„Sfinții Împărați Constantin și Elena rămân, dincolo de prejudecățile celor care le-au decelat istoria, sfinții prin excelență, cinstiți întocmai cu Apostolii, ai Sfintei noastre Biserici, întemeiate de Mântuitorul nostru Iisus Hristos.” – a fost unul dintre fragmentele pe care Chiriarhul Eparhiei Sucevei și Rădăuților l-a transmis clerului și credincioșilor cu prilejul zilei de cinstire a Sfinților Împărați și întocmai cu Apostolii Constantin și mama sa, Elena.
Astăzi, 21 mai 2024, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a slujit în Paraclisul Catedralei Arhiepiscopale din Suceava – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”.
După închinarea la cinstitele moaște ale Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, mare făcător de minuni, ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie alături de arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ al eparhiei, și de protos. Gavriil Zorilă, răspunsurile liturgice fiind date de membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale.
În cuvântul de învățătură, publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a consemnat momentele cele mai importante din timpul Sfinților Împărați, subliniind rolul pe care aceștia l-au ocupat în viața Bisericii. „ Cultul creștin, ca și pelerinajul la Locurile Sfinte au luat amploare. Mama împăratului Constantin, Sfânta Elena, a descoperit, la Ierusalim, lemnul Sfintei Cruci. Până și Lateran-ul – fostul palat imperial de la Roma – l-a cedat Bisericii. Fără îndoială, împărăteasa Elena a avut o înrâurire deosebită asupra fiului său, fiind împodobită cu multe virtuți. Eusebiu de Cezareea ne-a lăsat un portret moral cuprinzător: Merita cu adevărat să vezi cum umbla femeia aceasta extraordinară, înveșmântată simplu şi modest, în mijlocul poporului înghesuit în jurul ei, vădindu-şi evlavia faţă de Dumnezeu prin tot soiul de fapte bineplăcute Lui. (Viața lui Constantin cel Mare, III, 45). Dar nu numai Biserica a cunoscut binefacerile împăratului. Împăratul Constantin cel Mare a intervenit și în dreptul penal, înlăturând dintre legile penale dispoziții și pedepse contrare spiritului creștin, precum răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roșu). S-a îmbunătățit tratamentul din închisori. S-au pus restricții luptelor de gladiatori și s-au trimis condamnații în mine, în loc să fie puși să se ucidă în lupte. Într-un cuvânt, prin contribuția sa a fost modificată în spirit creștin întreaga legislație. De asemenea, a fost îngreunată procedura de divorț și s-a pus un mai mare accent pe rolul instituțiilor statului. A fost condamnat adulterul și siluirea sau violul; a interzis aruncarea copiilor și vinderea lor, acordând, totodată, ajutoare părinților săraci. Din păcate, la scurt timp după Paștile din 337 (3 aprilie), Constantin s-a îmbolnăvit. Episcopul Eusebie l-a botezat, iar după Botez a purtat numai veșminte albe, asemenea unui neofit creștin, în locul veșmintelor imperiale. În ziua de Rusalii – 22 mai – în anul 337, Constantin a trecut la Domnul, în Nicomidia (astăzi Izmit, în Turcia). Trupul său a fost dus cu escortă la Constantinopol și expus pe un catafalc de onoare în Palatul imperial. Abia pe 9 septembrie 337, cei trei fii, Constantin II, Constanțiu II și Constans și-au luat titlul de augustus, împărțind imperiul. Dacă ar fi să analizăm activitatea Sfântului Constantin cel Mare, am putea deduce că politica lui religioasă a fost caracterizată mai ales prin câteva fapte de o importanță majoră: Edictul de la Mediolan (ianuarie 313), mutarea capitalei imperiului la Constantinopol, convocarea Sinodului I Ecumenic de la Niceea (325).”
Irina Ursachi
