Anunțată cumva și pregătită ideologic în ultima sută de ani, dar în mod accelerat în ultimii 20 ani de către o elită globalistă, revoluția transumanistă este experiența cotidiană care ne învăluie, vrând-nevrând, pe fiecare dintre noi, oamenii de pe Pământ. Și chiar dacă nu ne implicăm activ rezonând cu, profitând de și promovând „valorile” și „idealurile” revoluționare, totuși, toți suportăm pasiv consecințele implementării ei tehnologice și politice.
Dar nu trebuie să vedem doar aparențele mișcătoare din planul material al acestei turbulențe globale, ci trebuie să privim cu mintea trează în plan spiritual, înțelegând intențiile „păpușarilor”, fiind conștienți de faptul că, în vremurile grele pe care le traversăm, avem de înfruntat multe provocări viclene din partea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți ai lui Dumnezeu, ai Mântuitorului Iisus Hristos, ai Evangheliei și ai Bisericii Lui Dreptslăvitoare. Iar noi, potrivit Sfinților Părinți ai Bisericii, în calitate de credincioși creștini, avem datoria să ne întărim duhovnicește și să rezistăm cu demnitate și cuviință pe calea mântuirii, „pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.
Considerații teologice, filozofice, bioetice și politice asupra vremurilor contemporane
Prin promisiunile unui viitor mai bun, transumanismul, ca ideologie[1] tehnicist-postmodernistă, a stârnit de la bun început și stârnește încă în mediul cultural și politic mondial nu numai speranțe utopice, ci și dezbateri aprinse, deoarece mulți oameni de cultură contemporani[2] (teologi, filozofi, medici, bioeticieni, artiști și oameni de știință) au ridicat numeroase întrebări și critici argumentate, manifestându-și îngrijorările serioase referitoare la consecințele aproape inevitabile din plan mental și social; asta pentru că invazia tehnologică agresivă[3] în toate domeniile vieții omenești cotidiene[4] are efecte multiple înlănțuite și adesea nebănuit de periculoase[5].
Mutațiile generate de transumanism nu se referă doar la „resetarea”/redefinirea semantică a vocabularului[6] (care trebuie încadrat în formele și „normele” corectitudinii politice), ci și la toate modificările structurale/fizice, de gândire și de comportament (degradarea înțelegerii vieții, a sufletului uman și a cosmosului provoacă și o împătimire lăuntrică, dar și o manifestare exterioară specifică), precum și la reorganizarea vieții interioare și exterioare/sociale deopotrivă(relațiile omului cu semenii și cu diverse instituții) sub auspiciile tehnologizării[7] și digitalizării tot mai extinse. Putem sesiza, astfel, cele două tendințe majore în relaționarea interumană actuală: 1. instaurarea de false nevoi și noi obiceiuri mentale și comportamentale[8] în omul „viitorului” și 2. „filtrarea” activităților și interacțiunilor dintre oameni prin intermediul tehnologiei care denaturează umanitatea și chiar creează o distanțare fizică și socială, care, cel puțin în practica economică, educațională și medicală a ultimilor ani, a dat deja numeroase și dăunătoare rateuri.
Biserica Ortodoxă, sub adumbrirea Duhului Sfânt dătător de viață, iubire și înțelepciune, are misiunea profetică și obligația de a citi semnele vremurilor și de a furniza grabnic credincioșilor lămuriri teologice și bioetice în ceea ce privește înțelegerea corectă și interacțiunea nepăguboasă a oamenilor cu tehnologiile tot mai invazive și cu ideologia transumanistă care animă, iată, fenomene/schimbări culturale, politice și sociale unice în lumea contemporană. Iar aceste fenomene trebuie descifrate în cheie duhovnicească, analizându-se nu numai statisticile din planul văzut, obiective, adeseori post-factum, ale acțiunilor săvârșite de oameni influenți, ci și inducțiile/înrâuririle nevăzute, rele și demonice de-a dreptul, ante-factum; toate aceste analize-predicții ale Bisericii[9] au rolul de a trezi conștiințele adormite/amețite (de grijile cotidiene și de propaganda dirijată) și pot face ca unele evenimente tulburătoare și daune să fie prevenite, tratate strategic și poate chiar evitate în timp util. Biserica nu trebuie să fie indiferentă la încercările exterioare cotidiene ale credincioșilor creștini (la nivel micro) și la tulburările culturale și social-politice de la nivel macro (global), rămânând înțepenită cumva doar într-o propovăduire dogmatică (aspațială și atemporală) și într-un activism social-filantropic (fără discernământ), mediatizate spre convingerea ateilor și a „căldiceilor” că e bună și Biserica la ceva în societate.
De fapt, prin lucrarea ei iubitor-sacramentală și cultural-misionară, Biserica lui Hristos este actorul principal și în plan văzut al direcționării lumii și istoriei spre Eshaton, spre Transfigurarea duhovnicească a lumii. Trăindu-L tainic și vestindu-L public pe Mântuitorul Hristos – „Calea, Adevărul, Viața și lumina lumii” (Ioan 14, 6 și 8, 12), Biserica lui Hristos este izvorul de lumină și de viață spirituală și intelectuală a oamenilor, orientându-i spre Dumnezeu și spre viața veșnică întru El. Biserica nu trebuie să devină niciodată o remorcă a puterii politice[10] (a cezarului trecător și a propagandiștilor lui mai mult sau mai puțin ipocriți în ale creștinismului). Biserica, prin păstorii și slujitorii ei, trebuie să arate mereu lumii busola morală și spirituală și să trezească lumea din letargia necredinței și a păcatului, mustrând la nevoie, cu curaj, demnitate și fermitate, pe dregătorii vremelnici care direcționează greșit poporul spre moarte (trupească și sufletească) și demascându-le viclenia[11] și daunele acțiunilor lor social-politice.
Așadar, mai ales în vremurile noastre, creștinii trebuie să fie mereu treji, bine informați și pregătiți nu numai în plan duhovnicesc (pentru că ereziile pierzătoare de suflet nu sunt doar teologice, ci și antropologice, biologice și cosmologice[12]), ca să nu fie păcăliți de „profeții mincinoși” și de „marii filantropi” salvatori din felurite crize terestre[13] anunțați din timp de Mântuitorul Iisus Hristos, de Sfinții Apostoli, de Sfinții Părinți și Mărturisitori[14] că vor înșela amarnic oamenii la sfârșitul vremurilor. Mai ales că în ultimii ani, de la cel mai înalt nivel politic și tehnocratic[15]ni se induce ideea că nu vom putea continua viața pe planeta Pământ decât „modelați”[16] bio-tehnologic, marcați în mod totalitar printr-o identitate digitală unică[17] și conectați la „lumea digitală și virtuală”[18] în care vom avea acces potrivit scorului/creditului social actualizat continuu[19].
Oricum, dirijată politic sau nu, exploatându-se ignoranța și lipsa de vigilență și discernământ a lui, abaterea atenției și a reperelor omului contemporan din cerul vieții spirituale spre pământul vieții materiale și virtuale are nenumărate consecințe teologice și antropologice, biologice și ecologice, filozofice și filologice, (bio)etice și estetice. Ca ideologie, transumanismul continuă „reformele” postmodernismului întru cultura morții, chiar dacă, eufemistic vorbind, țintește devenirea „supraomului” augmentat de tehnologie[20] – noua ispită demonică de autodivinizare a omului modern care-și caută fericirea și nemurirea în mod autonom[21], în afara lui Dumnezeu.
Ca orice ideologie „revoluționară” (gen iluminism, evoluționism, marxism, comunism), transumanismul aplicat își propune o redefinire majoră a identității, mentalității și societății omenești. Aceasta înseamnă o nouă „luptă cu trecutul”, adică o detașare (cu accente violente, chiar criminale uneori) de tot ce ar putea frâna (valori, idei, personalități, opere culturale) marșul triumfalist spre „progresul” utopic promis[22].
Temerea noastră este că față de toate celelalte din istoria omenirii, revoluția tehno- și trans-umanistă reprezintă cea mai violentă și mai cuprinzătoare agresiune și profanare a ființei umane, a vieții și a societății[23] în primul rând prin tehno-materialismul promovat și ridicat la rang de idolatrie supremă și mijloc viclean de condiționare a vieții omenești la toate nivelurile.
Dacă până mai ieri, ideologiile aveau diferite expresii politice regionale, de această dată, directiva transumanismului aplicat are acum un caracter global, Forumul Economic Mondial (World Economic Forum) de la Davos asumându-și rolul diriguitor, propunând și coordonând de la cel mai înalt nivel de autoritate tehnocrată și financiară proiectul mondial al „Marii Resetări”[24] a vieții umane (personale, familiale și sociale) și al unei gestionări unitare a crizelor de tot felul (medicale, alimentare, cibernetice, energetice, politice, economice[25], financiare, militare, climatice, etc). Iar momentul declanșării implementării acestei resetări/revoluții agresive ideologice și tehnologice a fost criza Covid, despre care Klaus Schwab (fondatorul și directorul Forumului Economic Mondial) spunea în iulie 2020 că reprezintă o „rară, dar îngustă fereastră de oportunitate”[26] pentru o modificare din temelii[27] a mentalității și societății omenești. De fapt, toată propaganda exagerată[28] asociată Marii Resetări este o încercare de a crea populației o impresie plauzibilă că marii actori din acest sistem global de putere sunt dispuși să lase deoparte lăcomia și interesele particulare/corporatiste pentru a lua în serios binele comun al omenirii și al planetei prin soluționarea crizelor care ne destabilizează radical lumea actuală[29].
Tot de la nivel înalt ni se transmite mesajul că „normalitatea cotidiană nu va mai fi la fel ca înainte”, că suntem aproape obligați să ne conectăm la „lumea digitală” și „realitatea virtuală” dacă vrem să trăim beneficiile transumanismului progresist al societății viitorului[30]. Cu alte cuvinte suntem condiționați de suportarea obligatorie a unor intervenții tehnologice asupra corpului nostru (identitatea digitală[31] și conectarea tuturor la Internetul Corpurilor[32]) care ne dă drepturile de acces înspre viitor (personal, social și digital). Doar așa putem decripta un alt obiectiv declarat al „celei de-a patra revoluții industriale”[33] (grăbite în mod accelerat, după cum vedem), de un pragmatism absolut: că nu mai schimbă/îmbunătățește rezultatele activității noastre, „ci ne schimbă pe noi”[34] (și biologic prin inginerie genetică[35], mecanică și electronică, dar și ideologic și psihologic prin inginerie socială[36]). Nu mai vorbim de faptul că impunerea obligativității acestei proceduri de „marcare”[37] electronică a persoanei umane și de condiționare a existenței ei fizice, sociale și virtuale (pe internet adică) în funcție de această „pecete”[38] este un atentat grav la adresa vieții și a drepturilor ei naturale, a libertății și demnității umane[39], cum nici o dictatură vremelnică din istorie nu a impus vreodată.
Trebuie precizat de la bun început faptul că alunecarea atenției și a reperelor omului contemporan de la Dumnezeu spre om și din cerul vieții spirituale spre pământul vieții materiale și virtuale are nenumărate și insuficient evaluate consecințe teologice și antropologice, biologice și ecologice, filozofice și filologice, (bio)etice și estetice. Oricum, ca ideologie cu consecințe practice imediate, transumanismul continuă și chiar amplifică „reformele” (sau mai exact răzvrătirile) postmodernismului antropocentrist, chiar dacă, eufemistic vorbind, țintește idealul „supraomului” augmentat tehnologic[40] – noua ispită de autodivinizare a omului modern care-și caută fericirea și nemurirea în afara lui Dumnezeu, făcând chiar abstracție de sufletul lui transcendent nemuritor și de căutările lui mai presus de lumea materială.
Pregătirea lumii pentru transumanism
Din anul 1957 (când biologul Julian Huxley[41] a inventat acest termen[42]), transumanismul (simbolizat prin H> sau H+) s-a dezvoltat progresiv dintr-o idee într-o orientare culturală, fiind considerat „drept proiectul de modificare a speciei umane. El are rădăcini în gândirea umanistă seculară (iluminismul ateu), dar este mult mai radical – promovează aplicarea directă a medicinei și tehnologiei pentru a depăși limitele noastre biologice de bază”[43]. În câteva cuvinte, teoretic și oficial, transumanismul țintește „îmbunătățirea” speciei umane prin folosirea înaltelor tehnologii, împrumutând o serie de mituri pe care le recontextualizează și le adaptează noilor timpuri, cum ar fi mitul supraomului, mitul rațiunii, mitul nemuririi și mitul progresului. Pe scurt, „ideologia transumanistă, în realitate reducționistă, are rădăcinile bine înfipte în cea iluministă. (…) Reducţionismul iluminist şi reducționismul transumanist sunt două ideologii ce țin de aceeași antropologie mecanicistă, organicistă şi monistă. Transumaniștii pot până la un punct să se prevaleze de antropologia materialistă şi organicistă a Iluminismului, dar ei nu vor putea să se descotorosească de eugenismul său purificator.”[44]
Cu timpul, mai ales după anul 2000, transumanismul a devenit o adevărată mișcare ideologică, științifică și culturală căpătând în ultima vreme o expresie politică cu tot mai multă putere la nivel global[45]. Aceasta deoarece, după cum se știe, cel puțin în ultimele decade, o elită tehnocrato-financiară[46] susține un anumit tip de cultură (științifică și fantastică oarecum) și domeniile tehnologice de vârf (robotica, nano-robotica, genetica, neurologia, bio-nano-tehnologia, informatica și inteligența artificială) cu care-și poate întreține supremația terestră, manipulând și transformând oamenii de rând în simpli sclavi[47] ai acestui regim oligarhic. Hibridizarea om-tehnologie (încă de la nivel celular prin ingineria genetică și inserția de nano-dispozitive[48] care modifică metabolismul de bază) tinde să devină dintr-o necesitate individuală o obligație generală impusă prin propagandă și constrângere. Aceasta sugerează că s-a anticipat demult iar de curând, în 2020, s-a declanșat efectiv acea revoluție antropologică radicală, prin care se încearcă și destructurarea fizică a omului, așa cum îl cunoaștem, nu doar o „resetare” a gândirii și a valorilor lui.
