Astăzi, credincioşii au sărbătorit Înălţarea Sfintei Cruci, cea mai mare sărbătoare prăznuită de la începutul anului bisericesc. În calendarul popular, aceasta este cunoscută şi sub denumirile de Ziua Crucii, Cîrstovul Viilor sau Ziua Şarpelui. În această zi de prăznuire duhovnicească, mulți credincioși din împrejurimi au venit la Mănăstirea Bogdana din Rădăuţi cu flori şi busuioc pentru a le sfinţi în biserică şi a le așeza apoi la icoane sau la mormintele celor apropiați sufletului lor. Ei s-au rugat pentru sănătate, iertarea păcatelor şi odihna veşnică a celor care au trecut în lumea celor drepţi.
În mijlocul credincioşilor ce au fost prezenți la Sfânta Liturghie la prima necropolă a domnilor Moldovei, din încredinţarea şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Preacucernicul Arhid. Dr. Vasile M. Demciuc, consilier eparhial în cadrul Sectorului Monumente, Patrimoniu și Arhitectură bisericească, a rostit un cuvânt de învățătură prin care a arătat însemnătatea praznicului din 14 septembrie. Vorbind despre cinstirea Sfintei Cruci, părintele consilier a subliniat faptul că este atât de mare sărbătoarea de astăzi, încât Biserica o numără între praznicele împărăteşti. De asemenea, este atât de mare sărbătoarea de astăzi, încât Biserica a rânduit o săptămână întreagă de reflecţie, de meditaţie la importanţa Crucii în istoria mântuirii lumii şi pentru mântuirea fiecăruia dintre noi; totodată, este o săptămână de meditaţie şi la sensurile adânci şi diverse ale Crucii în viaţa noastră duhovnicească.
În cuvântul său, părintele arhidiacon a subliniat faptul că, spre deosebire de alte sărbători, Înălţarea Sfintei Cruci este marcată prin post aspru, crucea fiind un simbol al victoriei asupra morţii şi păcatului. Această prăznuire liturgică marchează două evenimente solemne: aflarea Crucii şi înălţarea ei în faţa poporului de către episcopul Maxim al Ierusalimului, pe 14 septembrie 335, şi aducerea Sfintei Cruci de la perşi, în 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a aşezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Aceeaşi sărbătoare aminteşte și de un moment semnificativ din viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. În ajunul luptei cu Maxenţiu, un duşman al creştinilor (307-312), împăratul Constantin a avut o viziune: în plină zi, pe cer a apărut o cruce formată din stele, cu inscripţia „Prin acest semn vei invinge”. Împăratul a învins, iar mama lui, după izbândă, a poruncit să fie găsită Sfânta Cruce, la Ierusalim, aproape de Golgota.
Părintele consilier a amintit că în Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor astăzi este hram în parohiile Volovăţ şi Horodnic de Jos, Protopopiatul Rădăuţi, în Parohia Gherghiţeni – Dorna Arini, Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, şi mai ales la Mănăstirea Pătrăuţi, a cărei biserică este înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO, ctitorie a Binecredinciosului voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, şi la Mănăstirea Râşca, ctitorie a lui Petru Rareş. În încheiere, sfinția sa a dat citire Decalogului la Înălțarea Sfintei Cruci alcătuit de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic.
Mulţumind oaspetelui pentru cuvântul de învăţătură, Preacuviosul Părinte Arhim. Irineu Lichi, stareţul Mănăstirii Bogdana, a subliniat faptul că pe braţele Crucii s-au odihnit multe frunţi plecate de durere, iar la picioarele ei au îngenuncheat nenumărate suflete cernite de întristare, cerând lui Dumnezeu îndurare şi ajutor pentru necazuri. Căci numai plecând de la picioarele Crucii, adică de la durerile Celui Ce a pătimit pe ea, se poate ajunge la lumina şi bucuria cerului; prin lacrimile şi durerile jertfei se poate gusta bucuria şi biruinţa învierii fiecăruia dintre noi.
Răspunsurile la strană au fost date de părinţii din obştea Mănăstirii Bogdana, încununând slujba.
