Momentul în care Fiul lui Dumnezeu Întrupat a îngăduit celor trei apostoli, Petru, Iacov și Ioan, să întrevadă, pe măsura înțelegerii lor omenești, firea Sa cea dintru veșnicie, sărbătoare cunoscută în zilele noastre ca Praznicul împărătesc al Schimbării la Față a Mântuitorului Hristos, a fost prilej de aleasă bucurie duhovnicească pentru cei prezenți la Mănăstirea Slatina, această zi reprezentând hramul așezământului monahal, statornicit în 1553 de Alexandru Lăpușneanu, domn al Moldovei.
Ziua de sărbătorire liturgică a locașului monahal de la poalele Munților Stânișoara a fost încununată de Liturghia arhierească, în mijlocul clericilor, monahilor și al credincioșilor aflându-se astăzi, 6 august 2024, Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud.
Ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur la altarul de vară amenajat sub streașina zidului ce împrejmuiește protector vechea ctitorie voievodală, fiind înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte pr. Viorel Ilișoi, consilier economic al Centrului Eparhial Suceava, arhim. Mihail Balan, exarh de zonă și starețul Mănăstirii Sihăstria Râșcăi, și pr. Adrian Dulgheriu, protoiereu al Protopopiatului Fălticeni.
Ierarhului și preoților slujitori li s-au alăturat în rugăciune numeroși credincioși, veniți din împrejurimi ori pelerini de mai departe, precum și stareți și starețe de la mănăstirile din zonă. Răspunsurile care au înfrumusețat prăznuirea liturgică au fost date de Grupul Psaltic „Sfântul Inochentie de la Probota”, condus de părintele Constantin Dan Magdalena, iar Crezul a fost rostit de Teodora Crăcia, în vârstă de 8 ani.
După citirea textului Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Veniamin a rostit un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a tâlcuit semnificațiile duhovnicești ale Schimbării la Față, eveniment ce aduce aminte de teofania treimică petrecută pe Muntele Tabor, când glasul Tatălui și prezența Duhului Sfânt în nor au însoțit revelarea dumnezeirii Fiului. Preasfinția Sa a punctat totodată roadele împărtășirii cu Lumina Cuvântului lui Dumnezeu, momente în care sufletul se odihnește prin participarea la slujbele și Tainele Bisericii.
La final, arhim. Mihail Balan a adus prinos de recunoștință Preamilostivului Dumnezeu pentru această zi deosebită, atât pentru obștea monahală, cât și pentru întreaga comunitate, hramul Schimbării la Față a Domnului fiind an de an prilej de bucurie duhovnicească în prima ctitorie a voievodului Alexandru Lăpușneanu. Exarhul de zonă a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, pentru că a binecuvântat ca Preasfințitul Părinte Veniamin să se afle astăzi în cetățuia Mănăstirii Slatina, Episcopului Basarabiei de Sud pentru cuvântul de învățătură și prezență, soborului slujitor, obștii monahale și tuturor credincioșilor pentru evlavia și cumințenia cu care s-au unit în rugăciune la ceas de sărbătoare. Nu în ultimul rând, cei prezenți au fost invitați la sfințirea Paraclisului Mănăstirii Sihăstria Râșcăi, închinat Icoanei Maicii Domnului Prodromița de la Muntele Athos, care va avea loc în data de 30 august 2024.
Toți cei care pășesc în biserica ridicată pe locul indicat ctitorului Alexandru Lăpușneanu de pustnicul Pahomie, al cărei hram aduce aminte că prin pocăință, rugăciune și permanenta căutare a întâlnirii cu Dumnezeu oricine își poate primeni fața, înnoindu-se duhovnicește, îl au mijlocitor pe Sfântul Ierarh Grigorie de Nazianz. Moaștele marelui teolog capadocian, care a surprins în cuvântările sale învățătura despre Preasfânta Treime, au fost aduse de la Constantinopol de domnul moldovean și dăruite ca odor de mare preț mănăstirii ce avea să-i fie necropolă. Ele sunt așezate într-o raclă ferecată cu argint și pietre scumpe, străjuind de secole Mănăstirea Slatina, chiar și în vremurile tulburi, de pribegie (între 1916 și 2001).