Până să ia forma organizată din ultimii 20 de ani, însă, transumanismului i s-a pregătit terenul educațional și mediatic printr-o propagandă accelerată[49] la nivel mental și social de aproape un secol. Cultura de tip ateist-materialist[50] și Science-Fiction (cărți, emisiuni radio și tv, filme, muzică, jocuri pe calculator) a difuzat în masă idei, valori și personaje care elogiau doar cuceririle științei[51] și tehnologiei[52] (devenite referențiale) precum și tendințele eliberatoare zgomotoase de sub normele prea stabile și constrângătoare ale moralității conservatoare creștine sau chiar naturale. Modernismul și postmodernismul au pregătit mentalul colectiv pentru mișcările de tip trans-, promovând o atitudine de sațietate, indiferență și răzvrătire și față de toate valorile și normele „așezate” ale vieții tradiționale la toate nivelurile. Mai grav este faptul că în ultima vreme, propaganda vicleană este inserată sistematic în programa școlară primară și gimnazială, căpătând dimensiunile unui genocid sufletesc prin îndoctrinarea ateistă și reeducarea anticreștină la care sunt supuși copiii, în mare parte fără știrea părinților și chiar fără voia copiilor. Știința ideologizată a fost folosită pe post de avocat principal în convingerea oamenilor că trebuie depășite și chiar distruse limitările moral-religioase tradiționale în marșul progresist triumfal al omenirii transumaniste.
Enumerăm schematic în continuare câteva dintre metodele[53] și obiectivele de pregătire mentală și socialăfolosite de propaganda materialistă și transumanistă de-a lungul timpului și de-a latul spațiului:
- Formatarea/șablonizarea gândirii omului încă din copilărie (memorare, repetare, „dresaj” intelectual) prin promovarea raționalismului științific[54] ca unică perspectivă de a cunoaște lumea exterioară și interioară →limitarea înțelegerii frumuseții infinite a naturii, a vieții și a experiențelor spirituale inefabile[55];
- Promovarea unor mituri ideologice drept „dogme științifice” cu valoare absolută[56] → eliminarea întrebărilor/dezbaterilor, a judecății critice și instalarea cenzurii oficiale[57] (știința devine un instrument al impunerii dictaturii politice[58]) și autocenzurii în manifestarea solidarității și rezistenței la propagandă[59];
- Alterarea discernământului prin dezinformare și fanatizare[60] → manipularea consimțământului și direcționarea urii de clasă[61];
- Relativizarea moral-estetică și debusolarea spirituală[62] → distanțare și pulverizare socială;
- Desacralizarea persoanei și a societății prin îndoctrinare organizată[63] → valorile promovate la nivel general sunt strict laice/profane și reduse la dimensiunea lor materialist-utilitaristă[64];
- Controlul/monitorizarea și manipularea maselor (informațională și emoțională) – scor social[65] → gândirea de grup/stup/turmă (conștient și subconștient colectiv), sunt alterate alegerile și răspunderile personale și conștiința de sine[66].
Așadar, dincolo de toate lozincile eufemistice oficiale, revoluția transumanistă întemeiată pe o uriașă propagandă doctrinară injectată în mod viclean în mințile oamenilor țintește atât o reeducare ideologică a lor, în sensul eradicării concepțiilor și valorilor tradiționale și naturale și aducerii tuturor la un numitor comun de factură științifist-ateistă[67], cât și deprinderea unui anume comportament (stil de viață), imoral și distructiv/profanator (pe toate planurile și la toate nivelurile ființei umane), care-i îndepărtează pe oameni și mai mult de viața curată în Duhul Sfânt și de Dumnezeu – Creatorul nostru cel Iubitor și Înțelept „Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoștința adevărului să vină” (I Timotei 2, 4).
Transumanismul și mutațiile generate de el
Putem spune că materialismul comunist și relativismul postmodernist s-au amestecat acum într-o nouă ipostază ideologică și politică, ducând fenomenul de desacralizare a ființei/speciei umane și a lumii înconjurătoare (modificate și împănate de felurite produse artificiale) la un nou nivel: dacă marxismul comunist nu atentase la organizarea și integritatea văzută a omului și a familiei, transumanismul contemporan încearcă și o „trans-formare”[68]structurală a bazelor biologice și psihologice umane, declanșând, în ciuda promisiunilor deșarte intens trâmbițate, cel mai distructiv și aproape inevitabil atentat la existența/specia umană[69]. Se vede clar astăzi o paradoxală complicitate obiectivă între deconstrucție/destructurare şi transumanism[70].
Dincolo de disputa ideologică a cărturarilor, însă, pe terenul vieții sociale se confruntă influente cercuri de putere care-și manifestă lăcomia și stăpânirea prin decizii politice definitorii pentru mersul întregii societăți, inclusiv pe termen lung. „Istoria ne învață că fiecare rezultat bun al progresului științifico-tehnologic este întotdeauna însoțit de motive de îngrijorare. Există o contradicție internă în progres: fiecare rezultat poate fi atât benefic, cât și dăunător. În această dilemă, există un anumit grad de subiectivism, care face și mai dificilă decizia: ceea ce este bun sau rău depinde de punctul de vedere al celor care iau deciziile[71]. Dacă luăm în considerare progrese tehnologice recente, cum ar fi ingineria genetică (manipulare genetică, clonare, reproducere asistată etc.), constatăm că tehnologia, văzută până acum ca pe unul dintre cele mai bune instrumente pe care omul le are pentru a-și îmbunătăți viața, poate fi în același timp un mijloc puternic de transformare a naturii și valorilor sale până la punctul în care apare întrebarea dacă omul va fi capabil să supraviețuiască ingeniozității și creativității sale.”[72]
Cum spuneam mai devreme, mutațiile generate de transumanism nu afectează doar formulele lingvistice[73] și deturnarea semantică a lor[74], ci și reprezentarea cognitivă a realității[75] precum și raportarea omului la ea în „noua” înțelegere mijlocită/modelată de înalta tehnologie, mai ales că este transformată însăși ființa/rasa umană prin această tehnologie. Astfel, tehnologia digitală (hardware) și programele de inteligență artificială (software) par că împing omul și omenirea, chipurile, „spre noi culmi de civilizație și progres”, unde „binele”[76] personal și social, sănătatea, părutul confort, plăcerile și performanțele trupului[77] par a fi țintele supreme ale transumanismului. „Acesta propune folosirea tehnologiilor biomedicale dincolo de scopurile terapeutice ale medicinei, pentru depășirea performanțelor obișnuite – fizice, psihice și mentale –, într-un efort de perfecționare necontenită a naturii umane. Transumanismul urmărește, așadar, o revoluție antropologică majoră, punând sub semnul întrebării omul, așa cum îl cunoaștem.”[78] Dar față de acest proces transformator sunt justificate nu numai întrebările, ci și temerile referitoare la modificările structurale/anatomice și funcționale/fiziologice legate de trupul omului, precum și la schimbările de personalitate, gândire, simțire și comportament induse în sufletul omului.
Antropologia și „valorile” transumaniste
Concepția transumanistă despre om prelungește și „rafinează” secularismul iluminist și materialismul marxist cu accente postmoderniste (mai ales în ce privește răzvrătirea față de tot ce este tradițional/conservator), considerând persoana umană, societatea și istoria realități pur fizice, decupând aproape complet dimensiunile lor metafizice și reducând sau redefinind chiar tot ceea ce teologia creștină și alte curente filozofice considerau ca fiind natural/axiomatic pentru ființa umană. Desconsiderarea și mutilarea omului (nu doar ideologică, ci și biologică și psihologică) reprezintă marea hulire față de cea mai înaltă creație a lui Dumnezeu „după chipul Lui” (Facere 1, 27) personal, iubitor și nemuritor, profanarea lucrării harice și a „templului Duhului Sfânt” (I Corinteni 6, 19) și cea mai violentă răzvrătire față de Dumnezeu Însuși, Creatorul și Proniatorul cel Atotînțelept al întregului cosmos. „Ura şi dispreţul pe care filosofii epocii Iluminismului le nutresc faţă de specia umană nu au egal decât în resentimentul pe care transumaniştii îl manifestă faţă de condiţia umană pe care o refuză şi vor să o schimbe.”[79]
Mai mult decât atât, mizând pe puterea aproape magică a înaltelor tehnologii care pot transpune în realitate ideile ce altădată păreau niște fantasme/basme complet rupte de realitate, ideologii transumaniști au dezvoltat noi domenii ale antropologiei, adăugând astfel: antropologia virtuală, antropologia tehnologică, antropologia cyberculturii și a culturii artificiale, antropologia postumană și cea postorganică[80], unde înțelegerea omului, a societății și a valorilor este ruptă de toate rădăcinile și structurile gnostice originare, acestea fiind înlocuite cu nou-concepte, la fel de relative și schimbătoare…
În concepția transumanistă, omul nu mai are o rațiune a existenței (gr. λόγος) și o identitate prezentă în Logosul divin din veci, ci se autodefinește pe sine într-un proces continuu, evolutiv, de transformare bio-tehnologică, psihologică și ideologică, reconfigurându-și mereu valorile, viața, legile proprii de funcționare și obiectivele individuale doar în cadrul acestei lumi materiale. „Transumanismul nu consideră natura umană actuală – presupunând că există una – ca scop în sine, ci ca pe o etapă pe drumul evoluției. Ar trebui să restructurăm propria noastră natură în conformitate cu ceea ce este dezirabil, să o „sculptăm”. Aplicând asupra noastră înșine anumite tehnologii, „vom deveni ceva ce nu va mai putea fi descris ca uman, noi putem deveni postumani”[81], adică „să depăşim limitele care definesc aspectele mai puţin dezirabile ale condiţiei umane”[82], cum ar fi boala, îmbătrânirea şi moartea.”[83]
Cu alte cuvinte, în transumanism nu doar omul se schimbă, ci și societatea în ansamblul ei, cu toate valorile și instituțiile ei, modificate de prezența noilor tehnologii la toate nivelurile vieții omenești. Totodată, trebuie să evidențiem ideea următoare: „concepția științifică plecată de la așa-zișii „iluminiști” potrivit căreia „tot ce este posibil din punct de vedere științific este acceptabil din punct de vedere moral” s-a dovedit a fi un veritabil pericol pentru omenire. De aceea problema nu este că dezvoltarea științifico-tehnologică de astăzi este mai avansată decât înainte, ci că stiința și tehnologia modernă doresc să-și depășească rolul de intermediari între viața umană și natură și să devină noi moduri de a trăi și de a gândi. (…) Trebuie înțeles că tehnologia stabilește limitele a ceea ce putem face, iar etica limitele a ceea ce ar trebui să facem.”[84]
Este foarte interesant de observat, așadar, faptul că nu tehnologia este adaptată/modelată după valorile și instituțiile umane (naturale și sociale care au funcționat și funcționează încă), ci invers, omul este împins forțat[85]către o modelare după niște „valori” nenaturale, artificiale (false nevoi, idealuri și repere, imprimate și de tehnologie, dar și de o exacerbată răzvrătire), unele iluzorii de-a dreptul și nocive pentru om de la început și până la sfârșit. Este o direcționare pe un alt fel de „culoar al morții”[86], care dintr-o idee absurdă și virtuală riscă să devină cea mai cruntă și sinistră realitate personală și socială.
Dacă într-o gândire tradițională (conservatoare), întemeiată pe reperele spirituale și raționale ale Revelației divine (naturale și supranaturale), valorile sunt obiective și universal valabile (având un temei logic (λόγος) fix în Dumnezeu), în postmodernism și transumanism valorile sunt relative și fluide, date de poziționarea lor subiectivă diferită în mintea fiecărui om.
Ca și-n postmodernism, categoriile fundamentale pereche bine-rău, frumos-urât, adevărat-fals nu mai au consistență ontologică întemeiată în Dumnezeu – Binele, Frumosul și Adevărul suprem, întrupate în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos (Logosul divin devenit om deplin), ci sunt redefinite în funcție de capriciile personale ale fiecăruia, de interesele și purtările lui utilitariste, eficientiste și hedoniste, eventual integrate într-o conformitate socială nivelatoare.
