Cu salve de arme, cântece patriotice și defilare de armată a fost condus pe ultimul drum, marți, 5 aprilie 2021, cel care a fost pentru o bună perioadă de timp cel mai vârstnic om din Straja. George Cotos în vârstă de aproape 102 ani, născut pe 23 aprilie 1920, era cunoscut drept singurul veteran de război în viață care a luptat pe ambele fronturi în cel de-al Doilea Război Mondial.
Ceremonia de înmormântare a început la ora 12:00, la casa defunctului fiind prezenți preoți reprezentanți ai Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, reprezentanți ai autorităților locale, reprezentanți ai armatei, militari, reprezentanți ai Asociației Veteranilor de Război de la Suceava, precum și rude, vecini sau alte persoane participante. Slujba religioasă a fost oficiată de un număr de 4 preoți și 2 diaconi și completată de cântările unui grup de elevi de la Seminarul Teologic Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” din Suceava îndrumați de pr. arhid. prof. Paul Iușcă delegați ai Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic.
Cuvântul de mângâiere adresat familiei îndurerate și necrologul au fost rostite de parohul parohiei „Sf. Împărați Constantin și Elena” din Straja și consilier cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, PC. Pr. Constantin OPREA. Acesta și-a început cuvântul transmițând condoleanțe tuturor celor întristați și precizând faptul că „se scrie o pagină de istorie pentru comunitate”, iar viața celui plecat la Domnul poate fi considerată o lecție de istorie pentru cei din zilele noastre. Din conturarea tabloului vieții veteranului George Cotos de către părintele Oprea, aflăm că s-a născut la Vicovu de Sus în 1920 și s-a căsătorit la Straja în 1955 cu soția Aurora, fiind binecuvântați de Dumnezeu cu 5 copii dintre care trei mai sunt în viață. A fost om calm, credincios și muncitor lucrând ca angajat în fabrică, dar și ca gestionar. Fiind întrebat care este secretul longevității sale a răspuns că Sf. Cruce și Sf. Rugăciune l-au ținut în viață, mărturisindu-i părintelui în discuțiile cu el că stă în genunchi dimineața și seara câte 20-30 de minute. Pe lângă acestea a pomenit ca secret al longevității echilibrul și cumpătarea în toate. Fiind născut în perioada interbelică a fost nevoit să îndure toate rigorile vremurilor și mărturisea el in nenumărate rânduri că nu a fost deloc ușor. Cel de-al Doilea Război Mondial l-a găsit potrivit pentru arme așa că a fost recrutat pe front. A luptat pe ambele fronturi, atât împotriva rușilor cât și împotriva nemților pe frontul de Vest, după momentul 23 august 1944, când România a întors armele împotriva Germaniei. Pe front a fost comandant de grupă, a luptat în Plutonul I, Batalionul Armament Greu-Grăniceri 3, fiind și bun cunoscător al limbii germane. A mărturisit că pe front i-a fost și greu, dar și ușor și spune că l-a ținut Dumnezeu. Poate și pentru că nu a împușcat niciodată niciun om, cu toate că ar fi avut ocazia, așa cum a mai povestit cu diferite ocazii. I-a mulțumit de multe ori Lui Dumnezeu că nu a stat niciodată în spital de boală și nici nu lua pastile decât foarte rar, la vreo durere sau răceală, mai degrabă un păhărel de rachiu, „dar numai unul” spunea el. Pentru că a fost un om credincios, român patriot care a apărat pământul strămoșesc al patriei și un bun fiu al Bisericii, a fost distins cu recunoaștere din partea autorităților: Biserica, Armata, Autoritățile Locale, Asociația Veteranilor de Război. În anul 2021, după împlinirea vârstei de 101 ani a devenit Cetățean de Onoare al comunei Straja, iar în Martie 2022, la propunerea părintelui consilier cultural Constantin Oprea și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, a primit cea mai înaltă distincție eparhială a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților – Crucea Bucovinei. Având educația armatei și experiența frontului situația actuală externă l-a întristat și se ruga la Dumnezeu să nu dea urmașilor război pentru că este greu. Aștepta de fiecare dată ziua lui de naștere când erau prezenți să îl sărbătorească, mai ales în ultimii ani, atât primarul comunei cât și părintele paroh și le ura tuturor să îi ajungă vârsta. Fiind proaspăt spovedit și împărtășit, spune părintele Oprea că ultimele cuvinte pe care le-a spus și pe care le spunea de fiecare dată la despărțire erau: „Pace și bucurie, între oameni bună voire! Să vă iubiți unii pe alții așa cum Hristos ne iubește pe toți!”
După cuvântul părintelui paroh a fost rostit de către reprezentantul Asociației Veteranilor de Război din Suceava un cuvânt de recunoștință și de aducere aminte a meritelor avute în calitate de veteran. Acesta a precizat importanța pe care a avut-o George Cotos pe front, cât și distincțiile primite de-a lungul vieții de veteran.
În continuare a vorbit domnul primar al comunei Straja care a sintetizat relația lui cel plecat în veșnicie, mai ales din ultima perioadă a vieții sale, precizând că a fost cel mai longeviv om din comună, cel puțin din ultimii zeci de ani și că este ultimul veteran de război care a luptat pe cele două fronturi. De asemenea, a rememorat momentul în care i-a acordat lui George Cotos diploma de Cetățean de Onoare al comunei Straja.
Înainte de a pleca cortegiul funerar din curtea defunctului spre una din bisericile satului apoi spre cimitir, un grup de tinere (copii și cadre didactice de la Școala Gimnazială „Dimitrie Onciul” – Straja) îmbrăcate în portul străjenesc – pe care cel plecat în veșnicie l-a prețuit atât de mult – au prezentat un scurt program format din poezia „Se sting veteranii” și cântecele „Nu plânge Maică Românie” și „Imnul eroilor” în memoria și cinstea tuturor celor care au apărat cu propria viață pământul țării, așa cum spune și poezia: „Sunt candele sfinte, cât pâlpâie încă/ Mai dă-le onoruri! Acești oameni triști/ Ți-au sădit viitorul în piatră și-n stâncă/ Și-au murit pentru tine, ca tu să exiști!”
George Cotos a fost condus spre veșnicie de militarii Gărzii de Onoare asigurată de militarii Batalionului 17 Vânători de Munte „Dragoș Vodă” de la Vatra Dornei și militari de la Apărare Antiaeriană – Dumbrăveni. Sicriul a fost înfășurat în drapelul în drapelul românesc și purtat pe brațe de soldații gărzii. La mormânt s-au tras salve pentru cinstirea celui plecat la cele veșnice.
Veșnică să îi fie pomenirea din neam în neam!
prof. Elena ȘOFLĂU
Foto credit: Andrei Juravle
