Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, la Mănăstirea Dragomirna, sâmbătă 12 aprilie, s-a desfășurat un moment comemorativ dedicat mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici, la comemorarea a 130 de ani de la trecerea acestuia la cele veșnice.
Prinosul de reconoștință pentru „cel mai popular arhiereu din Bucovina” a debutat la biserica cu hramul Dreptul Enoh și Sfinții Ilie și Ioan Teologul cu un Trisaghion la mormântul Ieromonahului Gherasim Morariu, tatăl mitropolitului, „cel dintâi Morar școlit din metocul Dragomirnei”, care după ce a rămas văduv a intrat în cinul monahal la mănăstirea mitropolitului Anastasie Crimca.
În arhiva Mănăstirii Dragomirna, printre documente de corespondență, condici ale viețuitorilor mănăstirii și cărți publicate de mitropolitul Silvestru, au fost primiți oameni de cultură, iubitori de carte, scriitori, profesori și elevi. Grija mitropolitului Silvestru pentru mănăstirea sa de metanie se observă din corespondența pe care a purtat-o cu neacealnicii mănăstirii.
Turnul Silvestru, turnul din partea de nord est a cetății barnovschiene a fost următorul obiectiv vizitat. Aici au fost observate podul capcană de la intrare, tainița camerei de la parter și paraclisul de odinioară de la nivelul drumului de strajă, astăzi depozit de icoane vechi.
Slujba de pomenire a fost oficiată în paraclisul „Nașterea Maicii Domnului” de către PC Părinte Protopop Ionel-Doru Budeanu alături de preoții slujitori ai mănăstirii. În cuvântul de învățătură de la sfârșitul slujbei de pomenire, părintele protopop a menționat faptul că este un moment de aducere aminte de înaintașii noștri, iar mitropolitul Silvestru este un om care nu s-a mulțumit cu puțin, ci a dorit ca toată educația și cultura sa să o pună în slujba Bisericii și a neamului, atât în timpul de preot paroh, cât și mai târziu ca arhimandrit și apoi ca mitropolit. Acesta a transmis prin întreaga sa activitate faptul că „se poate” și că noi avem datoria morală să ne autodepășim și să ieșim din starea de confort.
Comemorarea a continuat printr-un moment artistic susținut de elevi ai Colegiului de artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava, care au recitat din lirica mitropolitului Silvestru, poezii precum „Întâmpinare”, „Eroi adevărați”, „Bucovina” și fabule precum „Cocoșul curcănit”, „Albina și furnica”, „Luna și stelele”. Opera sa literară este o îmbinare de naivitate și bucurie, de lumină și uneori chiar ironie dar profund moralizatoare.
O expresie des utilizată mitropolitul Silvestru este și astăzi actuală – „Parola veacului nostru este cultura”. Acest ierarh, apostol și luminător rămâne un mare ostenitor pe Altarul Bisericii strămoșești cât și în școala românilor bucovineni, ca și centru de răspândire a limbii și istoriei românilor.
Evenimentul s-a încheiat cu luări de cuvânt din partea personalităților învățământului românesc prezente la eveniment. Domnul Profesor Mihai Iacobescu a subliniat importanța cunoașterii istoriei adevărate a neamului nostru pentru a putea înțelege contextul în care a trăit și activat mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici.
Părintele Constantin Hrehor a menționat un moment din timpul cercetărilor făcute la Cernăuți în vederea documentării pentru lucrarea de doctorat, dedicată mitropolitului Silvestru. Acesta a rememorat momentul în care a coborât în cripta ierarhilor Bucovinei și a descoperit starea jalnică a mormintelor acoperite de noroi și gunoaie, alături de crucile pe care abia se mai puteau distinge numele celor care au slujit cu dragoste și devotament Bucovina și interesele românilor.
Mitropolitul Silvestru a fost înmormântat la Cernăuți în cripta ierarhilor bucovineni, însă osemintele lor au dispărut în timpul conflictelor militare.
În continuare au luat cuvântul doamna Maria Olar, președinta Fundației culturale „Lecca Morariu” care a menționat despre datoria pe care o avem de a face cunoscut noilor generații faptele înaintaților noștri, prin publicarea sau republicarea operelor acestora. Aceasta a făcut o scurtă prezentare a activității familiei Morariu.
Domnul Profesor Alexandru Prelipcean a vorbit despre revista „Candela”, înființată de către mitropolitul Silvestru. Acesta a menționat faptul că în prezent, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, revista „Candela” și-a redobândit statutul științific meritat, încercând să refacă dialogul între preoți și episcopi, dar și între teologi și oamenii care doresc să cunoască realitățile teologice și sociale de astăzi.
În încheiere, cităm din cuvântul mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici care ne vorbește despre misiunea mănăstirii. „În biserica creștină și mai cu seamă în biserica ortodoxă a răsăritului au luminat mănăstirile în veacurile trecute prin razele cele mai făcătoare de bine pentru societatea omenească. Chinoviile călugărești au fost focarele ale religiozității și moralității, sanctuare ale cultului dumnezeiesc și cetăți de conservare și apărare a ortodoxiei, ele au fost institute de creștere și de luminare a tineretului întru frica Domnului, academii de arte și de științe, temple de manufactură și de industrie, limanuri de scăpare și de odihnă pentru cei împilați de urgie, de boli și însuși de foame.
Realizarea unor scopuri mărețe și sfinte, că acesta era și motivul, din care sfintele monastiri se sprijineau și se susțineau nu numai cât din partea ierarhiei bisericești, precum se arată aceasta din așezămintele sfintelor sinoade ecumenice și locale, ci și din partea creștinilor de toată starea și însuși din partea Împăraților și Domnitorilor.
Chemarea Mănăstirilor în timpul prezent este de a spori și întări religiozitatea și moralitatea între creștini prin viețuirea religios morală ca exemplar de a se devota lui Dumnezeu, prin înfrânare, rugă și meditațiune; de a manifesta dragostea evanghelică față de aproapele, prin faptele îndurării trupești și sufletești, de a săvârși cu exactitate întocmai după tipicul rânduielilor cultului dumnezeiesc spre zidirea poporului creștin și spre pildă vrednică de urmare pentru preoțimea mireană, această chemare a chinoviilor este și astăzi înaltă, binefăcătoare și meritabilă; și călugării care împlinesc această chemare, dovedesc cum că ei nu sunt din lume și nici nu viețuiesc după lume ci după Dumnezeu, cum că așa dară nu numai cât după nume ci și în fapte sunt cu petrecerea după tipul cetelor îngerești”.
