Împrejurările în care au fost aduse în ţara noastră moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia nu sunt pe deplin clarificate de istorici, pierzându-se în negura timpului. Nu este de mirare că au apărut şi unele tradiţii locale, una din ele spunând că Sfânta a ales singură, după martiriul său, în ce oraş să meargă. Lăsându-se trupul greu şi nefiind cu putinţă de mişcat, arhiepiscopul a început să rostească numele mai multor oraşe, aflate de o parte şi de alta a Dunării. Se spune că atunci când a fost pronunţat numele Mănăstirii Curtea de Argeş, trupul sfintei a devenit dintr-o dată uşor.
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
cititori şi cititoare,
Sfânta Muceniţă Filofteia s-a născut în jurul anului 1206 la Târnovo, pe atunci capitală a Imperiului vlaho-bulgar, întemeiat de românii Petru şi Asan.
Nu se ştie din ce neam se trăgea, întrucât nu se păstrează informaţii legate de originea familiei sale. Ştim că de mică a rămas orfană de mamă. Tatăl său, rămânând văduv, s-a căsătorit după un timp cu o femeie cu tulburări comportamentale. Spun aceasta pentru că, deşi Filofteia era un copil, nu ezita să o trimită la cele mai grele munci pentru vârsta ei; mai mult, aceeaşi atitudine ostilă i-a inoculat-o şi soţului ei, faţă de propriul copil.
Zilnic, Sfânta Filofteia trebuia să-i ducă mâncare tatălui ei la ţarină ori la pădure. Pe drum, însă, adesea se întâlnea cu săracii din acea zonă, pe lângă care nu putea să meargă mai departe indiferentă; de aceea, le oferea din mâncarea tatălui său. Nemulţumit, pentru că rămânea flămând, tatăl său i-a reproşat soţiei că îi trimite prea puţină mâncare. Aceasta însă s-a apărat, spunându-i că Filofteia se face vinovată, deoarece împarte mâncarea la săraci.
Mânios peste fire, tatăl său s-a decis să o urmărească şi, surprinzând-o pe Filofteia în timp ce făcea milostenia obişnuită, a aruncat în ea cu securea pe care o purta asupra lui. I-a tăiat piciorul. Se înţelege că, odată ce i s-au tăiat arterele şi venele, s-a produs hemoragia, care a dus la moartea fetiţei. Avea doar 12 ani.
Călăii, în general, îşi ascund victima, în ideea că li se va pierde urma. Numai că, în cazul Filofteii, nu era vorba de orice victimă, ci de o sfântă. Dumnezeu, pentru curăţenia sufletului ei, a proslăvit-o, astfel încât trupul ei a devenit imposibil de ascuns, lăsându-se greu ca prin minune şi fiind de neclintit. Văzându-se încolţit, călăul a apelat la arhiepiscopul de Târnovo, care a înălţat rugăciunile ce se impuneau, trupul firav redevenind uşor.
Dându-şi seama că este vorba de un copil mucenic, arhiepiscopul i-a aşezat trupul în catedrala din Târnovo, de unde au fost mutate la Curtea de Argeş. Nu se cuvine să se creadă că sfintei nu i-ar fi plăcut să stea în Catedrala Patriarhală din Târnovo, pe care este posibil ca în timpul vieţii să o fi frecventat-o. Nicidecum! Mutarea moaştelor ei este explicabilă prin contextul istoric. De ce a acceptat cu atâta uşurinţă să vină în România? Răspunsul rămâne o taină a sfintei.
Împrejurările în care au fost aduse în ţara noastră moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia nu sunt pe deplin clarificate de istorici, pierzându-se în negura timpului. Nu este de mirare că au apărut şi unele tradiţii locale, una din ele spunând că Sfânta a ales singură, după martiriul său, în ce oraş să meargă. Lăsându-se trupul greu şi nefiind cu putinţă de mişcat, arhiepiscopul a început să rostească numele mai multor oraşe, aflate de o parte şi de alta a Dunării. Se spune că atunci când a fost pronunţat numele Mănăstirii Curtea de Argeş, trupul sfintei a devenit dintr-o dată uşor. Acest lucru s-ar fi petrecut în timpul domniei lui Radu (Negru Vodă), în preajma anului 1300.