Scurt istoric
Mănăstirea Slatina a fost construită în perioada 1553-1564 de domnul Alexandru Lăpușneanu, fiind prima ctitorie dintr-o listă ce mai cuprinde, între altele, mănăstirile Tazlău, Bistrița și Pângărați (Neamț), Bogdana (Rădăuți) și Dochiariu (Muntele Athos).
Conform tradiției, alegerea locului și a hramului s-a făcut prin providența divină, arătând că și un loc sărat, o „slatină”, poate fi de mult folos. Cuviosul Pahomie, un ucenic al Sfântului Daniil Sihastrul ce se nevoia în aceste locuri, i-a cerut domnului să ridice o mănăstire de călugări în poiana din jurul paltinului deasupra căruia vedea în duminici și sărbători lumini și auzea îngeri cântând Troparul Schimbării la Față.
Dorind ca biserica să fie necropola familiei sale, ctitorul nu a precupețit niciun efort, îngrijindu-se să aducă cei mai buni meșteri și materialele cele mai de calitate. Arhitectura bisericii este inspirată de cea a Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Piatra Neamț și a bisericii Mănăstirii Probota, o particularitate constituind-o elementele gotice mult mai prezente, dar armonios integrate în stilul moldovenesc predominant.
Lăcașul de cult a fost sfințit la 14 octombrie 1558 de mitropolitul Grigorie Roșca, în prezența unui sobor de 116 preoți și diaconi, potrivit cronicarului Grigore Ureche. Chiliile monahilor, casa domnească, zidul de incintă și alte clădiri au fost construite ulterior, sub îndrumarea vrednicului stareț Iacob Molodeț (cel Vrednic).
Din păcate, după moartea domnului Alexandru Lăpușneanu (1568), Mănăstirea Slatina a gustat amărăciunea stăpânirilor neprielnice, căzând pradă în mai multe rânduri jafurilor, pustiirilor prin foc și sabie ori părăginirii.
Flacăra rugăciunii, chiar dacă poate ascunsă pentru o vreme, nu s-a stins, ci a mișcat inima altor domni și ierarhi care s-au străduit să îi redea strălucirea de odinioară, precum domnul Vasile Lupu (1634-1653), care a restaurat biserica și a ridicat un nou corp de chilii, ori mitropolitul Veniamin Costachi și arhiereul Filaret Beldiman Apamias, ce pot fi considerați la rândul lor ctitori prin amplele lucrări de restaurare întreprinse, inclusiv repictarea interioară a bisericii.
În timpul Primului Război Mondial, mănăstirea a avut un rol important pe linia frontului, călugării tineri mergând pe câmpul de luptă ca infirmieri, iar cei mai în vârstă, rămași în vatra monahală, îngrijind răniții.
O nouă perioadă de înflorire a cunoscut Mănăstirea Slatina sub stăreția părintelui Ilie Cleopa (1949-1956) și a părintelui Emilian Olaru (1956-1960), fiind o adevărată pepinieră duhovnicească, în care s-au format figuri de seamă ale Ortodoxiei românești din secolul al XX-lea: Paisie Olaru, Petroniu Tănase, Arsenie Papacioc, Antonie Plămădeală, Andrei Scrima ș.a.. Ca urmare a Decretului 410 din 1959, este desființată, fiind reactivată în 1962, însă ca mănăstire de maici.
Ultimele două decenii au fost înfloritoare pentru fortăreața duhovnicească de pe malul pârâului Suha, desfășurându-se ample lucrări de renovare și restaurare.
Daniela Livadaru
Irina Ursachi
Foto credit: Mihai Grosu