În viziunea transumanistă asupra omului, moralitatea e înțeleasă ca (ori înlocuită de) un stil de viață augmentat. Mai mult decât atât, „în transumanism, morala urmează progresele biotehnologice şi se adaptează lor, nu invers”[87]. De fapt, cultura transumanistă (în esență fiind dominant secularistă) de azi susține că „alegerile morale sunt privite ca simple alegeri de stil de viață (ori de moarte). (…) Iar alegerea unui anume (macro)stil de viață nu mai e o alegere morală, ci o preferință personală fără implicații morale”[88]. Unde înainte exista o moralitate stabilă, bazată pe o tradiție socială, acum se instaurează pluralismul și relativismul moral (și bioetic), cu consecințe incalculabile[89]. Supraomul contemporan și trans-omul viitorului nu mai poate accepta condiționările exterioare – el mai mult produce social decât să fie el produs de sistemul social. El se raportează la propria-i metafizică şi acționează prin ea, autocentric, ghidat doar de „datoria de a (se) ameliora”.
Până și perechile antitetice viața-moartea, libertatea-robia, iubirea-ura, identitate-colectivitate, ca experiențe obiective reale inconfundabile au ajuns să fie decupate de conținutul lor spiritual/transcendent și chiar răsturnate complet, pendularea semantică a termenilor între extreme generând în omul contemporan un haos cumplit interior și exterior. Pe de o parte, transumaniștii doresc o nemurire orizontală[90] înțeleasă ca prelungire a vieții terestre în două moduri: fie prin hibridizarea om-mașină (protezarea nanotehnologică a omului), fie prin încărcarea „minții” lui („mind uploading”) într-un calculator (eliminarea corporalității). Dar ambele variante sunt pure și trufașe iluzii, oricum imposibile de realizat tehnic. Pe de altă parte, omul care nu înțelege viața ca dar suprem de la Dumnezeu cel Viu nu doar că nu o prețuiește în mod real, dar chiar caută și ajunge să scape de ea prin forme noi de euthanasiere lentă și „plăcută”…
Singurele repere fixe în transumanism și cu valoare obiectivă par a fi cele care au o „acoperire” materialist-științifică și tehnologică sau mai degrabă ideologic propagandistă de factură evoluționist-progresistă. Adică tot ce confirmă și aplică ideologia transumanistă este bine, frumos, adevărat și vrednic de dorit, iar tot ce contestă ideologia transumanistă trebuie calomniat, condamnat și eradicat. Trist este că oamenii aderă prea ușor la ideologia transumanistă deoarece nu au interiorizat la timp și profund valorile/reperele creștine (divine), nu și-au înțeles propria valoare/identitate și demnitate eterne în Dumnezeu și s-au oprit la o înțelegere superficială și chiar deformată/blasfemică a lucrurilor.
Transumanismul pune sub semnul întrebării însăși ființa/natura umană, care este înțeleasă (nu ca operă minunată, voită, a Creatorului Dumnezeu „după chipul Său” personal, iubitor și nemuritor, ci) ca o lucrare neterminată a universului material (impersonal și inconștient, aflat într-o „evoluție”[91] accelerată la care contribuie fiecare om în parte, eventual fructificând și relațiile dintre cei care țintesc același ideal progresist. Astfel, este negată orice rațiune și origine divine ale ființei umane, precum și calitatea „naturală” a ei, deși ideologii transumaniști se zbat din toate puterile să o transforme. „Aici este paradoxul: este vorba, într-adevăr, de natura şi de condiția umană – negându-le ontologiile în același timp, ideologia transumanistă intenționează să le modifice, după ce le-a relativizat.”[92] Confuzia este prelungită, apoi, și mai departe: ce mai este atunci normal[93] pentru om sau unde mai poate fi trasată granița dintre natural (după origine) și artificial (după acțiuni) și care sunt criteriile stabilirii limitelor cercetărilor și experimentelor asupra ființelor vii (hibridizări, editări genetice, biologie de sinteză, inserții nano-electronice, etc)? Se observă, așadar, în antropologia transumanistă un dispreț apoteotic față de natură (cu toate daturile ei imuabile, precum sexul[94], de exemplu), precum și față de valorile și cultura trecutului care considerau aceste daturi naturale ca axiomatice/incontestabile și imuabile.
În gândirea transumaniștilor, omul nu are suflet nemuritor (adus la viață de Dumnezeu împreună cu trupul și într-o potrivire maximă cu el), ci este „format din trup și minte, iar acestea sunt privite tehnicist, mecanicist, altfel nu putem explica optimismul lor în ceea ce privește „conviețuirea” omului cu diverse viitoare interfețe cerebrale[95] sau cu tot felul de nano-roboți”. (…) Credem că aceste tehnologii vor duce la schimbarea sufletească a omului, la alterarea relație de rugăciune, cu Dumnezeu, a acestuia, și până la urmă, a chipului lui Dumnezeu în om. Poate că, de fapt, acești necredincioși asta și doresc, alungarea Duhului Sfânt din oameni.”[96]
Astfel, identitatea unei persoane este dată (nu prin darul unic al lui Dumnezeu la viață și prin relaționarea unică a ei cu Dumnezeu[97], ci) potrivit imaginației proprii, putându-și schimba totul după capriciile de moment, numele, genul, sexul și forma corpului oricât de des, inclusiv prin inginerie genetică, farmacologie și nano-tehnologie. Evident, în ceea ce privește trupul, și modificările naturale legate de vârstă și de metabolism arată o variabilitate în timp a formei, forței, sănătății și vitalității omului, dar identitatea sa rămâne aceeași, precum și a sufletului. Însă nu putem să nu sesizăm alterarea de personalitate în cazul tratamentelor farmacologice (pe termen lung mai ales)[98] care țintesc ameliorarea cognitivă, precum și alte scopuri medicale (creând efecte adverse în acest sens). E adevărat că, în general, prin educație și studiu, anumite calități naturale ale omului se pot îmbunătăți, dar apelarea la produse farmacologice generatoare de anumite efecte „pozitive” (și de dependență) este riscantă și, adesea, cauzatoare de alte efecte, negative, cu mult mai păguboase decât beneficiile promise.
De asemenea, demnitatea umană e apreciată (nu ca o noblețe transcendentă și eternă, ca o taină necuprinsă a chipului dumnezeiesc imprimat în mod universal, ci) doar ca „voința sa de a se ameliora și de a combate lucrurile nefaste ale finitudinii”[99] vieții cu ajutorul tehnologiei în planul existenței imanente (sporirea capacităților fizice și intelectuale, chipurile). Cu alte cuvinte, transumanismul insistă pe componenta dinamică și variabilă a demnității umane (legată de procesul devenirii[100] ca urmare a acțiunii), dar nici măcar aceasta nu este valorificată în mod serios (întrucât evoluția transumanistă nu are un scop clar și precis), ignorând cu înfumurare componenta „statică”, naturală[101], universală, dată de firea umană comună (ipostaziată, însă, diferit), zidită „după chipul lui Dumnezeu” și reflectând taina lui Dumnezeu unitate – multiplicitate.
Libertatea omului reprezintă pentru transumaniști (nu puterea de a te situa deasupra oricăror condiționări pătimașe interioare sau exterioare printr-un demers spiritual și moral de purificare mentală și comportamentală[102], ci) doar posibilitatea de a-și modifica trupul și de a se folosi de el, inclusiv de minte[103]. Dar libertatea în fabricarea sinelui, în ameliorarea sa, în alegerea sexului nostru şi a devenirii noastre este unul dintre fundamentele transumanismului. După teoria trans-gender, în materie de sex, nimic nu ar fi stabilit apriori (genetic, din momentul concepției), ci fiecare își poate alege sexul și genul, chiar împotriva realității genetice și a normelor conservatoare ale comunității din jur. Observăm, așadar, o viziune reducționistă asupra libertății omului, care nu mai înglobează componentele naturale binecunoscute: de conștiință, de exprimare și de mișcare. Oricum, nu putem eluda întrebările: cum afectează prezența medicamentelor amelioratoare și (nano-)dispozitivelor în sânge și în creier procesele cerebrale superioare (memorie, uitare, atenție, gândire, iubire) și cât de libere mai sunt deciziile luate și sub presiunea îndoctrinării/reeducării ideologice prin canale mediatice (orientare a opiniilor și manipulare comportamentală)?
Responsabilitatea omului, ca-n orice ideologie materialistă, nu are decât o dimensiune orizontală, în fața oamenilor, și reprezintă gradul de conformare față de regulile sociale care țintesc „binele comun” asumat și trăit la nivel individual, familial sau comunitar; ea reflectă, așadar, nivelul de „conștiință”/obediență civică, neavând nicidecum o dimensiune verticală care implică un răspuns înaintea lui Dumnezeu față de legea divină naturală și supranaturală împlinită sau nu în viața proprie și în relațiile cu semenii. Dar nu e numai atât; în noua normalitate transumanistă, augmentarea tinde chiar să devină obligatorie (prin condiționări ale vieții sociale)[104], iar „refuzul de a beneficia de ameliorări posibile şi disponibile va fi pe parcurs considerat şi el ca o poziție antisocială”[105].
În viziunea transumanistă, iubirea și comunicarea, comuniunea și asocierea liber consimțită între oameni are temei (nu într-un prototip divin personal și iubitor, ci) într-o suprapunere de dorințe și interese împlinite tocmai prin acea relaționare „reciproc avantajoasă”. Cu alte cuvinte, fiecare îl ajută pe celălalt să se amelioreze doar în viața terestră (cu distracțiile și plăcerile ei fabricate), fără nici o perspectivă divină și eternă de îmbogățire în dragoste, dăruire, gingășie și respect. În plus, transumaniștii fac o separație între sexualitate și procreare, permițând și susținând diversitatea, fluiditatea și variabilitatea „familiei”[106]. De asemenea, este relativizată zămislirea naturală în raport cu fertilizarea in vitro și cu închirierea uterului (ectogeneză), iar acestea nasc în avalanșă tot felul de dileme juridice și bioetice. Mai mult, și relația părinți-copii are de suferit în transumanism, oscilând între abuz și nepăsare.
Și fericirea este înțeleasă doar ca o stare de bunăstare preponderent materială (evident, profitând de augmentarea tehnologică), ale cărei bogății se reduc la bucuriile și reușitele din această lume trecătoare. „Trăind o viaţă limitată în orizontul finitului şi al imanentului, fără nici o ancoră ultimă ori percepere a epifaniei şi transcendenței, omul „transuman” va avea nevoie de divertisment care să-l distragă de la pericolul confruntării şi recunoașterii absurdului şi lipsei de sens ultim. O asemenea cultură este marcată de o estetică săracă, căutând adesea bizarul pentru a scăpa de plictiseală. Omul se scufundă în căutarea mulţumirii de sine – o căutare egoistă a propriului său eu.”[107] Dar golul existențial, lipsa de sens veșnic și de iubire eternă în Dumnezeu, „urâtul”, nu poate fi acoperit cu „extazuri” și „euforii” trupești, pământești sau virtuale[108]…
Trebuie să subliniem ideea că problemele trans-omului pornesc de la fenomenul decupării dimensiunii duhovnicești a vieții, întrucât sacrul este „elementul esențial al structurii conștiinței”, iar chipul și chemarea Lui la viață veșnică Dumnezeu nu le va lua înapoi de la oameni, oricât s-ar preface/amăgi omul că nu le vede; tocmai de aceea și are atâtea neliniști, care ar putea deveni îndemnuri spre pocăință… Ne punem, totuși, o întrebare îndreptățită: în ce mai constă atunci progresul transumanist și ameliorarea vieții, dacă partea cea mai înaltă a omului (duhul, dorul cugetător) e profanată, antrenând apoi prăbușirea morală a omului și decăderea din lumina înțelegerii și a iubirii în trufia nebuloasă a unei autodivinizări relative?[109]
Concluzii. Perspectiva creștină
Transumanismul, atât ca ideologie, cât și ca implementare politică, urmărește, așadar, o cuprinzătoare și agresivă revoluție antropologică, urmărind modificarea omului și a societății, cu toate valorile, idealurile și instituțiile lor, modelate ireversibil de intruziunea noilor tehnologii digitale aproape omniprezente în varianta progresistă de viitor. Însăși moralitatea cotidiană și, de asemenea, credința în Dumnezeu sunt supuse unor noi mutații desacralizante/secularizante[110], mai ales în mediile culturale lipsite de continuitatea Bisericii Dreptslăvitoare a lui Hristos și de viața duhovnicească fidelă Tradiției autentice a Sfinților Apostoli, Martiri și Părinți. Mai mult decât atât, exacerbarea mândriei și a celorlalte patimi, rafinate acum și prin alimentarea cu iluzii trecătoare oferite de tehnologie, îl face pe om vulnerabil inițierilor/ereziilor demonice subtile încă din fragedă vârstă, când nu are discernământul de a le respinge înainte de a se „înțepeni” și cauza daune sufletești și trupești.
