În ziua în care Biserica noastră amintește de martiriul Sfântului Ioan Botezătorul, Mergătorul Înaintea lui Hristos, îngenuncherea sufletului e parcă mai adâncă și rugăciunea mai stăruitoare. E-o zi în care, după apolisul Sfintei Liturghii, îi vine rândul gândului primenit să dea în floare. Și-aș crede, poate nu greșesc!, că poate fi și timpul pentru o carte, apărută cu puțină vreme în urmă la Editura Crimca, în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, un alt volum ce poartă semnătura Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, închinat sfântului a cărui desăvârșită jertfelnicie o prăznuim azi, Sfântul Ioan Botezătorul, Pecetea celor două Testamente.
O carte – rugăciune și dar, în care redescoperim, într-o concentrată evocare scripturistică, istorică, liturgică și exegetică, personalitatea profetică a sfântului despre care Mântuitorul Însuși a spus că: „Nu s-a ridicat între cei născuți din femeie unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei 11,11). Și, într-o firească prelungire a gândului astfel supus încredințării, Imnul acatist al icoanei făcătoare de minuni a Înaintemergătorului Domnului, de la Mănăstirea Gorovei.Lectura cărții, întreagă, ar însemna abia câteva ceasuri. Dar ceasuri de rugăciune și împărtășire de har.
Observând cromatica și designul copertelor, alb cu inserții de verde pal, oliv, brun potolit al țărânei – culorile pământului și cele ale ascezei în erminii – te-ncearcă sentimentul unei părute asceze a ochiului; în fapt, o reiterare iconică a simetriei conținut ideatic – mandat spiritual-emoțional – reprezentare grafică, o anticipare a semanticii rugăciunii, așa cum a fost trăită, și invocată, și strigată de Sfântul Ioan Botezătorul.
Pe copertă, în medalion, icoana Înaintemergătorului, sfântul în care s-au îngemănat, în chip așa de împlinit, curajul și smerenia, „îngerul” pe care Prorocul Maleahi l-a văzut mergând „înaintea feței Domnului”.
Pe clapetele copertelor, la îndemâna privirii și-a gândului ce-și caută răgazul de-nchinare, Condacul al 9-lea și Condacul al 10-lea din Imnul acatist al icoanei făcătoare de minuni de la Mănăstirea Gorovei, imn mărturie a harului imnografic al Părintelui Arhiepiscop: Mulțime de credincioși de pretutindeni aleargă la icoana ta cea făcătoare de minuni în vreme de necaz, nădăjduind în mijlocirea ta, iar în vreme de bucurie vin să-ți aducă mulțumire pentru mijlocirile tale la tronul Preasfintei Treimi și să-ți cânte: «Bucură-te!», iar lui Dumnezeu: Aliluia!” și Călugări și călugărițe, pustnici și schivnice, credincioși și credincioase, deopotrivă, aleargă la icoana ta cea făcătoare de minuni, Sfinte Ioane Botezătorule, și cu lacrimi de umilință se roagă ție să-i întărești în ispitele cele de multe feluri și să-i călăuzești în viața lor cea duhovnicească; pentru aceea îți cântă ție: «Bucură-te!», iar lui Dumnezeu: Aliluia!”.
Nota editorială își atinge valențele aperceptive și sumarizează structura volumului, considerentele estetice ale actului spiritual și cultural așezat între file și câteva repere de configurare a experienței de lectură impusă de o astfel de scriitură.
Arhitectura lucrării evocă ea însăși personalitatea profetică a „îngerului pustiei”, conturându-se sugestiv în două părți. Mai întâi, în strălucirea evocărilor scripturistice – învățătura, activitatea profetică, viața lui pământească. Cinci capitole: Prorocii Vechiului Testament, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Ziua arătării lui Ioan către Israel, Botezul lui Ioan, Martiriul Sfântului Ioan Botezătorul. Apoi, demnitatea lui îngerească, consacrarea cerească, rugăciunea – Imnul acatist al icoanei făcătoare de minuni de la Mănăstirea Gorovei, „o creație a autorului oferită drept jertfă acestei icoane considerate, pe drept cuvânt, un adevărat «tezaur de spiritualitate».
