Prima duminică a lui Prier a coincis anul acesta cu duminica închinată de Sfinții Părinți ai Bisericii Sfintei Cruci, simbol ce a însoțit propovăduirea Evangheliei de către ucenicii Domnului Iisus Hristos încă din zorii întemeierii Creștinismului. Sfântul Apostol Pavel, cel care inițial s-a împotrivit noii credințe, scria ulterior corintenilor că puterea și sfințenia Crucii izvorăsc din Hristos Cel răstignit, Crucea constituind de altfel miezul teologiei pauline despre mântuire.
Prin însemnarea cu Sfânta Cruce, ori de câte ori căutăm să intrăm în comuniune cu Dumnezeu, Îl avem nu doar pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat și Răstignit pentru oameni și pentru a lor răscumpărare, ci și pe Tatăl Care L-a născut mai înainte de toți vecii și pe Duhul Sfânt purces din veșnicie din Tatăl și trimis în lume ca mângâietor de către Fiul.
Duminica a treia a Sfântului și Marelui Post al Paștilor, 7 aprilie 2024, ce marchează apropierea de jumătatea urcușului duhovnicesc mijlocit de perioada celor șapte săptămâni de postire spre bucuria Învierii, și ne aduce aminte că urmarea lui Hristos nu este posibilă fără lepădarea de sine și fără primirea și asumarea Crucii, a fost prilej de comuniune în rugăciune și de redefinire a priorităților vieții pentru cei prezenți astăzi la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava.
Cu această ocazie, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Dintre aceștia au făcut parte clerici ai Administrației Eparhiale, între care părintele arhimandrit Paraschiv Dabija, vicar administrativ, dar și slujitori ai așezământului monahal ce acum jumătate de veac a devenit centrul vieții religioase din Suceava, între care părintele stareț, arhimandritul Serafim Grigoraș.
Slujba arhierească a fost oficiată pe o scenă amenajată în proximitatea bisericii- monument UNESCO, ctitorită de domnii Bogdan al III-lea și Ștefăniță, fiul său, și așezată sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, și a Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou.
Credincioșii veniți în număr mare să se închine moaștelor întregi ale ocrotitorului Cetății Sucevei și întregii Moldove, așezate în paraclisul mănăstirii ce îi poartă numele, au avut ocazia de a-și arăta evlavia și față de cinstita şi de viaţă făcătoarea Cruce, adusă în acest sens din altar și frumos împodobită cu flori, ce va rămâne spre închinare până miercuri, 10 aprilie 2024, zi notată tipiconal cu mențiunea „înjumătățirea Postului”.
Ca de fiecare dată, Corala mixtă „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, dirijată de pr. Lucian – Ionuț Tablan Popescu, a adus bucurie duhovnicească prin răspunsurile liturgice oferite în cadrul slujbei.
În răstimpul rânduit împărtășirii clericilor, pr. Aurel Goraș, protoiereu al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, a ținut cuvântul de învățătură, tâlcuind textul pericopei evanghelice rânduite a se citi în această zi.
„Mântuitorul Iisus Hristos ne cere trei lucruri: lepădarea de sine, asumarea crucii și urmarea Lui ca ucenici. Poate, pentru omul de astăzi, individualist, „plin de sine”, lepădarea de sine ar părea ceva foarte greu de acceptat și împlinit, ar părea o suprimare a libertății și voinței proprii. […] Ori lepădarea de sine este lepădarea de autosuficiență, de orgolii exacerbate, încercând a găsi loc în inima noastră pentru Dumnezeu și semenii noștri: părinți, frați, oameni săraci, bolnavi, abandonați și neajutorați. […] Lepădarea de sine și luarea crucii nu înseamnă o constrângere din partea lui Dumnezeu, ci o chemare, o invitație: de voiește cineva… Dumnezeu nu impune nimănui un anumit fel de comportament, nu constrânge. El ne respectă alegerea. Suntem liberi să facem ceva sau nu, să-L urmăm sau să-L refuzăm. Aceasta nu înseamnă, rețineți, că Dumnezeu Se va bucura atunci când Îi spunem: Nu vreau!”
Astfel, a concluzionat, arătând că sunt două tipuri de răspuns ale omului la chemarea lui Dumnezeu: „Prin urmare, noi putem să ascultăm de Dumnezeu sau să fim indiferenți față de El. Să-L ignorăm sau chiar să-L negăm. Aici intervine trăsătura esențială a demnității umane, dăruită tot de Dumnezeu, libertatea. Omul poate răspunde, dacă vrea, la chemarea, iubirea și darul lui Dumnezeu și, în egală măsură, dacă nu vrea, Îl poate refuza pe Dumnezeu. Poate, datorită libertății, să dobândească mântuirea sau se poate despărți de Dumnezeu.”
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop a mulțumit părintelui protopop pentru ziditoarea predică, apreciind că a reușit să surprindă concis dimensiunea istorică, dar și cea biblică și patristică a cultului Sfintei Cruci, fără a omite semnificațiile ei în viața creștinilor.
