În cea de-a douăzecea zi a lui Gerar, în anul mântuirii 2024, cel care a fost iubitor de carte, de Biserică și de Neam, vrednic arhiereu al Bisericii lui Hristos, primul Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, om de cultură, scriitor, poet, eseist și dramaturg al literaturii românești, a fost pomenit la Mănăstirea Dragomirna, moment devenit deja tradiție la finalul Simpozionului Național „Valori perene în creația Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania”.
La împlinirea a 13 ani de la începutul călătoriei în veșnicie, slujba de pomenire a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, clerici conferențiari în cadrul simpozionului, în Paraclisul Mănăstirii Dragomirna. Între cei care au făcut parte din soborul slujitor la slujba Parastasului s-au numărat pr. prof. univ. dr. habil. Jan Nicolae, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă – Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, pr. prof. univ. dr. Ștefan Iloaie, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș-Bolyai”, și pr. Ion Buga, scriitor.
Alături de obștea Mănăstirii Dragomirna îndrumată duhovnicește de stavrofora Maria Magdalena Gherghina, la momentul comemorativ au luat parte invitații acestei ediții a Simpozionului Național „Valori perene în creaţia Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania”, o delegație a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean, precum și membri ai Asociației Şcolare Sucevene pentru Educaţie şi Dezvoltare.
Totodată, la eveniment au fost prezenți și nepoții Înaltpreasfinției Sale, inginerul Laurian Anania și Brândușa Munteanu, arhitect.
La finalul slujbei de pomenire, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a rostit un cuvânt prin care a evocat personalitatea mitropolitului, aducând în atenție două momente în care Mitropolitul Bartolomeu Anania a arătat un curaj extraordinar în fața morții; ultima întâlnire cu vărul său, Aurel, bolnav în stadiu terminal de tuberculoză pulmonară, și fuga de autoritățile regimului comunist, și anume conștientizarea că în fața pașilor săi sunt numai urme de lupi în zăpadă. Totodată, a fost subliniat faptul că una dintre cele mai puternice dovezi ale dragostei purtate de cei rămași în această lume este pomenirea în rugăciune a celor plecați.
„Oricât am evoca o persoană, o personalitate, cea mai frumoasă metodă, cel mai bun mijloc de a ne aduce aminte este totuși pomenirea liturgică, pentru că acolo îl chemăm și pe Dumnezeu în această aducere aminte pe care dorim să o facem noi. Dar toți simțim și mărturisim că nu ne aducem aminte de un mort, ci ne aducem aminte de cineva care parcă într-un fel este mai viu acum, și mai viu decât mulți dintre noi care suntem vii. Și părintelui mitropolit Bartolomeu noi știm că i-a displăcut mult să vorbească despre moarte ca desființare, ca trecere în neființă, în neant; din contră, mai ales în duminicile când se citesc la Sfânta Liturghie pericope precum cele ale învierii lui Lazăr sau învierii fiicei lui Iair sau așa mai departe, vorbea despre moarte ca somn, adormire. Și cred că, printre altele, învățăm de la părintele mitropolit Bartolomeu această neînfricare în fața morții. Și el era fără de frică atunci când se uita în față, ca orice om de la o anumită vârstă, tocmai pentru că și-a trăit din plin viața. Numai cine prețuiește, nu-și bate joc și își trăiește cu toată fibra lui viața de aici nu se teme de clipa morții și și-o pregătește pe cealaltă. Cealaltă într-un fel a spune, că una singură este viața. De nu-i plină viața aici să nu ne așteptăm că va fi una fericită și dincolo.”
Preasfinția Sa a recitat la final un fragment din cel dintâi poem dramatic al lui Valeriu Anania, „Miorița”, apărut în anul 1966, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă din București.
Simpozionul, ajuns anul acesta la cea de-a XI-a ediție, a debutat vineri, 19 ianuarie, la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Lucrările prezentate s-au concentrat în jurul scrierilor mitropolitului Bartolomeu Anania. Manifestarea culturală dedicată ierarhului a fost organizată cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, de Asociația Școlară Suceveană pentru Educație și Dezvoltare și Fundația „Mitropolitul Bartolomeu” Cluj-Napoca, în parteneriat cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, Universitatea „Ștefan cel Mare”, Inspectoratul Școlar Județean Suceava, Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” Suceava, Mănăstirea Dragomirna, Mănăstirea Humor, Parohia „Sfântul Nicolae” Șcheia.
Bartolomeu Valeriu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, a fost cunoscut și ca om de cultură, scriitor, poet, eseist și dramaturg al literaturii românești.
S-a născut la 18 martie 1921 în localitatea Glăvile din județul Vâlcea, din tată ardelean și mamă olteancă, fiică de preot. În anul 1942 a fost tuns în monahism cu numele de Bartolomeu, la Mănăstirea Antim din București. Fiind directorul Bibliotecii Patriarhale, în anul 1958 a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică şi 10 ani de degradare civică, în baza articolului 209, punctul 1, Codul Penal, „pentru crima de uneltire contra ordinii sociale”. A fost închis până în 1964, când a beneficiat de un decret de grațiere, la Jilava, Pitești și Aiud. Perioada detenției a fost una roditoare în ceea ce privește compunerea mai multor texte, „scrise pe creier”, lucrări pe care le-a publicat în perioada următoare.
Între anii 1965 și 1976 și-a desfășurat activitatea în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada, continuând, în tot acest timp, îndeletnicirea de scriitor. În anul 1966 a publicat poemul dramatic Miorița, apărut la Editura de Stat pentru Literatură și Artă din București. Au urmat peste 40 de volume de literatură.
În anul 1993 a fost numit Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, iar în anul 2006 a devenit Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.
La 31 ianuarie 2011, cărturarul și ierarhul Bartolomeu Valeriu Anania s-a mutat în veșnicie. Este și astăzi aproape de semeni prin operele sale literare și prin cuvintele de învățătură încărcate de putere și înțelepciune.
Irina Ursachi