Totuși, „întrebarea este cât timp se poate menţine un asemenea modus vivendi secularist? Este o societate post-creştină sustenabilă? Fukuyama se teme că un asemenea aranjament poate trezi patimile cele mai rele din om”[111] și procesul degradării/degenerării umane s-ar accelera ireversibil către punctul de „singularitate”/extincție… „Cultura transumanistă va fi complet secularizată, într-o lume postcreştină/postreligioasă unde „n-a rămas nici urmă de divinitate şi nimic nu are vreo semnificaţie ultimă. Rezultatul va fi probabil o transformare atât de radicală a ethosului public încât să erodeze grav până şi legitimitatea statului.”[112]
Trebuie evidențiat, așadar, acest fapt: „transumanismul are două fețe. Prima ține de folosirea tehnicii pentru mărirea performanțelor omului, de depășire a condiției umane. Aceasta este fața, pentru mulți, atrăgătoare. Este ceea ce seduce pe mulți. A doua față ține de controlul exercitat de „elite” asupra oamenilor. Aceasta este fața întunecată, satanică, a acestei ideologii.”[113] Mai ales că mutațiile semantice și axiologice generate de transumanism provoacă în sufletele oamenilor un haos moral și intelectual teribil, greu de controlat. Discrepanța între progresul tehnologic şi regresul moral – spiritual al omului, precum vedem cu toții, tinde să destabilizeze iremediabil omenirea, căci cu tot entuziasmul raționaliștilor din secolul al XIX-lea, „paradisul pământesc, pe care omul a vrut să-l edifice ca o sfidare a paradisului ceresc cu ajutorul unei ştiinţe care nu vrea să ştie de Dumnezeu şi nici de aspiraţia fundamentală a fiinţei umane către eternitate, se întoarce împotriva lui şi tinde să devină un real infern”[114].
Firea, gândirea și viața omului contemporan precum și societatea umană însăși riscă să fie redefinite la propriu în noua viziune complet ateist-materialistă și antropocentrică prin chimie, (bio-nano-)tehnologie și ideologie, ca și cum omului i s-ar putea șterge/ascunde originile și idealurile/chemările divine, valorile naturale, căutările spirituale și demnitatea sa transcendentă eternă (de ființă zidită de Dumnezeu „după chipul Său” personal, iubitor și nemuritor), odată cu legile biologice ale naturii, și i s-ar putea implanta altele, mai mult imaginare/artificiale decât reale/naturale…
Dacă ereziile vechi îl rupeau pe om de Dumnezeu printr-o concepție deformată despre Dumnezeu, noile erezii postmoderniste și tehnicist-transumaniste promovează o concepție deformată și superficială (oricâtă știință și tehnologie ar invoca) despre om, care nu mai e văzut ca o făptură minunată creată de Dumnezeu (vezi Psalmii 8, 4-6 și 138, 13-15) într-o legătură tainică și armonioasă dintre suflet și trup, ci ca o creatură autodefinibilă, exclusiv material(ist)ă, care nu mai are rădăcini și împliniri în Dumnezeu – Tatăl lui iubitor, ci doar în materia inconștientă generatoare, chipurile, a pulsiunilor vieții și a răzvrătirilor față de legile divine minunate ale naturii care sunt perfect armonizate/potrivite și benefice omului.
Creștinul are o existență hristocentrică, atât prin fire, fiind zidit de Dumnezeu după chipul Său personal și iubitor, dornic de asemănarea cu El, cât și prin ascultare voită de El, prin împărtășirea de harul Duhului Sfânt în comuniunea Bisericii. Chiar dacă omul se mai abate de la calea unirii cu Dumnezeu, are șansa revenirii prin pocăință și nevoință ascetică purificatoare, prin „credința lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6), astfel redobândindu-și demnitatea de fiu duhovnicesc al lui Dumnezeu și al Bisericii.
Valorile creștinului sunt obiective și eterne deoarece sunt întemeiate rațional și spiritual în Iisus Hristos – Logosul divin Creator și Mântuitor care este „Calea, Adevărul, Viața și lumina lumii” (Ioan 14, 6 și 8, 12), deci nu sunt supuse relativismului individualist și evolutismului doar în plan material, precum sunt „valorile” în transumanism. Omul credincios lui Hristos – Dumnezeu nu trebuie să renunțe niciodată la dimensiunea/demnitatea transcendentă a vieții sale, chiar dacă este condiționat în mod viclean de un aparat propagandistic și politic, care pare să urmărească ruperea ființei și a societății omenești de rădăcinile și scopurile lor divine eterne precum și de reperele unei vieți naturale temporare, frumoase și armonioase.
În înțelegerea creștină a ființei umane, viața are sacralitatea ei intrinsecă și trupul omului (și chiar cosmosul întreg) este „templu al Duhului Sfânt”, iar boala are cauze spirituale care trebuie asumate și eliminate împreună cu suferința fizică printr-un efort unitar al întregii ființe umane (suflet și trup) de re-naturalizare (revenire la rânduielile naturale de viață, întemeiate de Dumnezeu) și sfințire, deoarece trupul are o întemeiere spirituală și este destinat îndumnezeirii. În pronia divină și-n concepția creștină, boala trupului și moartea au o pedagogie mântuitoare cu perspectivă spirituală eternă, întrucât suferința poate fi transfigurată în pocăință și urcuș duhovnicesc către viața veșnică fericită în Dumnezeu. Chiar și în vremurile noastre, deși diavolul planifică tot felul de diversiuni și tulburări ca să creeze cât mai multă deznădejde și haos în oameni, totuși Dumnezeu cel Atotputernic și Atotînțelept are soluții pentru fiecare dintre aceste probleme, intervenind în avans de multe ori, și pentru rugăciunile Sfinților Săi, surpând la timp planurile malefice și risipindu-i pe vrăjmașii Lui și ai neamului omenesc (văzuți și nevăzuți), dar folosind pedagogic aceste ocazii pentru trezirea și îndreptarea copiilor Săi (puțin) credincioși.
Totodată, trebuie să fim vigilenți și „să cercetăm cu atenție vremurile și tendințele științei, pentru ca să nu ne găsească nepregătiți și să ne ia prin surprindere anumite politici, născute din ideologii necreștine, ca aceea a transumanismului”[115], care conduce, printr-o propagandă mediatică excesivă la profanarea ființei umane, la mutilarea și extincția ei, chiar dacă scopurile clamate sunt tocmai opuse faptelor reale.
Așadar, viața omului pe pământ nu trebuie prelungită și ameliorată tehnologic cu orice chip, ci trebuie împodobită euharistic cu virtuți, păstrând nealterate firea proprie (rațiunea și mișcarea naturală) și cosmosul create de Dumnezeu „bune/frumoase foarte”, adică nu doar neprofanându-le, ci chiar sfințindu-le omul prin lucrarea sa creatoare luminată de harul divin ce iradiază din el, ca urmare a prezenței lui Dumnezeu în el. De aceea, nemurirea creștină este experiența dialogului iubitor și înțelegător cu Dumnezeu tot mai bucuros, este acea dilatare existențială pe verticală prin iubire și înțelegere (transformând euharistic folosirea tehnologiei), care poate fi trăită aici și acum doar în parte, ca o anticipare a vieții depline de după Învierea și Transfigurarea de obște în Împărăția lui Dumnezeu, unde pricinile de păcat, de ură și de moarte vor fi înlăturate.
Drept pentru care, nu trebuie să uităm că viața aceasta trecătoare este și un câmp de luptă duhovnicească, deoarece, încă de la început „potrivnicul nostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5, 8), iar acum şi-a înmulţit „proorocii“ şi şi-a rafinat metodele satanice de înşelare/amăgire, folosind toate resursele tehnologice și metodele de manipulare (intelectuală și emoțională) prin propagandă mediatică la nivel global (inginerie socială), ştiind că nu mai are multă vreme la dispoziţie, venirea Domnului Hristos întru slavă apropiindu-se cu pași repezi. În rugăciunea domnească noi ne rugăm lui Dumnezeu să ne hrănească, să ne ierte, dar și să ne izbăvească „de cel viclean”, întrucât ne recunoaștem slăbiciunile și vulnerabilitățile. Deci chiar ne trebuie trezvie și rugăciune, statornicie în credință și răbdare, precauție și realism în aceste vremuri de pe urmă pline de încercări și cerneri, anunțate de Mântuitorul nostru Iisus Hristos (cf. Matei 24, 4-44) care ne-a încredințat, totuși, astfel: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.” (Ioan 14, 27). „Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui. Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul. (…) Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse!” (Apocalipsa 22; 12-13, 20) Deci, sus să avem inimile!
Arhimandrit Drd. Mihail Stanciu, Mănăstirea Antim București
Bibliografie selectivă
Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat. Metamorfoza navei lui Tezeu, Editura Doxologia, Iași, 2020
Ana Veronica Ion, Transumanismul. Un comentariu creștin, Editura Eikon, București, 2021
Daniel Estulin, TransEvoluţia. Apropiata epocă a deconstrucției umane, Meteor Publishing, București, 2018
Neil Postman, Tehnopolis. Capitularea culturii în fața tehnologiei, Editura Contramundum, București, 2023
Maria Sinaci, Bioetica și ameliorarea umană. O perspectivă filosofică umană, Editura Eikon, București, 2021
Mihai Himcinschi și Răzvan Brudiu, Biserica Ortodoxă și provocările viitorului, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2020
***, Profeții și mărturii creștine pentru vremea de acum (Selecție de texte de la Sfinții Părinți și autori contemporani), Editura Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2004, https://patermihail.files.wordpress.com/2024/03/profetii-si-marturii-crestine-pentru-vremea-de-acum.pdf
Ierom. Serafim Rose, Ortodoxia și religia viitorului, Editura Cartea Moldovei, Chișinău, 1995
Pr. Serafim Pose, Semnele sfârșitului vremurilor, Editura Egumenița, București, 2004
Pr. Alexandru Moldovan, „Trâmbiţa a ducea şi primul «vai» (Apocalipsa 9,1-11)-o profeţie care se împlineşte în zilele noastre?”, în vol. Altarul Reîntregirii, nr. 2/2020, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Alba Iulia, pp. 11-40
Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu din perspectiva bioeticii creştine a lui T.H. Engelhardt”, în vol. Altarul Reîntregirii, nr. 2/2020, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Alba Iulia, pp. 73-106
Alexandru Ojică, „Biserica Ortodoxă si societatea occidentală, între mărturisire duhovnicească şi progres tehnologic. Reflecţii pe marginea pandemiei Covid 19”, în vol. Altarul Reîntregirii, nr. 2/2020, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Alba Iulia, pp. 121-138
Prof. Manfred Spitzer, Demenţa digitală: cum ne tulbură mintea noile tehnologii, trad. Dana Verescu, Bucureşti, Editura Humanitas, 2020
***, „Zeul toleranței și descreștinarea creștinismului”, Editura Christiana, București, 2009
Florica Elena Laurenţiu, Vânătoarea de simboluri: Metode de dezintegrare a creştinismului, Editura Scara, București, 2004
Arhim Mihail Stanciu, Despre radiația electromagnetică pulsată. Cât de nocivă este tehnologia GSM-xG-WiFi?, 15 februarie 2021, https://patermihail.wordpress.com/2023/03/29/despre-radiatia-electromagnetica-pulsata-cat-de-nociva-este-tehnologia-gsm-xg-wifi/
Arhim Mihail Stanciu, Îndemn la reflecție (încercare de eseu la vremuri de cernere), 10 septembrie 2021, https://patermihail.wordpress.com/ 2021/09/10/indemn-la-reflectie-incercare-de-eseu-la-vremuri-de-cernere/
Arhim. Mihail Stanciu, Telemedicina și riscurile Internetului Corpurilor, 10 decembrie 2022, https://patermihail.files.wordpress.com/2023/03/ telemedicina-si-riscurile-internetului-corpurilor.pdf
[1] Unii gânditori o încadrează printre „noile religii seculare” ale contemporaneității care tind să înlocuiască religiile tradiționale și să se generalizeze pe plan mondial, generând schimbări majore în lumea valorilor și în viața noastră cotidiană, atât la nivel personal, cât și social și instituțional. Vezi Nicu Gavriluță, Noile religii seculare: corectitudinea politică, tehnologiile viitorului și transumanismul, Iași, Polirom, 2018.
[2] Amintim aici pe Neil Postman, Friedrich Georg Juenger, Francis Fukuyama, Miquel Casas, George Annas, Lori Andrews, Daniel Estulin, Joseph Mercola, Robert F. Kennedy Jr, Jaques Ellul, Stefan Lorenz Sorgner, Luca Valera, Francesca Ferrando, Vladimir Gennadievich Bogomyakov, Philip Højme, Pr. Jean Boboc, Adrian Stoica, Vasile Astărăstoae, Mircea Gelu Buta, Sebastian Moldovan, Gheorghe Borcean, Camelia Cristina Diaconu, Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon, Adrian Lemeni, Virgiliu Gheorghe, Andrei Dârlău, Pr. Sorin Bute, Pr. Mihail Ungureanu, Nicușor Deciu, Viorel Rotilă, Ana Veronica Ion, Loredana Vlad, Mihail Comănoiu, Dana Dobre, Mihaela Cătălina Nedelcu, Mircea Pușcașu, Andreea Iulia Someșan, ș.a..