Ierarhul a adresat gând de recunoștință și tuturor celor care s-au alăturat astăzi în rugăciune și a amintit faptul că, pentru cei ce vor să își lărgească și mai mult orizontul cunoașterii, cele două cuvântări pregătite pentru această duminică deosebit de importantă pot fi lecturate pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. În ceea ce privește iconomia dumnezeiască a mântuirii prin Jertfă, ce este de neînțeles pentru rațiunea umană, ierarhul a punctat câteva valențe ale Lemnului dătător de viață, transformat prin nemărginita iubire a Mântuitorului Hristos din obiect de tortură în altarul Său de Jertfă și cheia ce a redeschis oamenilor porțile Împărăției cerurilor.
„Doar prin Cruce se poate ajunge la Înviere. Sfânta Cruce arată poziția omului în Univers. Omul lucrează în plan orizontal și trage concluziile în cel vertical. […] Ce să fac ca să am viața de veci?, a întrebat tânărul din Evanghelie. Și Mântuitorul i-a răspuns: Asumă-ți responsabilitatea crucii și urmează Mie! Și ce a făcut tânărul? S-a întristat, fiindcă a lua crucea însemna și o debarasare de cele materiale. Textul precizează: s-a întristat pentru că era foarte bogat. Să ne lucrăm mântuirea prin Cruce, nu în afara Crucii. Ce înseamnă asta? Dacă cineva te lovește peste un obraz, tu ai smerenia și întoarce-l și pe celălalt; dacă cineva te roagă să mergi un kilometru cu el, încearcă să-l însoțești doi kilometri; spune textul Evangheliei, eu nu sunt decât un mesager al ei; dacă cineva îți cere haina, tu dă-i și cămașa. Cam aceasta este, iubiților, gândirea în perspectiva Crucii și o astfel de gândire îți dă posibilitatea ca brațele propriei tale cruci să devină armonioase și în cruce să vezi dimensiunea teandrica a acesteia: dumnezeiască și omenească, omul fiind centrul, punctul central al crucii. Desigur, doar Crucea Mântuitorului a fost armonioasă; a noastră este în devenire, printr-o lucrare asiduă. Tertulian spunea să ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci în orice circumstanță a vieții noastre. Însemnându-ne cu semnul Crucii, ne arătăm identitatea, cui aparținem; arătăm că aparținem lui Dumnezeu Cel Unul în Trei Persoane, căci mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh.”
Chiriarhul eparhiei a anunțat și faptul că în seara zilei de 22 aprilie 2024, înainte de slujba de priveghere închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, moaștele celuilalt sfânt mare mucenic, Ioan cel Nou, care de mai bine de șase veacuri veghează aceste meleaguri, vor fi duse în procesiune la Biserica „Sfântul Gheorghe” Mirăuți. Astfel, ctitoria mușatină în care cinstitul trup al celui martirizat în Cetatea Albă a fost așezat întru început de Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, cel care, de altfel, le-a și adus ca binecuvântare pentru familia și pentru țara sa, și care vreme de 120 de ani a fost catedrală mitropolitană, va fi împodobită în ziua de hram, după 435 de ani, cu cel mai de preț odor, sfântuțul mult-iubit al Bucovinei.
Nu în ultimul rând, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop i-a îndemnat pe toți cei prezenți să revină în după-amiaza zilei la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”, pentru a lua parte, începând cu ora 16:00, la Taina Sfântului Maslu de obște, săvârșită de către cei doi ierarhi ai eparhiei, împreună cu un sobor de preoți, pentru primirea harului vindecării trupești și sufletești, precum și pentru dobândirea iertării păcatelor.
Duminica Sfintei Cruci, prăznuită în a treia duminică din Postul Mare, amintește de transferarea unui fragment din Sfânta Cruce de la Ierusalim la Apameea, între anii 715 și 730, fragment dăruit de Patriarhul Ioan al V-lea al Ierusalimului Episcopului Alpheios de Apameea. Alături de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie) și cea a Scoaterii Sfintei Cruci (1 august), duminica închinată simbolului cel mai de preț al Creștinismului amintește tuturor credincioșilor despre cea mai profundă dovadă de iubire și smerenie din istoria umanității, Pătimirile și Jertfa pe Cruce a Mântuitorului Iisus, pentru a reașeza firea omenească în Rai, de-a dreapta Părintelui ceresc, prin Învierea și Înălțarea Sa la cer, fiecare om primind astfel șansa mântuirii. Toți cei care își propun să (re)intre în comuniune cu Dumnezeu trebuie să vadă în Cruce, asemenea Sfântului Ioan Damaschin, „răsadul Învierii lui Hristos şi pricină a învierii noastre”, prilej de înnoire zilnică prin renunțarea la păcat, continuă lucrare a binelui și răstignire a sinelui egoist în brațele iubitoare și mereu deschise ale Celui Care ne-a iubit cel dintâi.
