele stareț, care ne este mereu alături, ne călăuzește și ne sprijină în toate și nu sunt cuvinte destule pentru a-i spune mulțumesc. (Bianca Cenușă)
„Crește și te întărește cu duhul, precum Copilul Iisus, și te bucură lucrând la sporirea talanților tăi și la rodirea cuvintelor Evangheliei în tine, ca cel care de mic te-ai deprins cu dulceața Sfintelor Scripturi.” (Decalogul copilului, «10»)
Î: E chiar al zecelea! Sunt între voi tineri care și-au sporit talanții aici? Știm cu toții că da.
R: Sunt și au fost între noi, cei peste 700 de tineri care în acești ani au fost membri ai grupului, și mulți care și-au sporit talanții prin muncă si credintă, în folosul lui Dumnezeu. Atunci când ne folosim darurile primite, fie că sunt cunoștințe, abilități sau bunătate, și le punem în slujba Lui, crestem spiritual și devenim mai buni. Prin rugăciune, muncă și dorința de a face bine, ne apropiem de Dumnezeu și aducem rod în viața noastră și a celor din jur. Important este să nu irosim darurile primite și să le folosim cu înțelepciune, pentru a face lumea mai bună. (Elena Pitic)
„Iubeşte valorile Ortodoxiei, pecetluite cu jertfa Mântuitorului Iisus Hristos, cu sacrificiul martirilor şi mărturisitorilor şi susţinute cu rugăciunile ierarhilor, preoţilor, cuvioşilor, pustnicilor şi credincioşilor din toate timpurile.” (Decalogul „Tinere, ție îți zic!”, «3»)
Î: Care sunt valorile grupului vostru și care sunt valorile Ortodoxiei, pe care voi le exersați și le mărturisiți?
R: Credința, dragostea de Dumnezeu, dragostea de țară, familia, Biserica, încrederea, prietenia, comuniunea, rugăciunea, munca, sprijinul, dreptatea, înțelegerea, îngăduința, statornicia, răbdarea, ascultarea, smerenia, curajul, iubirea.
„Alege-ţi prieteni de foarte bună calitate spirituală, morală şi intelectuală, cu care să te implici în activităţi eclesiale, sociale, culturale, educaţionale, etc., ştiut fiind faptul că sunt prieteni mai apropiaţi decât un frate, după cum sunt şi prieteni aducători de nenorocire.” (Decalogul „Tinere, ție îți zic!”, «9»)
Î: Ce ne puteți spune despre prietenia dintre voi? Pe ce se întemeiază ea acum?
R: Prietenia dintre noi, membrii grupului „Ai lui Ștefan, noi oșteni”, se întemeiază pe pasiunea comună pentru muzica tradițională și pe respectul pentru valorile culturale românești. De când sunt în grup, am construit relații puternice bazate pe încredere, colaborare și sprijin reciproc. Fiecare repetiție, fiecare spectacol devine un nou prilej în care ne apropiem mai mult, împărtășind experiențe și bucurându-ne de realizările noastre comune. Este o prietenie autentică, născută din dragostea pentru valorile cultural-religioase și din dorința de a păstra și promova moștenirea noastră culturală. (Alexandru Georgiță)
„Fii liber în Dumnezeu, ca în viaţă să poţi birui toate nedreptăţile, încercările şi obstacolele ce-ţi stau înainte şi – astfel – să fii un om pe măsura şi vrerea societăţii din care faci parte şi implicit a lui Dumnezeu, după chipul Căruia ai fost creat.” (Decalogul „Tinere, ție îți zic!”, «10»)
Î: Ați vrea să vorbim puțin și despre acest fel de libertate? Vă simțiți întăriți în vreun fel în fața tentațiilor vârstei și ale lumii?
R: Corul nostru este cunoscut în rândul tinerilor și pentru stilul de viață pe care acesta îl oferă în perioada adolescenței si nu numai. Suntem așa-zișii ambasadori ai tinereții trăite diferit, departe de problemele cu care se confruntă adolescenții zilelor noastre. Sunt de 6 ani în acest cor, mai exact de la vârsta de 13 ani și pot să spun că acest lucru mi-a schimbat radical viața, m-a ajutat să mă apropii de Dumnezeu și să nu cad pradă ispitelor care sunt des întâlnite printre tineri. Având în vedere că cei mai mulți dintre prietenii mei fac parte din grup, tentațiile nu constituie o problemă pentru mine. Familia „oștenilor” se modifică de la an la an, iar eu am fost martoră la schimbarea în bine a vietii colegilor mei. Am evoluat, am învățat, am greșit si ne-am corectat, toate împreună. (Eliza-Georgiana Nistor)
R: Într-adevăr, poate programul nostru este unul încărcat, dar este unul încărcat de frumos și mă bucur că îmi pot cheltui timpul pe experiențe frumoase care mă pot apropia de Dumnezeu, necontând neapărat apropierea față de prieteni, ci cea de Dumnezeu. (Teodor Poleucă)
„Păzeşte-ţi mintea, sufletul şi trupul curate şi astfel vei beneficia de ocrotirea lui Dumnezeu.” (Decalogul olimpicului, «9»)
Î: Ne spune cineva cum își poate păstra un tânăr ortodox curăția sufletului?
