Într-o vreme în care mulţi neagă sau diminuează rolul istoriei ca disciplină în şcoală şi vor, în schimb, modernizare, cibernetizare și dicipline moderne, dintre care unele nu au nimic comun cu etica creştină, istoria are încă şi va avea un rol aparte, pentru că noi nu putem scăpa de amintiri.
Se cuvine, așadar, să ne amintim că într-o zi de noiembrie, cu 50 de ani în urmă, un vrednic slujitor al Muzei Clio avea să treacă în lumea veşniciei şi să rămână în amintirera noastră prin ceea ce a scris și a diortosit din documentele istorice ale unei părţi din Ţara Moldovei cunoscută sub numele Bucovina.
Profesorul și istoricul Teodor Bălan ocupă un loc aparte între slujitorii istoriei Bucovinei, fapt pentru care se cuvine, cu recunoştinţă pentru tot ceea ce a fost și a făcut, să îi închinăm aceste rânduri.
Născut în iulie 1885 în familia lui Grigorie şi Maria Bălan, a urmat şcoala primară şi liceul la Cernăuţi şi apoi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cernăuţi. A devenit apoi profesor, predând la Câmpulung Moldovenesc, Cernăuţi şi Suceava. A urmat cursuri de doctorat în istorie la Viena, cu tema Der Rumänenuafstand in Sieberbürgen in den Jahren 1848 – 1849. A fost însă nevoit să renunţe din cauza dificultăţilor financiare, susţinându-şi teza de doctorat abia în 1923, cu tema intitulată Suprimarea mişcărilor naţionale din Bucovina în timpul războiului mondial 1914 – 1918.
Din datele istorice aflăm că se înrudea cu mai multe personalităţi ale culturii noastre, între care îi amintim pe mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan, poetul George Coşbuc, etc.
A fost, ca mulţi alţi bucovineni, un om care şi-a dedicat viaţa lecturii, scriind şi adunând documente din arhive, prin care prin care a contribuit la cunoașterea paginilor din istoria neamului nostru, uneori atât de controversată. Deşi nu a reuşit să redacteze o istorie completă a Bucovinei, a lăsat urmaşilor documente traduse cu ajutorul cărora această istorie va putea fi reconstituită cândva.
Viaţa lui Teodor Bălan a fost o viaţă dedicată cercetării şi strângerii documentelor. De asemenea, specializarea în limba latină şi germană de la Viena l-a ajutat foarte mult în cercetările ulterioare. Anii petrecuţi la Viena l-au ajutat foarte mult să dobândească o temeinică pregătire arhivistică, care va fi recunoscută în lucrările sale ulterioare.
Pentru arhivişti, Teodor Bălan reprezintă un nume de referinţă în istoriografia românească, remarcându-se nu numai ca arhivist, ci şi ca profesor și om de cultură, într-o perioadă în care a trăit și multe satisfacţii, dar şi lovituri dureroase legate de destinul Bucovinei .
Dintre lucrările scrise amintim în mod special volumele intitulate Documente bucovinene, apărute între 1933– 943.
După al Doilea Război Mondial s-a retras la Gura Humorului, unde a continuat să colecţioneze şi să prelucreze documente istorice. A donat arhivelor şi Muzeului din Suceava o parte din documentele şi lucrările lui, care constituie un fond important pentru cercetările viitoare referitoare la Istoria Bucovinei, documente care arată în continuare şi astăzi faptul că Teodor Bălan este o personalitate dată pe nedrept uitării, personalitate ale cărei studii şi lucrări publicate, precum şi cele rămase în manuscris, reprezintă o contribuţie importantă în istoriografia română. Toate acestea ne îndreptățesc să afirmăm că astăzi nu putem scrie o lucrare serioasă legată de trecutul provinciei Bucovina, referitoare la Istoria Bucovinei, fără a apela la lucrările lui .
S-a pus următoarea întrebare în urmă cu ceva ani de către Harieta Mareci – Sabol: este oare drept să începem a-l uita pe om înainte de a-i cerceta, descifra şi evalua întreaga sa operă, scoţându-o de sub dărâmăturile vremurilor vitrege şi integrând-o în ierarhia de valori şi comori unde merită să se afle ?
Se ştie, şi azi putem afirma cu voce răspicată, că Teodor Bălan a avut curajul să meargă pe un drum dificil, nu la îndemâna oricui. El a lăsat posterităţii o listă de lucrări ce vor fi un reper în istoriografia românească.
Meritul istoricului Teodor Bălan este acela că, prin întreaga sa contribuție, se poate scrie istoria mai departe, se poate reconstitui istoria prin intermediul documentelor. Teodor Bălan fiind cel ce a pus la punct arhivele, ordonându-le după sistem german, punând astfel temelia Istoriei Bucovinei, având în vedere faptul că nu poţi scrie o istorie fără documente.
Putem afirma acum, la acest ceas comemorativ, că Teodor Bălan este cel mai mare dintre istoricii Bucovinei şi cel mai mare editor şi culegător de documente după Eudoxiu Hurmuzachi.
Şi se cune să ştim că în acest moment, pentru a cunoaște adevărul despre Bucovina, trebuie să se publice tot ceea ce ne-a lăsat istoricul şi arhivistul bucovinean, având în vedere faptul că încă multe dintre manuscrisele lui Teodor Bălan sunt încă nepublicate.
Astfel, marele istoric Teodor Bălan, prin tot ceea ce a făcut, a restituit o parte din istoria Bucovinei cu dreptate, cu adevăr şi nu în ultimul rând, cu probitate în spirit ştiinţtific.
Prin aceste rânduri am dorit să readucem în lumina prezentului personalitatea istoricului Teodor Bălan, ca semn de cinstire şi pomenire pentru contribuţiile aduse istoriografiei românești.