O parte dintre cele mai importante elemente ale moștenirii cultural-istorice și religioase pe care membrii dinastiei mușatine ne-au transmis-o, monumentele ctitorite, au fost evidențiate astăzi, 16 septembrie 2022, în cea de-a doua zi a Simpozionului Național „Moștenirea Mușatină. Credință – Cultură – Istorie”, eveniment desfășurat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.
Și cea de-a doua zi a manifestării științifice desfășurate în cinstirea memoriei acelora care, în vremuri uneori mai puțin prielnice, au înălțat monumente cu o valoare culturală inestimabilă, recunoscută pe plan național și internațional, a adus împreună reprezentanți ai spațiului cultural românesc și profesori de la facultățile de teologie din țară, cercetători, istorici, filologi și arheologi.
Cea dintâi comunicare a zilei a fost susținută de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar. Ierarhul a vorbit despre Chipul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou reflectat în texte imnografice strămoșești, lucrarea propunându-și evidențierea unor elemente privind modul în care imnografia a receptat mucenicia Sfântului Ioan cel Nou și ce anume dorește Biserica să împărtășească – drept mesaj inspirat din viața mucenicului – celor care participă la sfintele slujbe. „Poezie și doxologie, textul imnografic nu-și propune să facă un CV amănunțit al celui pomenit. El reține, și în cazul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, foarte puține elemente de biografie, toate ca punct de plecare pentru o interpretare de tip pedagogic: participantul la sfintele slujbe nu doar îl laudă pe sfânt, dar și învață de la cel martirizat virtuți precum răbdarea, credința, fidelitatea, neînfricarea.”
A urmat lucrarea pr. prof. univ. dr. Mihai Himcinschi, decan al Facultății de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, intitulată Dogmă și viață în epoca mușatină. În cadrul prezentării s-a făcut referire la fractalul social al iubirii și la identitatea creștină în contextul dinastiei mușatine. „Pregătirea spirituală în vederea dobândirii identității creștine și a unității de neam, dar mai ales conștiința că această unitate e necesară și conform planului dumnezeiesc, implică detașarea față de rău și de păcat și promovarea unui dinamism spiritual-pnevmatic prin girul și implicația Bisericii în acest demers ca singurul model palpabil de unitate cu Dumnezeu și cu semenii vrednic de credibilitate publică.”
Proiecțiile solare simbolice din biserica medievală de la Pătrăuți, ctitorită de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare în anul 1487, au fost prezentate în cadrul simpozionului de către pr. dr. Gabriel Herea. Cercetarea sfinției sale, derulată pe parcursul a mai multor ani, explică planul Bisericii de la Pătrăuți și iconografia acesteia, care au fost generate în deplină armonie cu mersul Soarelui pe bolta cerească. Comunicarea și-a propus „să aducă în atenția cercetătorilor români observații asupra mai multor aliniamente ce se petrec între spații simbolice ale bisericii și razele Soarelui, în zile importante ale calendarului bisericesc și solar. (…) Proiecțiile simbolice au fost descoperite între anii 2003 și 2021 în biserica de la Pătrăuți. Fotografiile care stau la baza acestei comunicări sunt rodul mai multor ore de monitorizare efectuate începând cu 2016. În urma acestor cercetări, se poate afirma faptul că planul arhitectural al bisericii de la Pătrăuți a fost generat în deplină armonie cu mersul Soarelui pe bolta cerească.”
Prof. univ. dr. Dumitru Vitcu a prezentat cercetarea Un specialist și animator al cercetărilor vechilor monumente bisericești din Moldova: medievistul ieșean Ioan Caproșu. Lucrarea a adus în atenție cele mai importante aspecte ale activității academice în domeniul istoriei, aportul lui Ioan Caproșu concentrându-se în cele 5 monografii consacrate unor biserici și mănăstiri din Bucovina: Biserica „Sfânta Treime” – Siret, Mănăstirea Pătrăuți, Biserica „Sfântul Nicolae” Dorohoi și Mănăstirile Solca și Arbore. În anul 1980 a publicat o nouă monografie, lucrare dedicată Mănăstirii „Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava” – Biserica „Sfântul Gheorghe”.
Lucrările Simpozionului desfășurat în Aula Magna a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava au continuat cu prelegerea pr. prof. univ. dr. Vasile Nechita – Veniamin Costachi și legăturile sale cu vechea Catedrală Mitropolitană din Suceava; dimensiunea misionară a aghiografiei. În cadrul studiului a fost evocat și numele marelui poet național al românilor, Mihai Eminescu fiind unul dintre cei care s-au remarcat în perioada modernă a istoriei noastre prin valorificarea trecutului poporului nostru.