[3] Vezi și studiul realizat de Felipe Fernández, Raissa Mariana Rita și José Baltazar Salgueirinho Osório de Andrade Guerra (University of Southern Santa Catarina, Brazil), „Technological changes and their social impacts” la conferința Science-Policy Brief for the Multistakeholder Forum on Science, Technology and Innovation for the SDGs, organizată de Organizația Națiunilor Unite în zilele de 5-6 mai 2022 (https://www.semanticscholar.org/paper/Technological-changes-and-their-social-impacts-Fern%C3%A1ndez-Rita/f01eccae1e4e3e28422ecc50354e2d8bfac86ceb).
[4] Evident, acest proces este susținut de lăcomia și concurența marilor corporații creatoare de tehnologie care trec peste etapa evaluării reale a riscurilor (biologice, psihologice și sociologice ale) introducerii produselor tehnologice peste tot, ca și cum ar și exista necesități stringente pentru aceasta.
[5] În faimosul său eseu din septembrie 2004 intitulat The world’s most dangerous ideas: transhumanism (https://www.au.dk/fukuyama/boger/essay), Francis Fukuyama expune câteva dintre pericolele implementării ecestei ideologii (în primul rând vizând 1. alterarea suportului biologic natural prin intruziunea tehnologiei care duce la schimbarea vieții omului și 2. atribuirea pe nedrept a unor atribute divine oamenilor care pot abuza de ele): „Nimeni nu știe ce posibilități tehnologice vor apărea pentru auto-modificarea umană. Dar putem vedea deja începuturile dorințelor prometeice în modul în care prescriem medicamente pentru a modifica comportamentul și personalitatea copiilor noștri. Mișcarea ecologistă ne-a învățat umilința și respectul pentru integritatea naturii non-umane. Avem nevoie de o umilință similară în ceea ce privește natura noastră umană. Dacă nu o dezvoltăm curând, s-ar putea să îi invităm fără să vrem pe transhumaniști să desfigureze umanitatea cu buldozerele genetice și cu centrele lor comerciale psihotrope.”.
[6] Unii filologi și oameni de cultură sesizează deja nu doar o deviere și răsturnare semantică (de tipul nou-vorbei din utopia 1984 a lui George Orwell), ci și o confiscare abuzivă a unor cuvinte cheie și simboluri de bază. De exemplu, mai toate implementările politice ale ideilor referitoare la „dezvoltare durabilă și sustenabilă”, „societate deschisă”, „reforma educației”, „ecologizarea economiei”, „incluziune”, „combaterea discriminării”, „liberalizare”, „progres instituțional”, „siguranță și protecție socială”, „evoluție democratică”, „îmbunătățirea vieții”, „eradicarea bolilor”, „egalitate socială”, „dreptate globală”, „eliminarea sărăciei”, „încredere și transparență”, etc. au condus și conduc în prezent la adevărate dezastre sociale, adică provoacă exact opusul a ceea ce pare că vor să exprime lozincile pompoase. Nu cam așa sunau și termenii propagandei din perioada comunistă?
[7] Datorită propagandei excesive de tip științifist-progresist, are loc „subordonarea tuturor formelor vieții culturale suveranității tehnicii și tehnologiei” (Neil Postman, Tehnopolis. Capitularea culturii în fața tehnologiei, Editura Contramundum, București, 2023, p. 85).
[8] Trebuie să menționăm că acest lucru se face prin manipularea și vicierea consimțământului oamenilor la nivel de masă, condiționarea socială a acestora devenind o altă formă de obligativitate și persecuție a celor ce se opun acestui abuz.
[9] Duhul Sfânt a grăit mereu prin Proorocii Vechiului și Noului Testament când ei aveau să comunice oamenilor înștiințări dumnezeiești mai sigure și mai binefăcătoare decât toate prognozele și studiile științifice. Glasul Proorocilor și al Sfinților Părinți are și astăzi autoritate divină, nu doar prin chemarea oamenilor la pocăință, ci și prin demascarea preventivă a planurilor diavolești și omenești generatoare de mult rău în lume. De aceea trebuie cercetate și urmate cu multă grijă profețiile și sfaturile Sfinților referitoare la „vremurile din urmă” pe care le traversăm noi acum, manifestând trezvie, cumpătare și realism, înțelepciune și curaj, nicidecum disperare sau delăsare fatalistă.
[10] Biserica are rolul de a trezi credincioșii (în a-L asculta primordial pe Dumnezeu spre a dobândi sfințenia și viața veșnică), nu de a-i dociliza spre a fi servili față de cezarul tot mai mult poziționat împotriva lui Dumnezeu și a Adevărului. Biserica lui Hristos nu este o anexă a statului laic, cu o funcție/finalitate doar pământească, ci este independentă față de autoritatea lui trecătoare (tot mai abuzivă și invazivă în ceea ce privește drepturile și libertățile oamenilor), având datoria de a propovădui adevărul (fizic și metafizic), indiferent de consecințe.
[11] După cum vedem cu ochii noștri, promovarea răului moral drept „bine” social a devenit o uzanță în legislația neomarxistă americană, europeană și australiană care face ca viața creștinilor (cu toate valorile ei) să fie supusă unei agresive defăimări, îngrădiri și persecuții organizate, chiar dacă, în unele cazuri, prin înțelegeri locale cu „autoritățile statului”, prezența Bisericii și a credinței creștine mai este încă tolerată în viața socială, fie datorită convingerilor creștine ale dregătorilor, fie din rațiuni electorale cu țintă populistă.
[12] Sub pretenția științei „atotputernice” reducționiste, propaganda ideologică ateist-materialistă injectează minciuni care hulesc nu doar pe Dumnezeu, Biserica și concepția creștin-ortodoxă despre Dumnezeu, ci și omul (ca ființă transcendentă), viața și natura înconjurătoare, care nu ar avea transparență spirituală, sacralitate internă (fiind creația lui Dumnezeu) și un sens euharistic și eshatologic în Logosul divin.
[13] Niciodată în istoria lumii oamenii nu au fost manipulați cu atâta eficiență ca în ultima perioadă, când mass- și social-media a fost folosită în cel mai viclean mod pentru a instaura o gândire formatată după un anumit șablon nivelator, iar, de exemplu, cei mai mari inițiatori de crime în masă (războaie) au primit chiar premiul Nobel pentru pace sau titulatura de „mari filantropi” și binefăcători (deși, faptic, averile lor au crescut considerabil în urma crizelor pe care ei le-au semnalat și apoi tot ei s-au oferit, chipurile, să le rezolve). „Dar mai important pentru noi, în cadrul transumanismului şi digitalului, este ceea ce declară Bill Gates, care este în fruntea imperiului digital şi a aplicaţiilor IA: „Ţinând cont de problemele urgente din lume, un guvern mondial estc un rău necesar”. Acelaşi Bill Gates previne lumea asupra riscului unei pandemii mondiale de origine teroristă şi propune o nouă axă de cercetări ce trebuie să ajungă să pună la punct laboratoare capabile să realizeze în şase luni vaccinuri pe loc. Fără a ne pronunţa asupra altruismului persoanei, este ceva aici ce ţine de pompierul piroman.” – Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat. Metamorfoza navei lui Tezeu, Editura Doxologia, Iași, 2020, p. 306.
Mai mult decât atât: dacă în vremea unei crize (medicale, alimentare, energetice, cibernetice, climatice, etc.), oamenii pot fi ușor manipulați prin propagandă și convinși să se încoloneze și să-și cedeze unele drepturi și libertăți, ne putem da seama că anumite cercuri înalte de putere vor genera mai multe crize în lanț tocmai pentru a-i deposeda pe oamenii înfricoșați (și amețiți de haosul creat) de toate drepturile și libertățile lor naturale și constituționale (exprimare, mișcare, comunicare, întrunire, chiar protest, decizie asupra propriului corp sau asupra copiilor, etc.), de toate puterile lor de manifestare socială/civică și de toate proprietățile lor. Vezi articolul lui Călin Marchievici, Mesaj de la Davos: nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți (https://www.cotidianul.ro/mesaj-de-la-davos-nu-veti-mai-detine-nimic-si-veti-fi-fericiti/, 1 martie 2021).
[14] Unii dintre Mărturisitorii (și clerici și mireni) români care au și pătimit în perioada comunistă ne-au lăsat avertismente serioase privind tulburările și cernerile care vor urma în anii ce vin, de aceea trebuie să luăm aminte și atitudine în fața acestor noi lupte pentru apărarea credinței ortodoxe, a demnității ființei umane și a valorilor creștine în neamul românesc.
[15] Forumul Economic Mondial, Organizația Națiunilor Unite, Organizația Mondială a Sănătății, Consiliul Europei și alte entități politice globaliste sunt promotorii declarați în mod oficial ai transumanismului ca ideologie imperialistă a Noii Ordini Mondiale, de aceea trebuie să vedem limpede ce planuri au și cum ne afectează viața pe termen lung aceste măsuri luate la nivel înalt și implementate apoi prin legi și ordonanțe guvernamentale impuse în fiecare țară. „Suntem în faţa unei sinergii convergente a unui plan stabilit de multă vreme, în care Noua Ordine Mondială, transumanismul, biopolitica şi cunoașterea luciferică ne asigură o lume totalitară, care se ascunde în spatele unui tehnoliberalism contemporan, care face greșeala să creadă în creșterea economică fără oprire.” – Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 308.
De curând, la întâlnirea plenară anuală din 10-12 martie 2023 organizată la New Delhi, Comisia Trilaterală (alcătuită din reprezentanți din SUA, Europa și Asia) a numit 2023 „Anul Unu” al Noii Ordini Mondiale (https://asia.nikkei.com/Politics/International-relations/Indo-Pacific/Trilateral-Commission-calls-2023-Year-One-of-new-world-order), ceea ce ne confirmă temerile că distopia tehnocrato-transumanistă este pe cale de a fi grabnic instaurată la nivel mondial, trecând peste toate nemulțumirile și revoltele populare locale (estimate deja în planurile lor despre tranziția lumii spre viitorul „progresist”).
[16] Mai degrabă mutilați (genetic și bio-nano-tehnologic), în sensul devierii de la tiparele și rânduielile umane naturale „bune foarte” stabilite prin creația minunată a omului de către Dumnezeu „după chipul Său” (Facere 1, 27).
[17] Identitatea digitală (în esență un cod numeric personal sau un „număr al omului” cum este numit în Apocalipsa 13, 18) reprezintă sinteza/asocierea între identitatea biologică (dată și de anumite inserții bio-nano-tehnologice unice în corp), cea civică (menționată în actele civile de identitate, pașaport, diplome) și cea virtuală (telefon, email, conturi bancare și pe social-media) ale persoanei. Promovată încă din anii 2016 ca esențială pentru progresul omenirii (vezi articolul The Need for Good Digital ID is Universal – https://id2020.org/digital-identity), identitatea digitală este considerată suportul implementării Marii Resetări globale propuse și de Forumul Economic Mondial; vezi Raportul Identity in a Digital World A new chapter in the social contract din septembrie 2018 al Forumului Economic Mondial (http://www3.weforum.org/docs/WEF_INSIGHT_REPORT_Digital%20Identity.pdf), ale cărui idei sunt reluate în Agenda 2021 de la Davos(https://www.weforum.org/agenda/2021/01/davos-agenda-digital-identity-frameworks/).
Despre asocierea acestei identități numerice fiecărei persoane umane (inclusiv prin inserarea unor smart-device-uri în corp care devin „semnul fiarei”, adică acel marcaj permanent – conform declarației din 10 septembrie 2021 a lui Jen Psaki, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe – https://www.youtube.com/watch?v=zvBAEhhkExc) care poate fi, astfel, monitorizată și condiționată în timp real în toate activitățile vieții sale biologice și sociale au vorbit mulți Părinți ai Bisericii, inclusiv Părinții noștri Mărturisitori și Pătimitori în vremea comunismului Iustin Pârvu, Adrian Făgețeanu și Arsenie Papacioc mai ales după anii 2000.
[18] Derek O’Halloran, director la Forumul Economic Mondial, a declarat plin de entuziasm în ianuarie 2018: „Identitățile digitale și sistemele de acces sunt elemente de bază ale viitorului nostru digital comun. Ele oferă oportunități extraordinare pentru indivizi și societate, în special pentru cei fără legitimație formală. În plus, trebuie să ne asigurăm că sunt elaborate noi abordări într-o manieră durabilă, incluzivă și de încredere.Guvernele, organizațiile internaționale, societatea civilă și afacerile vor juca cu toții un rol esențial în crearea acestui viitor.” (https://www.weforum.org/press/2018/01/digital-identity-why-it-matters-and-why-it-s-important-we-get-it-right/).
