Cuvântul „evanghelie” se traduce prin „veste bună”, iar Cel Care ne-a adus cea mai bună veste din istoria neamului omenesc nu este altul decât Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Sfânta Evanghelia este Însuşi Hristos, prezent în inima Bisericii, prin cuvintele Sale, căci El este Cuvântul lui Dumnezeu întrupat. Origen spunea că „noi ne împărtăşim cu Hristos prin Cuvânt şi prin Pâine”, adică prin Sfânta Evanghelie şi Sfânta Euharistie [1].
Sfânta Evanghelie este așezată totdeauna pe Sfânta Masă și închipuie pe Însuși Hristos ca Împărat și Dumnezeu, șezând pe tronul slavei Sale [2]. Aceasta cuprinde cele patru Evanghelii împărțite aici în citiri sau pericope pentru fiecare zi. Ea este legată și îmbrăcată în chip deosebit cu iconițe de argint și poleitură, reprezentând de obicei, în mijloc, Învierea Domnului și în colțuri pe Sfinții Evangheliști.
Îmbrăcarea în cele mai frumoase coperți a Evangheliei reprezintă importanța și valoarea cuvintelor Domnului, după cum spune psalmistul David: „Cât sunt de dulci cuvintele Tale Doamne…”
Este obiectul sfânt, prin a cărui sărutare credincioșii își arată dragostea și cinstirea pe care o dau Mântuitorului Hristos. De aceea, în timpul Utreniei de duminică ea este scoasă de către preot în mijlocul bisericii pentru închinare și sărutare, iar la „vohodul cel mic” de la Liturghie este purtată în procesiune prin mijlocul Bisericii, înainte de citirea ei [3].
Sfinții părinți ai Bisericii ne îndeamnă să ne hrănim din cuvintele Sfintei Scripturi și ne recomandă să citim zilnic câteva capitole din Evanghelie. În acest sens, Sfântul Serafim de Sarov ne spune: „ce mângâiere de negrăit ar fi de am citi mereu, în toată vremea, viaţa Mântuitorului Hristos! Cum ne-ar îndulci ea şi sufletul, şi însăşi alcătuirea trupească, şi la ce înaltă treaptă a curăţiei şi a desăvârşirii ar putea să se înalţe sufletul în urma acestei statornice îndulciri! [4]”
Starețul Nicon de la Optina îi îndemna pe fii săi duhovnicești astfel: „Ca să împlinim poruncile lui Hristos, trebuie să le cunoaştem. Ele sunt expuse în Evanghelie. Citiţi Sfânta Evanghelie, pătrundeţi-vă de duhul ei, faceţi din ea rânduiala vieţii voastre. Abordaţi orice lucrare şi orice problemă a vieţii în duhul învăţăturii Evangheliei. Aceasta este singura lumină a vieţii noastre” [5].
Evanghelia ne pune în faţă pe Domnul nostru Iisus Hristos ca să credem în El, iar Biserica propovăduieşte Evanghelia aducându-L pe Domnul Hristos în mijlocul nostru. Fiecare dintre noi, când auzim Evanghelia, auzim ceva ce se adresează sufletului nostru, ceva ce trebuie să fie crezut de noi [6].
Cuvântul Evangheliei trebuie păstrat cu fidelitate. De aceea Biserica respectă îndemnul Mântuitorului și îi ferește pe credincioși de erori prin predicile din Biserică sau prin cateheze. Totodată, Biserica îi ajută pe oameni să se ferească de învățătorii mincinoși care interpretează cuvântul Domnului după interesul lor sau după a lor plăcere. Sfantul Apostol Petru spune despre Epistolele Sfantului Apostol Pavel: în ele „sunt unele lucruri cu anevoie de înțeles, pe care cei neînvățați și neîntăriți le răstălmăcesc, ca și pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” (2 Petru 3, 16).
Bibliografie
[1] Marian Dumitriu, De ce ne închinăm și sărutăm Sfânta Evanghelie: https://doxologia.ro/liturgica/taine-ierurgii-slujbele-bisericii/de-ce-ne-inchinam-sarutam-sfanta-evanghelie.
[2] Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Ed. Basilica, București, 2016, p. 399.
[3] Pr. Ene Braniște – Ghenadie Nițoiu – Gheorghe Neda, Liturgica teoretică, Editura Credința Noastră, București, pp. 118 – 119.
[4] Sfântul Serafim de Sarov, Rânduieli de viață creștină, Editura Sophia, București, 2007, p. 21.
[5] Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 57.
[6] Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, Cluj, 1997.
Chiriac Pavel
Secretar în cadrul Sectorului Misiune Pastorală și Actualitate Creștină