În cadrul evenimentului științific, moderatorul celei de-a doua sesiuni de comunicări, pr. prof. dr. Florin Țuscanu, a prezentat auditoriului o lucrare a Mitropolitului Grigorie Dascălul despre viața Sfântului Paisie de la Neamț apărută în anul 1817, care, între altele, cuprinde 4 scrisori către ucenicii săi. Una dintre acestea era adresată părintelui Dimitrie din Poltava, o alta ucenicilor aflați la seceriș la Schitul Nicșani, cea de-a treia scrisoare era pentru obștea rămasă la Dragomirna, după plecarea sfântului, în 1775. În acest document deosebit de valoros se regăsesc sfaturile duhovnicești ale Sfântului Paisie Velicicovschi privind viața monahală în noul context al anexării Bucovinei. Cea de-a patra scrisoare a fost trimisă către doi tineri ucenici plecați la studii în București pentru a învăța limba greacă cu scopul de a traduce mai apoi operele Sfinților Părinți în limba română.
Catedra de Slavistică „Petru Caraman” a Departamentului Limbi și Literaturi Străine de la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a fost reprezentată de conf. univ. dr. Marina Vraciu, de conf. univ. dr. Ludmila Bejenaru și de prof. univ. dr. Leonte Ivanov. În cadrul întâlnirii au fost aduse în atenție studiile fiecăruia dintre invitați, „Un fenomen contemporan cu epoca Mușatinilor: împletirea slovelor în operele hagiografice din Slavia Ortodoxă”, „Sfântul Paisie Velicicovschi și înnoirea rugăciunii isihaste în ctitoriile mușatine” și respectiv „Mănăstiri din Moldova în notele de drum ale unor călători străini”.
Arhim. Mihail Daniliuc, egumenul Schitului Vovidenia – Neamț, a vorbit publicului despre Sărbătorirea a 500 de ani de la sfințirea „surorii” Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, Biserica Mănăstirii Neamț. În cadrul prelegerii au fost evidențiate legăturile din punct de vedere istoric și arhitectural ale celor două sfinte locașuri, Bogdan al III-lea, Domnul Țării Moldovei, fiul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, fiind principalul ctitor al acestora, numele său regăsindu-se în pisaniile ambelor biserici. Totodată, a fost rememorată sărbătorirea a 500 de ani de la sfințirea Bisericii Mănăstirii Neamț, în anul 1997, prilej cu care au mai fost târnosite și Biserica Seminarului Teologic Liceal Ortodox închinată Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, precum și cea a Mănăstirii Sihăstria, de către Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Constantinopolului, împreună cu, vrednicul de pomenire Patriarh al României Teoctist Arăpașu și de actualul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.
În comunicarea sa, arhim. Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a plecat de la întrebarea: ce faci atunci când o forță exterioară încearcă să împiedice continuarea unei moșteniri bune? „Dacă în vreme de pace se poate continua neîmpiedicat un bine, în perioada instaurării comunismului în România nu a fost ușor pentru Biserică să ducă mai departe viața în Dumnezeu și cultura și civilizația poporului, întemeiate pe relația cu Dumnezeu. În particular, Preasfințitul Partenie Ciopron, fost Episcop al Armatei (1937–1948) și fost Episcop al Hotinului cu sediul la Bălți (1941–1944), scos din Sinod de către regimul comunist s-a străduit, timp de 12 ani, să ducă mai departe credința, viața monahală și moștenirea istorică mușatină a Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, în perioada în care a fost stareț aici, 1950–1962. Documentele din arhiva mănăstirii păstrează în ele o parte, chiar dacă mică, din zbuciumul său în această direcție.”
Sesiunea lucrărilor științifice a continuat cu studiul dedicat Episcopului academician Melchisedec Ștefănescu, cercetător și promotor al ctitoriilor mușatine din Bucovina, susținută de pr. prof. dr. Florin Țuscanu, protoiereu în Arhiepiscopia Romanului și Bacăului. Sfinția sa a evidențiat o parte dintre vizitele sale în Bucovina și urmările acestora, precum și rolul său în istoria țării noastre. „Această figură de uriaș a spiritualității noastre a rămas pentru totdeauna în conștiința Bisericii Ortodoxe Române, mai întâi ca ierarh, implicat în procesul de dobândire a Unirii Principatelor, de obținere a independenței și mai apoi a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române și cu o laborioasă activitate în Sfântul Sinod, dar și ca om de știință, cu o însemnată operă istorică.”
Cea de-a treia sesiune de comunicări, moderată de dr. Ion Mareș, a debutat cu o serie de prelegeri despre lucrările de restaurare ale Bisericii „Sfântul Ilie” Șcheia, studii arheologice și prezentări care redau, cu ajutorul imaginilor, restaurările picturii acestui sfânt locaș care anul acesta, la inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, a redevenit mănăstire, potrivit dorinței ctitorului, Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.
Doamna dr. Alexandrina Mustea le-a vorbit celor prezenți despre Restaurarea icoanelor împărătești de la Biserica „Sfântul Ilie” – Șcheia, Suceava – un reper în restaurare. Un punct central al comunicării a fost analiza icoanei de hram. „Inscripția arată că icoana a fost dăruită bisericii de către preotul Constantin Popovici și Ioan Corduș din satul Sfântul Ilie, la 4 ianuarie 1841. Această icoană diferă atât din punct de vedere stilistic, cât și ca tehnică de execuție de celelalte icoane împărătești.”