[19] Deși a fost inițiat în anul 2014, sistemul de credit/scor social (https://en.wikipedia.org/wiki/Social_Credit_System) din China tinde să devină prototipul după care se implementează și în restul lumii, mai ales după criza Covid. Vezi articolele: „China’s New Tool for Social Control: A Credit Rating for Everything” din The Wall Street Journal scris de Josh Chin și Gilian Wong (28 noiembrie 2016 – https://www.wsj.com/articles/chinas-new-tool-for-social-control-a-credit-rating-for-everything-1480351590), The Chinese social credit system: A model for other countries? scris de profesorii de drept Daithí Mac Síthigh și Mathias Siems de la European University Institute (ianuarie 2019 – https://cadmus.eui.eu/handle/1814/60424), „Datafication, dataveillance, and the social credit system as China’s new normal” publicat de Claire Seungeun Lee în Online Information Review, Volume 43, Issue 6 (8 mai 2019 – https://www.emerald.com/insight/content/doi/10.1108/OIR-08-2018-0231/full/html), „The red and the black China’s social credit experiment as a total test environment” publicat de profesorul Jonathan Bach în The British Journal of Sociology, Volume 71, Issue 3, pp. 489-502 (iunie 2020 – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32314357/), China’s social credit system – a new Cultural Revolution scris de profesorul de științe politice Junhua Zhang, asociat la European Institute for Asian Studies (11 octombrie 2021 – https://www.gisreportsonline.com/r/china-social-credit-system/), World Economic Forum chair Klaus Schwab declares on Chinese state TV: ‘China is a model for many nations’ scris de jurnalistul Bradford Betz (23 noiembrie 2022 – https://www.foxnews.com/world/world-economic-forum-chair-klaus-schwab-declares-chinese-state-tv-china-model-many-nations), The ‘China Model’ and the WEF scris de Scott S. Powell (7 decembrie 2022 – https://www.discovery.org/a/the-china-model-and-the-wef/).
Nu puțini sunt criticii care atrag atenția asupra posibilelor abuzuri ale autorităților politice la nivel global (care au folosit și încă folosesc discreționar tehnologii bazate pe inteligența artificială și microunde) asupra vieții sociale, personale și chiar asupra vieții naturale (biologice) ale oamenilor care, din diverse motive, nu vor să accepte înregimentarea digitală și alinierea ideologic-comportamentală, infrastructura de supraveghere și control fiind asigurată prin sistemele de telecomunicații digitale (4G, 5G) extrem de poluante electromagnetic și de periculoase pentru toate vietățile pământului.
[20] „Nu intenționez să iau în discuție tema efectelor „secundare” ale unei tehnologii implantate în corpul uman. Dar, dacă tehnologia digitală exterioară corpului, deși a fost concepută cu scopul de a sluji nevoilor cotidiene ale omului, a ajuns să aibă nenumărate efecte nocive și să dezvolte deja cunoscutele maladii digitale, ce se va întâmpla oare în momentul în care nanotehnologiile vor deveni parte a trupului? Iar la această întrebare ar trebui să se răspundă neapărat înainte de orice aglutinare a corpului omenesc, ce va produce efecte ireversibile.” – Nicușor Deciu, „Transumanismul și promisiunea nemuririi”, Ziarul Lumina din 22 ianuarie 2018 (https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/transumanismul-si-promisiunea-nemuririi-129998.html).
[21] Vezi la Ieromonah Mihail Stanciu, Sensul creației. Actualitatea cosmologiei Sfântului Maxim Mărturisitorul, Așezământul Studențesc Sfântul Apostol Andrei, Slobozia, 2001, pp. 73-76, 110, 115, 125-126, 134-143, 153.
[22] Promisiunile utopice ale transumanismului privind o viitoare epocă perfectă, lipsită de orice limitare și suferinţă provocate de imperfecțiunile noastre corporale și mentale ar trebui privite nu doar cu o pronunţată notă de scepticism, ci și cu teamă, deoarece nu putem uita faptul că în secolul XX omenirea a întâlnit și alte proiecte politice cu aceași caracter mesianic, univeralist-utopic (fascism, comunism) ce şi-au dovedit în timp caracterul nihilist și criminal.
[23] Vezi și analiza teologică a Pr. Prof. dr. Mihai Valică în studiul Teologia socială și provocările tehnologiei informatice în contextul mondializării (18 februarie 2023 – https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/teologia-sociala-si-provocarile-tehnologiei-informatice-in-contextul-mondializarii/).
[24] Marea Resetare (anunțată încă din 2014) vrea să definească o revoluție economică și culturală generală, plecând de la aprecierile „specialiștilor vizionari” din cadrul Forumului Economic Mondial care cercetează și evaluează relația dintre societate și tehnologiile sale. Este relevant să menționăm rolul important al progresului tehnologiilor definitorii celei de-a patra revoluții industriale (ingineria genetică, bio-nano-tehnologia, inteligența artificială, informatica cuantică, comunicațiile fără fir, imprimarea 3D, stocarea energiei și știința materialelor), progres care are un caracter imprevizibil și complex, capabil să genereze schimbări culturale și sociale pentru care încă nu există cadre legale sau manuale de conduită, ceea ce ridică îngrijorări în ceea ce privește utilizările acestor tehnologii pe scară largă, condiționările asupra vieții umane și chiar degenerările iremediabile care pot apărea. Detalii programatice se găsesc în cărțile lui Klaus Schwab, The fourth industrial revolution (2016 – https://www.docdroid.net/DNG1NMW/klaus-schwab-the-fourth-industrial-revolution-2016-pdf) și The Great Reset (2019 – http://reparti.free.fr/schwab2020.pdf), dar și în articolele de pe site-ul oficial al organizației – https://www.weforum.org/.
Ideile „nobile”, mai vechi sau mai noi ale transumaniștilor activiști (Hans Moravec, Raymond Kurzweil, FM-2030 (fost Fereidoun M. Esfandiary), Anders Sandberg, Robert Ettinger, Natasha Vita-More, Eric Drexler, Freeman Dyson, Max More, Nick Bostrom, David Pearce, Ronald Bailey, Dirk Bruere, Nikola Danaylov, Chris Willmott, George Dvorsky, Elon Musk, Bill Gates, Klaus Schwab, Yuval Noah Harari, Julian Savulescu, Sam Altman, diverși președinți, miniștri, directori de bănci și corporații transnaționale, regizori de filme, artiști ș.a.), capătă acum, iată, conturul unui program politic bine organizat impus la nivel planetar; este vorba de World Agenda 2030 votată la New York încă din 25-27 septembrie 2015 de Organizația Națiunilor Unite și aflată în curs de implementare în toate țările lumii (https://sdgs.un.org/2030agenda și https://www.mae.ro/node/35919).
[25] Sebastian Buckup, The end of neoliberalism? (iulie 2017 – https://www.weforum.org/agenda/2017/07/this-is-what-the-future-of-economic-liberalism-looks-like-its-time-to-rethink-it/).
[26] „Criza COVID-19 afectează fiecare fațetă a vieții oamenilor din fiecare colț al lumii. Dar tragedia nu trebuie să fie singura ei moștenire. Dimpotrivă, pandemia reprezintă o fereastră rară, dar îngustă, de oportunitate pentru a reflecta, reimagina și reseta lumea noastră pentru a crea un viitor mai sănătos, mai echitabil și mai prosper” – K. Schwab, Now Is The Time For A ‘Great Reset’ (https://corporatecitizen.in/v6-Issue4/editor-in-chief-s-choice-now-is-the-time-for-a-great-reset.html).
[27] Totuși, mulți cercetători și profesori sunt foarte critici la adresa Marii Resetări și nu doar în plan economic, unde pare că se dorește o centralizare globală coordonată nu de guverne, ci de o oligarhie transnațională scăpată de sub orice control politic, în detrimentul oamenilor de rând aflați la baza piramidei (cresc riscurile tulburărilor sociale și implicit al instaurării regimurilor autoritarist-totalitare). Vezi Nicolai J. Foss, Peter G. Klein și Samuele Murtinu, „The economy doesn’t need a reset, and neither does management theory” în volumul Scandinavian Journal of Management, nr. 38/sept. 2022 (https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0956522122000215).
[28] În ciuda tuturor rezultatelor modeste în mod real (mai puțin cele referitoare la confiscarea drepturilor și libertăților fundamentale), „socialismul verde” al Marii Resetări este promovat în plan politic și în mass-media ca singura cale de depășire a crizelor multiple prognozate de experții tehnocrați (și de sponsorii lor din umbră, evident) atât de precis, încât nu poți să nu te gândești dacă nu cumva ele au fost pregătite/planificate minuțios chiar de ei, provocate și chiar grăbite în mod accelerat (ca oamenii să nu se dezmeticească), amintindu-ne de profeția Mântuitorului referitoare la vremurile din urmă (Matei 24, 6-12) pline de înșelări și încercări/tulburări inițiate de oameni lacomi, vanitoși și interesați de stăpânirea lumii (adică nu din cauze naturale), ale căror lăcomie și răutate ating cote genocidare.
[29] Doar naivii și ignoranții mai pot crede în bunăvoința și generozitatea celor aflați la putere care ar vrea să renunțe la avantajele față de clasele sociale inferioare. După cum vedem, la finalul crizei Covid, cei bogați au devenit și mai bogați și mai bine „instalați” la butoanele conducerii lumii, iar statele au devenit și mai datoare unor instituții tehnocrato-financiare și corporații globaliste dornice de și mai multă putere.
[30] Oamenii riscă să-și piardă viața, activitatea și vizibilitatea sociale dacă nu se vor supune procesului de digitalizare și augmentare biotehnologică ce le vor condiționa, însă, existența la toate nivelurile. Mai ales că posibilele abuzuri de putere ale autorităților (înlesnite și de tehnologie) profilează la orizont cel mai restrictiv și represiv sistem totalitar din istoria omenirii.
[31] Această identitate digitală (un număr unic primit la naștere pe termen nelimitat) va asigura participarea persoanei la viața socială și virtuală, după cum se poate vedea în Raportul din 15 februarie 2022 al Forumului Economic Mondial intitulat Advancing Digital Agency: The Power of Data Intermediaries, pp. 21-24 (https://www3.weforum.org/docs/WEF_Advancing_towards_Digital_Agency_2022.pdf). Vezi și articolul publicat de Jessica Schroers (în 23 februarie 2023) A Unique Identification Number for Every European Citizen (https://verfassungsblog.de/digital-id-eu/) care face referire la propunerea Comisiei Europene din 2021 privind identitatea digitală europeană (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A52021PC0281).
[32] „Progresele tehnologice recente au dus la o nouă eră a Internetului Corpurilor (IoB), cu un număr fără precedent de dispozitive și senzori interconectați care sunt atașați sau chiar implantați și ingerați în corpul uman” (https://www.weforum.org/reports/the-internet-of-bodies-is-here-tackling-new-challenges-of-technology- governance, conferința din iulie 2020). Dar nu putem face abstracție că există și riscurile unor intruziuni/agresiuni din afară (hackeri) asupra corpurilor umane (și sistemelor electronice anexate) conectate la IoB și chiar ale unor intervenții distructive ilegale făcute de operatori umani necinstiți care trafichează date biometrice și medicale personale.
[33] Putem face o schematică prezentare astfel: prima revoluție industrială (1780, cărbune, motorul cu aburi, metalurgie, mecanizare), a doua revoluție industrială (1870, petrol și curent electric, automobile, telefonie, chimie, electrificare), a treia revoluție industrială (1950, energie nucleară, produse electronice, roboți), a patra revoluție industrială (după 2010, inteligență artificială, internet, digitalizare și hibridizare om-mașină). Vezi și materialul propagandistic al WEF – https://www.youtube.com/watch?v=SCGV1tNBoeU.
[34] Cum a declarat oficial și neoficial în repetate rânduri Klaus Schwab (vezi, de exemplu, aici: https://youtu.be/nuZnuQngyM8 și https://youtu.be/wsUMMz-LgkQ).
[35] Este recunoscut oficial faptul că multe din serurile experimentale antiCovid cu ARNm (insuficient testate oricum!) sunt modificatoare genetice (folosindu-se tehnologia CRISPR-Cas 9), nicidecum „antrenoare” imunitare, precum vaccinurile clasice cu virus atenuat. Din nefericire, există o tendință de a realiza și celelalte vaccinuri tot prin folosirea mecanismului ARNm, deși testările din ultima vreme (2021-2023) au furnizat rezultate nu doar descurajatoare, ci și incriminatoare.
[36] Nu putem face abstracție de faptul că există manipulare psihologică, folosindu-se de multă vreme tehnici de programare neuro-lingvistică și emoțională pentru controlul maselor, unde diversiunile mediatice și propaganda direcționată ascund lucrurile cu adevărat esențiale și grave, oamenii fiind „vrăjiți” și condiționați să accepte mai ușor schimbările nocive propuse (uneori chiar de „autoritățile” statului) în viața lor, capitulând rapid, adesea fără a opune o minimă rezistență.
De exemplu, în criza „pandemiei” Covid, oamenilor li s-au injectat otrăvuri psihologice mult mai nocive decât serurile experimentale: minciuni (informații false atât medical-biologice, cât și etice și juridice), frici (de moarte, de suferință, de autorități și de excludere socială) și ură (dezbinare și fanatizare), în vreme ce li s-au confiscat abuziv drepturi și libertăți fundamentale, chipurile, „pentru siguranța lor”. Vezi amănunte la Marie D. Jones și Larry Flaxman, Mind Wars, The Career Press Inc., 2015, pp. 99, 132-134, 152-154 (https://archive.org/details/mindwarsbymariedjonesandlarryflaxman2015), Lucien Cerise, Neuro-pirații. Reflecții despre ingineria socială, Editura Mica Valahie, București, 2018 și Col. Claudiu Marius Ionescu și General-maior Florian Răpan, „Ingineria socială, componentă majoră a războiului cognitiv” în Revista Gândirea militară românească, nr. 3/2022, pp. 50-59 (https://gmr.mapn.ro/webroot/fileslib/upload/files/arhiva%20GMR/2022 %20gmr/2022/GMR%203/IONESCU%2C%20RAPAN.pdf).