Primele capitole, concepute în paradigma consacrată deja de Părintele Arhiepiscop a versetelor, a concentrării unor mesaje îndelung și succesiv rafinate cu profunzimea studiului temeinic, comparativ și argumentat, străluminate de statornicia rugăciunii și de plinătate de har, însumează 135 de paragrafe, fiecare dintre ele fiind în sine o miniatură de tratat de tip erminie scripturistică. Și-n articularea și mai accentuată a sintalității lor – informații și date istorice, detalii culturale, completări și explicații patristice, extensii morale și liturgice. Și m-aș opri, de pildă, total la neîntâmplare, la versetul 24 din capitolul intitulat Prorocii Vechiului Testament: Deși activitatea profetică – în accepțiunea ei de „pedagog spre Hristos”- s-a încheiat odată cu Sf. Ioan Botezătorul, căci „toți prorocii și Legea au prorocit până la Ioan” (Matei 11,13), totuși din legea harului și adevărului nu poate lipsi duhul profetic, așa cum nu lipsește Apocalipsa Sf. Ioan Teologul – considerată a fi cea mai mare carte profetică – din canonul cărților Noului Testament.
Și cea mai sumară privire identifică măcar zece idei exegetice și învățături dogmatice sintetizate în acest paragraf, nu-i așa? Și o sintetizare așa de la-ndemână!
Sau, versetul 10 din capitolul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul: De remarcat este faptul că Elisabeta a numit-o pe Fecioara Maria, verișoara sa, „Maica Domnului”. Astfel, în casa preotului Zaharia s-a împărtășit pentru prima dată încredințarea că bucuria mântuirii oamenilor este aproape.
Și: Sfântul Ioan, răspunzând chemării pustiului, a fost purificat de flacăra lăuntrică a curățirii ascetice „până în ziua arătării lui către Israel” (Luca 1,80), ca „să îi poată întoarce pe mulți dintre fiii lui Israel la Domnul Dumnezeu” (Luca 1,16); (versetul 1, cap. Ziua arătării lui Ioan către Israel).
Ca și: Deși tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul a avut loc înaintea Paștelui iudaic – 14 Nisan a anului 30 d. Hr. -, Biserica a ales ziua de 29 august ca zi de prăznuire, zi în care a fost sfințită o biserică ce a fost construită deasupra mormântului Sfântului Ioan în Sevasta, capitala Samariei; (versetul 1, Martiriul Sfântului Ioan Botezătorul).
Cât despre frumusețea Imnului acatist al icoanei făcătoare de minuni de la Mănăstirea Gorovei, se cere trăit și pătruns în întregul său înțeles prin îngenunchere și rugăciune. O rugăciune – înșirare de ectenii ca boabele înnumărate în metanier, ca și cea care încheie imnul acesta acatist: Împlinește, Sfinte Ioane Prorocule, Înaintemergătorule și Botezătorule al Domnului nostru Iisus Hristos, rugăciunile și cererile cele de folos ale pruncilor, ale copiilor, ale tinerilor, ale vârstnicilor, ale bătrânilor, ale celor căsătoriți și ale celor necăsătoriți, precum și ale ierarhilor, ale părinților din mănăstiri și parohii, ale monahilor și monahiilor, ale schimnicilor și pustnicelor, precum și ale credincioșilor care se roagă cu credință înaintea icoanei tale celei de minuni făcătoare pentru țara aceasta și pentru toată lumea.
O carte pentru toți. De citit mai cu seamă în ziua aceasta, ca o prelungire a rugăciunii din Sfântul Altar. O carte de dat în dar, pentru că e însăși o carte – rugăciune și dar.