(alcătuită de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților)
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, smerit stând înaintea icoanei Tale în această zi de marţi care aminteşte cum fariseii şi cărturarii căutau să Te prindă în cuvânt, cerându-Ți să spui dacă se cuvine sau nu a plăti dajdie Cezarului, și despre Taina Învierii prin Taina Nunții, învățându-ne că la înviere omul nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci vom fi toți ca îngerii lui Dumnezeu în cer, mă rog, Ție, Mult-milostive, Doamne, deschide stavilele cerului și coboară asupra mea bunătățile îndurării Tale asupra casei şi a neamului meu.
Pentru aceasta pun mijlocitor pe Sfântul Ioan Prorocul, Înaintemergătorul şi Botezătorul Tău, sub a cărui ocrotire este aşezată această zi, ca cel care are multă îndrăzneală către Tine.
Arată-mă lucrător vrednic în via Ta, Doamne; învaţă-mă să Te iubesc din toată inima, cugetul şi sufletul meu şi primeşte smerita mea recunoştinţă pentru nenumăratele daruri primite de la Tine, Dumnezeule, aşa cum ai primit cei doi bani ai văduvei. Şi precum fecioarelor înţelepte le-ai deschis cămara cea luminoasă, bucurându-se ele de ospăţul Tău cel dumnezeiesc, îndură-Te și deschide-mi şi mie uşa Împărăţiei Preasfintei Treimi, Tu, Mirele sufletului meu, atunci când voi ieşi din această viaţă. Amin.