[37] Amintim faptul că în conferința de presă din 10 septembrie 2021, Jen Psaki, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe i-a numit pe cei vaccinați drept „oameni marcați” (marked people – https://www.youtube.com/watch?v=zvBAEhhkExc).
[38] În toate materialele propagandistice ale identității digitale (un număr ușor de manevrat în algoritmii de inteligență artificială) ni se ambalează în forme sclipicioase/laudative doar părutele ei beneficii (vezi Raportul WEF – Advancing Digital Agency: The Power of Data Intermediaries, p. 22), viclenia din interiorul conținutului rămânând bine camuflată în timpul superficialelor interogații.
Dar acum se poate observa din ce în ce mai clar că restrângerea forțată a unor drepturi și libertăți fundamentale (mișcare, exprimare, informare, asociere civică și religioasă, demnitate, proprietate) sub pretextul soluționării crizelor (cum a fost în perioada crizei Covid și nu numai), renunțarea la banii lichizi (lăudată la Forumul Economic Mondial încă din ianuarie 2020 (https://www.weforum.org/agenda/2020/01/benefits-cashless-society-mobile-payments și socotită inevitabilă în martie 2023 (https://www.weforum.org/agenda/2023/03/could-we-be-seeing-the-end-of-cash-digital-currency/), folosirea monedelor digitale și monitorizarea tuturor tranzacțiilor comercial-financiare (după cum profețește cartea Apocalipsei 13, 16-17) nu reprezintă nicidecum o libertate de mișcare a oamenilor, ci tocmai opusul ei – condiționarea existenței lor în funcție de înregimentarea lor digitală și de obediența lor (față de puterea politică denumită „fiara” pentru că ea le urmărește, precum un prădător, toate mișcările prin înalta tehnologie) demonstrată și cuantificată prin sistemul de credit social. De asemenea,
Nu trebuie să fim naivi! Prin intermediul acestui sistem digital de supraveghere continuă, cezarul global va impune progresiv oamenilor constrângeri și mai mari, atât de ordin medical-social și funcțional-financiar, cât și de ordin spiritual (prezența „semnului fiarei” pe/sub pielea mâinii sau pe frunte va însemna cumva și adorarea „fiarei” (a noului idol, puterea politică sau cezarul-tiran), supunerea totală față de ea, lucru care este neplăcut Domnului – vezi Apocalipsa 14, 9-11).
Amintim faptul că „puterea lumească, nu de puține ori în istorie, a făcut alianță cu stăpânirile întunericului, iar în vremurile din urmă, va face alianță și cu Antihrist, care va trece drept Mesia cel adevărat, salvator și mântuitor. Timpurile actuale sunt doar un exercițiu de probă pentru creștinii adevărați, care se arată cât de luminați sunt doar în vremurile întunecate. Cine nu va face deosebirea între stăpânirea slujitoare lui Dumnezeu și rânduită de El și stăpânitorii întunericului veacului acestuia va fi împreună slujitor cu satana și se va manifesta ca un stăpân peste credința noastră și nicidecum un împreună lucrător la bucuria noastră (2 Corinteni 1, 24). (…) Creștinul nu trebuie să se supună stăpânitorilor întunericului acestui veac, ci să lupte cu păcatul până la sânge (Evrei 12, 4) și să asculte mai mult de Dumnezeu decât de oameni ori de stăpânirea vremelnică și fără Dumnezeu (Fapte 4, 19; 5, 29). Nu există Ortodoxie de catifea. Vremurile actuale sunt favorabile pentru mărturisire.” – Pr. Dr. Mihai Valică, Lămuriri și precizări biblice – Stăpânirile rânduite de Dumnezeu și delirul de putere al stăpânirilor fără Dumnezeu (18 ianuarie 2021 – https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/lamuriri-si-precizari-biblice-stapanirile-randuite-de-dumnezeu-si-delirul-de-putere-al-stapanirilor-fara-dumnezeu/).
[39] Neinformarea reală a cetățeanului și vicierea consimțământului lui în privința procedurii „marcării” lui digitale, supravegherea continuă prin tehnologia de nivel înalt, lipsirea de orice intimitate în fața „autorităților” pământești și îngrădirea libertăților și mișcărilor lui sunt doar câteva dintre aceste abuzuri ale statului totalitar. De efectele biologice și psihologice nocive generate de omniprezența poluantă a (bio-nano-)tehnologiei și a radiațiilor electromagnetice pulsate nici nu mai vorbim, deși ele alterează bunăstarea psiho-somatică a tuturor ființelor vii. Toate acestea reprezintă forme de profanare a ființei umane și a naturii create de Dumnezeu, chiar dacă justificările lor ideologice și sociale se doresc a fi de convingătoare și benefice. Vezi și articolul Moufid El‐Khoury, Cenk Lacin Arikan, From the internet of things toward the internet of bodies: Ethical and legal considerations (https://www.researchgate.net/publication/351465461_From_the_internet_of_things_toward_the_internet_of_bodies_Ethical_and_legal_considerations).
În vremurile noastre avem nevoie de multă trezvie și înțelepciune. Pentru că mulți savanți și filozofi ai tehnologiei se întreabă, și pe bună dreptate: de unde putem fi noi siguri că datele noastre bio-medicale nu vor fi folosite în alte scopuri decât cele benefice? Cine (ce „autorități”) decide ce e benefic pentru noi, personal și social și de ce ar trebui să le delegăm/cedăm noi alegerile de viață? Și cine va fi tras la răspundere când se va dovedi că unele decizii (luate de aceste „autorități”) de restricționare și penalizare a unor oameni sau chiar a unor comunități întregi au fost abuzive și greșite, cauzând daune ireparabile?
[40] În discursul său intitulat The State of the World de la recenta întrunire a World Government Summit (15 februarie 2023), Klaus Schwab a declarat că progresul nostru constă în exploatarea tehnologiei cu toate cuceririle ei, „inteligența artificială, dar nu numai inteligența artificială, ci și metaversul, tehnologiile spațiale și aș putea continua – biologia sintetică. Viața noastră, peste zece ani, va fi complet diferită, foarte afectată și cine stăpânește acele tehnologii, într-un fel, va fi stăpânul lumii.” (https://www.youtube.com/watch?v=cDybeNbFJXE, de la min. 7:14).
[41] În eseul său intitulat „Transhumanism” publicat în volumul New Bottles for New Wine, London: Chatto & Windus, 1957, pp. 13-17, el afirma: „Cred în transumanism: când vor exista destui oameni care să poată spune cu adevărat acest lucru, specia umană se va afla în pragul unui nou tip de existență, la fel de diferită de a noastră cum este a noastră de cea a omului din Pekin. Își va împlini, în sfârșit, în mod conștient adevăratul destin.”.
[42] Unii cercetători spun că Jean Coutrot ar fi folosit primul acest termen în eseul său Umanismul economic din 1937.
[43] Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Editarea genomului – între panaceu, eugenie și transumanism (V) – https://astarastoae.wordpress.com/2022/12/23/editarea-genomului-intre-panaceu-eugenie-si-transumanism-v/.
[44] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., 2020, pp. 111-112.
[45] Forumul Economic Mondial și Organizația Națiunilor Unite reprezintă principalul pol de putere la nivel planetar, coordonând în mod centralizat politicienii (pe care-i recrutează și form(at)ează din timp într-un elitist „centru academic” – https://www.weforum.org/agenda/2023/03/meet-the-young-global-leaders-class-of-2023/) și politicile „de dezvoltare durabilă” (https://sdgs.un.org/goals) ale guvernelor din fiecare țară aproape în direcția implementării noilor valori ideologice și structuri instituționale globaliste slujitoare acestei „cauze” progresiste.
[46] „ Fiecare avans tehnic înseamnă schimbare (inovație), dar esența valorilor umane trebuie păstrată. Din păcate, ca rezultat aproape general, noile tehnologii au contribuit la sporirea decalajului dintre cei bogați, pregătiți tehnic și informatizați, și cei săraci lipsiți de calculatoare și analfabeți tehnic.” – Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Vremea revoluției… tehnologice, 21 februarie 2021 (https://astarastoae.wordpress.com/2021/02/21/vremea-revolutiei-tehnologice/).
„Transumanismul reprezintă o structură de putere politică de sus în jos, în care elitele decid politica și o administrează până la nivelul maselor. Alternativa transumanistă pornește de la o premisă aristocratică – cetățenii individuali capabili de acest lucru ar trebui să aibă posibilitatea de a alege să-și corecteze deficiențele umane și să devină membri ai unei clase superioare, supraumane. Statul ar trebui apoi să sancționeze politici care să permită (1) experimentele pentru a determina domeniile specifice în care oamenii au nevoie de îmbunătățire și (2) procedurile biomedicale de îmbunătățire în sine. Chiar și argumentarea faptului că ar trebui să îmbunătățim oamenii pentru a fi ființe mai morale nu rezolvă această problemă. O astfel de soluție reflectă, pe de o parte, o premisă aristocratică acum, când trebuie să decidem ce cod moral va guverna societatea, sau, pe de altă parte, o premisă aristocratică mai târziu, când noii supraoameni trebuie să decidă ce cod moral va guverna societatea. Oricum ar fi, transumanismul reprezintă o viziune de sus în jos a politicii.” – William Kakenmaster, Transhumanism and Critical Theory as Alternatives to Liberalism (decembrie 2016 – https://www.theworldmind.org/home/2016/12/9/transhumanism-and-critical-theory-as-alternatives-to-liberalism).
[47] Din acest motiv, doar „autoritățile” sunt investite cu putere de decizie asupra tuturor acțiunilor oamenilor în plan medical, educațional și social (asta apropo și de constrângerile din vremea crizei Covid, când am avut parte de câteva exerciții de dresaj social de tip transumanist, Big Pharma conlucrând cu Big Tech, Big Media și cu Big Gov(ernment) la instaurarea unei tiranii cu spoială științifică și abuzând în mod totalitar de puterile lor pretutindeni pe glob).
[48] Sub pretextul unei supravegheri medicale predictiv-preventive, aceste nano-dispozitivele inteligente (sau nanoboții medicali) pot fi introduse în corp intravenos (cel mai adesea), fiind proiectate să analizeze local datele colectate de biosenzori, să identifice și să oprească procesele alterate din organism prin generarea punctuală de semnale electrice sau substanțe farmacologic active. Dar unele date corporale colectate (de biolocație și geolocație) pot fi transmise de la aceste smart-device-uri nu doar către serverele medicale, ci și către alte platforme de Internet al Lucrurilor (IoT – educație, administrație, poliție, fisc, bănci, etc.), unde sunt preluate de niște terți, păstrate și prelucrate. Toate aceste informații dinamice referitoare la o persoană umană formează dublura digitală a ei („digital twin”) și orice intervenție asupra acesteia prin acte de piraterie („hacking”), organizată (uneori chiar de către instituțiile statului, abuziv) sau nu, se poate reflecta negativ în starea generală a persoanei reale, de la blocarea conturilor bancare și a activității virtuale pe internet și până la inducerea de tulburări/alterări a stării de sănătate. Aceasta arată că tehnologia care asigură Internetul Corpurilor este vulnerabilă atât abuzurilor „autorităților”, cât și riscurilor de infracțiuni informatice cu consecințe inimaginabile.
[49] Plantarea eșalonată de idei (inclusiv frici) în mințile oamenilor (sugestionarea repetată sub- și supra-liminală) respectă un algoritm psihologic de control al minților, de manipulare și „programare predictivă” a lor, așa încât efectele sociologice sunt estimate cu mult timp înainte, așteptate și apoi exploatate de cei care conduc acest proces. În general, pentru a preveni sau măcar diminua orice rezistență și ostilitate (cum e moralitatea conservatoare a creștinilor în fața propagandei sexo-marxiste, de exemplu) din partea publicului larg, cercurile înalte de putere folosesc mass-media pentru a furniza poporului, treptat, referințe subtile la viitoarele evenimente sociale planificate, astfel încât, atunci când ele se vor întâmpla cu adevărat, publicul să fie deja familiarizat mental, docilizat emoțional și chiar receptiv la noile schimbări bruște de valori în societate (le va accepta ca pe niște progrese naturale sau soluții ale „autorităților”), care, de altfel, îi provoacă daune serioase, chiar irecuperabile.
Cumva și experții tehnocrați care prezic tot felul de evenimente tulburătoare și crize inevitabile în plan terestru, ca apoi tot ei să ofere soluțiile optime de depășire a lor, pot fi încadrați între „proorocii mincinoși” și vicleni de la sfârșitul veacurilor. Vezi detalii și la Michael A. Hoffman II, Secret Societies and Psychological Warfare, Independent History & Research Coeur d’Alene Idaho 83816-0849, 2001, pp. 199-200 (https://archive.org/details/secret-societies-and-psychological-warfare-by-michael-a.-hoffman-ii-z-lib.org.epub).
