Slujire arhierească şi sfinţirea icoanei Maicii Domnului Prodromiţa la Mănăstirea Arbore

Cu binecuvântarea lui Dumnezeu şi cu purtarea de grijă a Înaltpreasfinţitului Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, în Duminica dinaintea Naşterii Domnului, 22 decembrie 2024, când Părinții Bisericii au rânduit pomenirea Sfinţilor Părinţi după trup ai Mântuitorului, Preasfințitul Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar, a slujit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Arbore.

În cuvântul său de învăţătură, Preasfințitul Damaschin a acordat o atenție deosebită primei părţi a Evangheliei de astăzi, clarificând „o parte mai greu de înţeles”, și anume cea care evocă genealogia Mântuitorului.

„Ce-ar trebui să învăţăm noi din înşiruirea unei liste lungi de strămoşi după trup ai Domnului nostru Iisus Hristos? În primul rând, trebuie să învăţăm care este atitudinea corectă de raportare faţă de strămoşii noştri, faţă de cei care au fost din neamul nostru, înainte de noi. Să nu ne ruşinăm de cei care ne-au dat viaţă, de părinţi, de bunici, de străbuni. Să ne asumăm strămoşii, căci sunt ai noştri! (…) Suntem produsul celor de dinaintea noastră.” Preasfinţitul Damaschin a amintit că Părintele Arsenie Boca vorbea despre „posibilitatea vindecării neamului”, în sensul că oricare dintre noi poate, prin „pocăinţă compensatorie, prin rugăciune, să oprească lanţul determinismului negativ”, indus în conştiinţa personală, în firea persoanei, de memoria patimilor părinţilor şi strămoşilor, ca o moştenire de tip genetic. Concluzia a fost revelatoare: „Cine face aceasta, devine mucenic, devine răscumpărător al neamului său şi are mare răsplată înaintea lui Dumnezeu.” Cu toate acestea, „nu trebuie să ne lăudăm cu neamul nostru şi cu credinţa noastră creştină ortodoxă, ci trebuie să stăm în moderaţie şi în smerenie”, întrucât nu este meritul nostru că ne-am născut români şi ortodocşi, ci e numai voia lui Dumnezeu.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele protosinghel Porfirie Pescaru, stareţ al Mănăstirii Arbore, a mulţumit mai întâi Maicii Domnului, pentru că a rânduit să fie dăruită mănăstirii icoana ce o reprezintă în maniera Prodromiţa, ca rod al dragostei şi al purtării ei de grijă, „pentru că toţi suntem sub acoperământul ei”. Părintele stareț şi-a exprimat apoi recunoştinţa faţă de Preasfinţitul Damaschin, pentru slujire și pentru că este mereu alături Mănăstirii Arbore, participând la mai multe evenimente importante pentru așezământul monahal de la redeschiderea sa, în 7 ianuarie 2022. De asemenea, a mulțumit soborului slujitor și tuturor credincioșilor prezenți, nelipsiți în duminici și sărbători și care împodobesc atât de frumos slujbele pe care mica obște le săvârșește zilnic, cu evlavie și râvnă.

În încheiere, având în vedere însemnătatea zilei de astăzi, a fost omagiată jertfa eroilor Revoluţiei Române, din 22 decembrie 1989, prin săvârșirea Parastasului. Înainte de a pleca, Preasfințitul Părinte Episcop-Vicar Damaschin i-a binecuvântat pe credincioși și le-a urat pace şi ajutor de la Dumnezeu.