Lucrarea transmisă de prof. univ. dr. Oliviu Boldura, din București, expert restaurator, s-a intitulat Conservarea picturilor murale exterioare de la Monumentele UNESCO din Moldova – o prioritate națională. Analiza veșmântului pictural al bisericilor și mănăstirilor din Bucovina care au fost restaurate este un bun prilej pentru publicul prezent de a observa importanța acțiunilor de păstrare ale reprezentărilor iconografice de patrimoniu.
În cadrul aceleiași suite dedicate mănăstirii al cărei ocrotitor este Sfântul Proroc Ilie, dr. Georgiana Zaharia a expus publicului Particularități ale restaurării picturilor murale acestui sfânt locaș restaurat în perioada 2019–2022, când ctitoria ștefaniană a cunoscut un amplu proces de reînnoire.
Arheologul și istoricul dr. Ion Mareș a fost cel care a încheiat această serie aducând în atenție Câteva considerații privind cercetările arheologice de la Biserica „Sfântul Ilie” – Șcheia, Suceava. „Săpăturile arheologice de la Biserica Sfântul Ilie, sat Sfântu Ilie, com. Șcheia, jud. Suceava, au început în 2019. După desfacerea pardoselii de piatră din pronaos (provenită de la ultima reparație a bisericii, întreprinsă la începutul secolului al XX-lea, de către inginerul austriac Hugo von Rezori), a fost desfăcută șapa de ciment. Plăcile de piatră provenite din pardoseală au fost numerotate, marcate și depozitate. (…) Săpăturile arheologice din 2019-2021 de la Biserica „Sfântul Ilie” au confirmat faptul că: pe locul actualei ctitorii ștefaniene, mai cu seamă pe latura de vest, se afla o construcție de lemn pe temelie de piatră, posibil un edificiu destinat cultului, acea mănăstire cu hramul Sfântul Ilie Tesviteanul de la Suceava, unde și-a dat obștescul sfârșit călugărul Macarie”.
Patrimoniul cultural eclesiastic, martorul nemuritor al istoriei a fost titlul lucrării doamnei prof. dr. habil. Nicoleta Vornicu. Materialul a evidențiat numeroase diferențe, dar și asemănări între descoperirile săpăturilor arheologice din Bucovina și restul zonei Moldovei, influența austro-ungară fiind mai mult decât evidentă.
Consilierul eparhial al Sectorului Monumente, Patrimoniu și Arhitectură Bisericească din cadrul Centrului Eparhial Suceava, arhid. lect. univ. dr. Vasile M. Demciuc, a expus o parte dintre Valorile de patrimoniu în Fondul documentar al Bibliotecii Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”. Alături de numeroasele biblii, manuscrise și volume deosebite, între cele mai importante odoare ale mănăstirii care adăpostește moaștele Sfântului Mare Mucenic ocrotitor al Moldovei, se află și obiecte de o valoare extraordinară pentru cultura și civilizația românească. Între acestea se numără racla de argint datată din prima jumătate a secolului al XV-lea și crucea de binecuvântare a Mitropolitului Grigorie Roșca, o piesă cu adevărat deosebită, mai ales prin decorațiunea și prin imaginile care sunt sculptate pe aceasta.
Despre Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” – Suceava, vechea Catedrală Mitropolitană a Moldovei, între două stăpâniri (secolul al XIX-lea). 500 de ani de la târnosire a vorbit prof. univ. dr. Ion I. Solcanu, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. „Încă de la așezarea pietrei de temelie, impunătorul edificiu era destinat a fi sediul întâistătătorilor Mitropoliei Țării Moldovei, înlocuindu-l pe cel de la Biserica Mirăuți, modest ca dimensiuni și depășit de nevoile ritualului religios, mai cu seamă după aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de către Alexandru cel Bun. Istoricul Ioan Caproșu opina că, deși ctitorii nemijlociți ai noii biserici sunt cei amintiți de pisanie, ideea înălțării unei noi reședințe mitropolitane trebuie să fi fost cu mult anterioară, trebuință devenită stăruitoare în vremea lui Ștefan cel Mare.”
Evenimentul prilejuit de împlinirea a 500 de ani de la sfințirea Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, ctitoria lui Bogdan al III-lea Voievod și a lui Ștefăniță Voievod, va continua mâine, 17 septembrie 2022, când va fi săvârșit, la Mănăstirea Putna, Parastasul Voievozilor, în semn de omagiu și recunoștință pentru cei care au contribuit la formarea și păstrarea valorilor și a credinței strămoșești.
Simpozionul Național „Moștenirea Mușatină. Credință – Cultură – Istorie” este organizat de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților în parteneriat cu Universitatea „Ștefan cel Mare”, cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii, sub Patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO.