Potrivit unor izvoare istorice, moaştele Sfintei au rămas până la cucerirea acestui oraş de către otomani în 1393, fiind mutate apoi în Vidin. Nu a rămas aici prea mult, întrucât şi acest oraş a fost ocupat de armatele Imperiului Otoman, în 1396, după bătălia de la Nicopole. Atunci apar ultimele menţiuni despre mitropolitul Ioasaf de Vidin, care este posibil să fi căutat refugiu în Ţara Românească, unde domnea Mircea cel Bătrân (1386-1418). Se crede că mitropolitul Ioasaf a luat şi moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia, pentru a le feri de distrugere. Moaştele au fost întâmpinate cu mare cinste de domnul Mircea cel Bătrân şi de mitropolitul Atanasie al Severinului, fiind aşezate în Biserica Domnească de la Curtea de Argeş, cu hramul „Sfântul Nicolae”, pe atunci catedrală mitropolitană. Astfel se explică şi data prăznuirii ei liturgice, 7 decembrie, a doua zi după hramul bisericii, ştiut fiind faptul că într-un sinaxar bulgar mai vechi este menţionată o Sfântă Filofteea la data de 28 mai.
După construirea noii biserici de către Neagoe Basarab, sfinţită la 15 august 1517, moaştele, potrivit dorinţei sfintei, au fost aşezate aici a doua zi, când s-a făcut şi proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Nifon al Constantinopolului; aceasta a fost de altfel şi prima canonizare a unui sfânt la noi.
Moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia au rămas la Curtea de Argeş până în 1893, când, din cauza stării avansate de degradare a bisericii, au fost mutate pe rând în bisericile „Sfântul Gheorghe” şi „Adormirea Maicii Domnului” – Olari. În timpul primului război mondial, moaştele au fost duse, pentru siguranţă, la Mănăstirea Antim din Bucureşti. După terminarea războiului, moaştele s-au întors la Curtea de Argeş.
După 1949, ele au fost mutate în paraclisul mănăstirii, într-o raclă din argint, iar din 2018, în noua necropolă regală de la Curtea de Argeş. Racla Sfintei datează din 1884, fiind darul lui Ghenadie Petrescu, episcopul Argeşului. De numele lui se leagă şi restaurarea Bisericii „Sfântul Nicolae” de la Curtea de Argeş (1875 – 12 octombrie 1886). Această racla a fost restaurată în anul 2004, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Calinic, Arhiepiscopul Argeşului.
Pentru a nu se împărţi din moaştele sfintei, mitropolitul Cosma al Ţării Româneşti a făcut un legământ, pe care îl redăm în întregime: „Cosma, cu mila lui Dumnezeu Arhiepiscop Mitropoliei Ungrovlahiei, fiindcă ne înştiinţam smerenia Noastră cum că din Sfintele Moaşte ale Sfintei Muceniţe Filotheii, ce se află în Biserica Domnească din oraşul Argeşu, s-ar fi risipindu în mici părticele. Iată dar, poruncim cuvioşiei tale Arhimandrite chir Parthenie, Igumen Argeşului, să le pecetluieşti într-un săculeţu de bogasin nou, lăsându-i afară numai mâna cea dreaptă pentru sărutarea norodului. Şi aşa pecetluite să le aşezi în sicriu. Şi să ştie fieşcare să se ferească a nu cuteza să ciupească cât de puţin din sfintele moaşte, că am pus blestem asupra cui a cuteza a să atinge să ia. Întra-acesta şi chip să urmezi! Şi să fii blagoslovit! 1791, mai 10”. Comentariile sunt de prisos.
Sfânta Muceniţă Filofteia este tămăduitoare de boli, apărătoare împotriva încercărilor vieţii, aducătoare de ploaie, protectoare a animalelor, dar şi a viilor, patroană a copiilor şi a tinerilor. Cei care au trecut pe la moaştele sale sau cei care s-au rugat Sfintei Muceniţe Filofteia pot da mărturie în acest sens. Luând în considerare evlavia credincioşilor şi cinstirea deosebită de care bucură, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române – în şedinţa din 28 februarie 1950 – a decis generalizarea cultului Sfintei Muceniţe Filofteia cu zi de pomenire 7 decembrie.
Pentru rugăciunile Sfintei Muceniţe Filofteia, cea care te-a iubit atât de mult din fragedă copilărie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!