R: Consider că,un tânăr ortodox care caută să-și păstreze curăția sufletului este un tânăr care își dorește să fie bineplăcut lui Dumnezeu. Pornind de la această premisă, putem spune că un astfel de tânăr se diferențiază prin responsabilitatea de care dă dovadă, prin selectivitatea în alegerile pe care este chemat să le facă. Se va strădui mereu ca deciziile sale să fie în conformitate cu învățăturile lui Dumnezeu.
Bineînțeles, raportându-ne la tentatiile vieții cotidiene observăm că nu este deloc ușor pentru un tânăr să-și păstreze sufletul curat, să lucreze binele spre a bineplăcea lui Dumnezeu, deoarece pe de o parte stă lumea plină de plăceri deșarte, iar pe de altă parte stă inima hotărâtă să nu greșească, să nu cedeze în fața ispitelor ce năvălesc asupra sa. Însă, cred cu tărie că dacă tânărul se lasă călăuzit de cuvântul lui Dumnezeu, dacă își pune nădejdea în ajutorul Lui, poate birui această luptă.
De asemenea, o știm cu toții, Dumnezeu este iubire dusă până la jertfă, bunătate, iertare și milostivire, iar un tânăr ce Îl are ca model în toate aceste virtuți va rămâne un tânăr al cărui suflet este lumină în întuneric și lumină înaintea celorlalți.
Ca o mică paranteză, aș putea adăuga că activitatea noastră, a tinerilor oșteni ai Sfântului Voievod Stefan, nu iese de sub călăuzirea domnului profesor, iar îndrumările și sfaturile pe care le primim în mod constant, de la el ne ajută foarte mult să urmăm învățăturile lui Dumnezeu și să ne păstrăm curăția sufletului. (Alexandra Bujdei)
„Pregătește-te în fiecare zi ca şi cum ai intra într-o nouă competiție la sfârşitul acesteia.” (Decalogul olimpicului, «7»)
Î: Mi-ar plăcea acum să ne povestiți câteva întâmplări dragi, când nu v-ați simțit în competiție unii cu ceilalți, ci aproape unii de ceilalți.
R: Deși competiția poate fi motivantă și poate duce la realizări impresionante, momentele de sprijin și ajutor reciproc sunt mult mai importante și valoroase. Spun acest lucru pentru că o competiție ajută doar atunci când ești singur într-o situație, dar în cadrul unui grup așa cum suntem și noi, nu va duce la nicio realizare uriașă, pentru că doar prin unitate poți excela și poți crea ceva frumos. Competiția e foarte rară în rândurile noastre. Ideea principală care nu te duce cu gândul la ea este faptul ca toți avem același scop, adică de a răspândi frumosul tradițiilor și credința față de Dumnezeu tuturor tinerilor. Într-un cor, nu contează ca unii să fie mai buni ca ceilalți, ci contează să fim buni împreună. Pentru mine, a lucra împreună cu colegii mei, a desena noi căi de a colabora, aceasta mi se pare a fi frumusețea interacțiunii umane. A te gândi cum să fii mai bun presupune și a descoperi cum e altul mai slab decât tine. Între noi nu a existat nicioadată vreo competiție și am încercat mereu să ne ridicăm unul pe celălalt, chiar și în momente mai dificile. Un aspect important este că noi ne simțim des în comuniune, iar acest lucru este cu atât mai evident atunci când reușim să comunicăm unii cu ceilalți fără a scoate vreun cuvânt. Îmi place să cred că am format legături atât de strânse între noi încât reușim să ne înțelegem chiar și fără a vorbi, doar printr-o simplă privire. (Teodora Chelba)
„Priveşte spre viitor cu credinţă în Dumnezeu, cu nădejde în Providenţă şi cu dragoste faţă de Familie, Biserică şi Ţară.” (Decalogul olimpicului, «10»)
Î: Cum vă vedeți viitorul? Ce proiecte vă doriți să mai puteți organiza?
R: Pot spune că nu ne gândim prea departe spre viitor. Nouă ne place să trăim prezentul, să simtim fiecare moment împreună, fiecare activitate pe care o avem, deoarece acestea ne unesc. Îmi vine în minte prima zi în „familia ostenilor”. Eram în clasa a IX-a, nu cunoșteam pe nimeni. Însă colectivul a fost unul primitor si am reușit să mă integrez, mai ales datorită activităților la care am luat parte. De aceea, cred că este important să trăim prezentul, deoarece astfel rămânem cu amintiri și lectii frumoase, pe care le transmitem mai departe. Cât despre proiecte în cadrul grupului, pot spune că sunt numeroase. Ne dorim să continuăm să încântăm oamenii din țară și de peste hotare, să-i alinăm pe cei care duc dor de tara noastră, să ne implicăm în asociațiile de tineri din diaspora, să continuăm să luăm parte la tabăra de la Schitul Salaș, care a devenit tradiție în „familia oștenilor” și, nu în ultimul rând, ne dorim să adunăm cât mai multi tineri în rândul „oștenilor”. Scopul nostru este să fim pentru tinerii de azi o alternativă de a se bucura de adolescență. (Anamaria Buta)
Tinerețea în slujba lui Hristos! Și felul frumos și autentic în care tinerii din Grupul vocal-tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni” înțelege să facă mărturisire și misiune.
prof. Daniela Ceredeev,
inspector școlar pentru religie