[50] Merită menționat faptul că acum o sută de ani comunismul ateist (cu răbufniri criminale, chiar genocidare, în Rusia) era într-o expansiune crescândă în Europa, fiind susținut de înalte cercuri politice și financiare necreștine și chiar anticreștine.
[51] „ Odinioară ştiam că există o realitate dincolo de lumea vizibilă. Începând din secolele XV-XVII am încercat să înlocuim iubirea de Dumnezeu cu dragostea pentru adevăr (înţeles ca adevăr materialist – o formă de idolatrie, a ştiinţei). Începând cu secolul XVIII înlocuim iubirea pentru adevărul ştiinţific cu iubirea pentru noi înşine, adorarea propriului sine (auto-adorarea omului – idolatria ante-penultimă). Transumanismul propune înlocuirea acesteia cu adorarea tehnicii, a maşinii (idolatria penultimă). După aceasta, în mod logic, ultimul pas nu va mai putea rămâne decât adorarea satanică explicită (idolatria ultimă, a antihristului).” – Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu…”, Op. Cit., p. 96.
[52] În materialele de propagandă de tip SF, cultura are temelii strict antropocentrice și evoluționiste, iar religia, dacă nu este absentă, calomniată sau ridiculizată, este prezentată în mod eronat și relativizant în felurite sinteze gnostice de tip New Age (uneori amestecând știința cu fenomenele oculte și paranormale), unde Dumnezeu nu mai este Ființa Supremă, personală și iubitoare, ci un fel de baterie cosmică impersonală și pasivă din care se alimentează cu energie super-eroii din lumea viitorului imaginar.
[53] Ele sunt împletite și se pot observa limpede în viața de zi cu zi și în unitățile de învățământ, unde nu se mai cultivă creativitatea și originalitatea copiilor și tinerilor, ci mai mult uniformizarea și încolonarea ideologică a tuturor.
[54] Ideologizarea cunoașterii raționaliste se poate exprima prin lozinca: „Știința (oficială) are ultimul cuvânt”.
[55] Întâlnirea și unirea mistică prin har cu Dumnezeu țin de trăirea unor experiențe de dilatare iubitor-înțelegătoare a ființei mai presus de lumea aceasta („cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit” – I Corinteni 2, 9).
[56] Evident, fără pic de respect democratic, promovarea exclusiv a acestor „dogme” presupune și combaterea, contestarea și inclusiv ridiculizarea opiniilor contrare și insultarea/calomnierea tuturor celor nealiniați.
[57] Impunerea acestor „dogme” prin condiționarea vieții sociale și chiar prin forța brută a „autorităților” (cum a fost și în cazul crizei Covid) dovedește radicalismul ideologic și politic al mișcării sciento-crate care nu suportă contraziceri, lucru care demască demonismul intențiilor din spatele propagandei prin faptul că nu respectă libertatea omului de a cerceta, de a expune și de a valoriza și alte opinii (și, eventual, de a face ulterior unele alegeri de viață foarte importante).
[58] Nu trebuie să uităm cât de radicali și de criminali au fost bolșevicii care au folosit cenzura și represiunea împotriva tuturor personalităților culturii creștine în țările europene cotropite de comuniști.
[59] În fața presiunii și represiunii masive (politice și culturale) sistematice și organizate la nivel înalt, este nevoie de o rezistență solidară în duh și-n putere, știind că mai sunt și alți creștini care sunt strâmtorați și duc aceleași lupte duhovnicești (conform II Corinteni 1, 6).
[60] Minciuna sfruntată și informarea maselor populare cu adevăr spus parțial fac parte din arsenalul mijloacelor dolosive (viclene) de manipulare a oamenilor în sensul vicierii alegerilor lor (cu impact în viața lor personală și socială) și a instigării lor emoționale împotriva celor ce nu-și cedează așa ușor propria suveranitate, nici pe baza argumentelor viciate și nici măcar sub imperiul fricii de „autoritățile” lumești.
[61] Clasa încolonaților ideologic, supusă unor propagande și reeducări mentale continue, tinde să se fanatizeze și să-și manifeste tot mai violent poziția (mai ales dacă este susținută numeric) față de clasa cealaltă, calomniată ca fiind retardată, retrogradă și demnă de excludere socială.
[62] Pe de o parte este încurajat dogmatismul informațional, iar pe de altă parte se promovează relativismul moral, diversitatea părerilor și comportamentelor imorale cu consecințe grave, mutilante, asupra psihicului și chiar a fizicului uman (ca în cazul operațiilor și tratamentelor trans-genderilor, de exemplu, ca și a altor practici profanatoare la adresa naturii umane). În urma îndoctrinării sistematice pur materialiste (ca în perioada comunismului) și imorale (neomarxismul cultural și sexual a cucerit nu doar mass-media, ci și tribunele academice), tinerii se îndepărtează de valorile și căutările spirituale, de virtuțile și frumusețea vieții duhovnicești, ajungând la degradare fizică și psihică, la o împuținare progresivă a vieții trupești și duhovnicești.
[63] Defăimarea și eliminarea credinței, valorilor, operelor și personalităților creștine din câmpul cunoașterii cotidiene a copiilor și tinerilor conduce inevitabil la o desacralizare, depersonalizare și chiar demonizare a lor, la întunecare existențială și la pierderea simțirii Duhului Sfânt și Iubitor în viața proprie, a societății și a naturii. Astfel se instalează în omul secularizat acea împietrire față de experiențele duhovnicești pe care le hulește tocmai din necunoașterea și netrăirea lor.
[64] Credința e tolerată ca o simplă opțiune personală și e mutată în sfera privată, ca și cum nu ar avea nici o importanță în sfera publică/socială, devenită câmpul de acțiune al științei, tehnologiei și economiei.
[65] Autoritățile supraveghetoare acordă fiecăruia aprecierea (scorul social) în funcție de gradul de conformare (integrare colectivistă) în grupul disciplinat, nu de ipostazierea originală a darurilor naturale proprii.
[66] Cu toate că majoritatea oamenilor virusați de transumanism își închipuie și declară că sunt unici, totuși, prin repetarea și perpetuarea tiparelor de gândire, vorbire și comportament, ei ajung să se cloneze aproape, după dictonul „suntem ceea ce sunt prietenii noștri”, iar alegerea personală este înlocuită cu conformarea față de regulile, tiparele și valorile grupului aparținător care-i oferă, aparent, desigur, „apreciere, siguranță și protecție” socială.
[67] Vezi detalii suplimentare și la Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia și religia viitorului, Ediție electronică (https://invataturiortodoxe.ro/sfinti-parinti/ortodoxia-si-religia-viitorului.html) pp. 122-129.
[68] Modificarea genetică, marcarea digitală și protezarea (bio-nano-)tehnologică a corpului omenesc ridică numeroase probleme nu numai de ordin bioetic, ci și de ordin teologic, mai ales că unii clerici creștin-ortodocși (nu mai zic de liderii altor religii) au căzut în înșelare în timpul crizei Covid, nevăzând în adâncime și în perspectivă, dincolo de impunerea soluției „vaccinării” printr-o propagandă vicleană, implementarea ideologiei transumaniste și „agățarea” oamenilor în plasa ei. Or, modificarea structurii/compoziției fizice la nivel celular și tisular implică în mod clar și o modificare a funcționării, adică o alterare ireversibilă a metabolismului natural și a proceselor superioare de sinteză biologică și psihologică (atenție, memorie, gândire, iubire, comunicare, mișcare). Chestiunea aceasta nu a fost abordată în mod serios de teologii și biologii creștini, deși este una fundamentală pentru bioetica și spiritualitatea viitorului. Pentru că dacă nu sunt puse preventiv frâne la timp, atunci prăvălirea Bisericii, a creștinilor și a omenirii întregi spre lagărul lui Antihrist devine inevitabilă!
[69] Cum am putut observa cu ochii noștri mai ales în ultimii trei ani, de luptă globală contra „pandemiei” (și de mobilizare revoluționară fără precedent) care a provocat, statistic, mai multe victime prin soluția oferită („vaccinare” multiplă cauzatoare de boli grave și chiar mortale) decât problema inițială (boala Covid 19) ce trebuia tratată.
[70] Vezi amănunte și la Dorin Gabriel Pandele, „Evoluția miturilor Modernității în Transumanism, din perspectivă teologică ortodoxă”, în Analele Universităţii Dunărea de Jos, Galaţi, Fasc. XVIII, Filosofie, nr. 11, 2021, p. 96 (https://www.gup.ugal.ro/ugaljournals/index.php/philosophy/article/download/5237/4599/).
[71] Odată cu concentrarea puterii de decizie la nivel global în mâinile unei elite tehnocrato-financiare care dorește tot mai multă putere, este firesc să ne îndoim de bunele ei intenții și să rezistăm în fața propagandei ei mincinoase care amăgește poporul credul cu lozinci eufemistice care acoperă fapte mult păgubitoare, criminale chiar. Însuși Mântuitorul Hristos ne-a îndemnat să fim vigilenți în privința aceasta: „Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7, 15-16).
[72] Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Vremea revoluției… tehnologice, 21 februarie 2021 (https://astarastoae.wordpress.com/2021/02/21/vremea-revolutiei-tehnologice/).
[73] Neil Postman afirmă că „limbajul are o agendă ideologică ascunsă vederii” (în vol. Tehnopolis. Capitularea culturii în fața tehnologiei, Op. Cit., p. 157) și orice nouă ideologie vine cu o „reformă”/„resetare” obligatorie a vocabularului.
[74] Limbajul nu este doar un vehicul al gândirii, cum spun majoritatea filozofilor încă din antichitate, ci și șoferul lui, direcționând procesul gândirii și, implicit, comportamentul uman. Alterarea limbajului conduce la alterarea gândirii și reciproc, patimile împletindu-și și prelungindu-și influența în toate planurile vieții și cunoașterii omenești.
[75] „Noile tehnologii transformă structura intereselor noastre: lucrurile despre care ne gândim. Transformă natura comunității: arena în care evoluează gândurile noastre.” – Neil Postman, Tehnopolis. Capitularea culturii în fața tehnologiei, Op. Cit., p. 52.
[76] Decretat în mod convențional de câțiva filozofi visători, corporatiști și conducători vremelnici, „binele” are o conotație strict materialistă și utilitaristă, suferind de o relativitate/fluiditate totală, ca toate valorile, de altfel. Și aici putem observa viclenia diavolului care vrea să schimbe identitatea și autoritatea divină a binelui cu un „chip cioplit” al lui făcut din materie.
[77] Între aceste ținte nu este enumerată viața lungă pe pământ, decât în prezența performanțelor sporite artificial care ar face să merite a fi trăită; cât despre viața duhovnicească și veșnică în Dumnezeu, nici pomeneală!
[78] Postfața Editurii Doxologia la cartea Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat. Metamorfoza navei lui Tezeu, Iași, 2021, coperta IV.
[79] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 110.
[80] Vezi la Valeria Cavați, Antropologie postorganică și transumanism, Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti, Chişinău, Moldova, 21-22 aprilie 2016 (https://ibn.idsi.md/ro/collection_view/257).
[81] Max More, „The Philosophy of Transhumanism”, în vol. The Transhumanist Reader: Classical and Contemporary Essays on the Science, Technology and Philosophy of the Human Future, Max More şi Natasha Vita-More (ed.), John Wiley & Sons, 2013, p. 4.
[82] Ibidem.
[83] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 114.
[84] Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Vremea revoluției… tehnologice, 21 februarie 2021 (https://astarastoae.wordpress.com/2021/02/21/vremea-revolutiei-tehnologice/).
[85] Prin propagandă și manipulare psihologică (inginerie socială).
[86] Sub acest nume este cunoscut ultimul drum al condamnaților la moarte în pușcăriile mai vechi sau mai noi. Analogia este foarte potrivită, pentru că transumanismul orientează omenirea atât spre punctul de „singularitate” terestră, de unde nu mai poate exista cale de întoarcere la starea/viața naturală, ci doar către extincția totală a speciei, cât și spre pierderea cunoștinței de Dumnezeu și a vieții veșnice (care se obține prin comuniunea cu El în ambianța iubitor-sacramentală a Bisericii). Să nu uităm că diavolul a fost de la început viclean și ucigaș de oameni, dorind îndepărtarea oamenilor de Dumnezeu, de viața și iubirea Lui nemărginite în Duhul Sfânt.
[87] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 299.
[88] Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu din perspectiva bioeticii creştine a lui T.H. Engelhardt”, în vol. Altarul Reîntregirii, nr. 2/2020, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Alba Iulia, p. 88.
[89] Ibidem, p. 89.
[90] „Biserica este cea care a descoperit lumii pe deplin tema nemuririi. Numai că între nemurirea propovăduită de ea și cea actuală, trâmbițată de transumanism, nu este o identitate, ci o deosebire fundamentală. În vreme ce transumanismul promite o nemurire pământească, Biserica vestește că în această lume este doar pregătirea pentru o nemurire ce va fi primită într-o altă, eternă și desăvârșită lume: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, zice Mântuitorul (Ioan 18, 36). Pentru că nemurirea este incompatibilă cu această lume, supusă și ea morții. Așadar, se pare că, dacă prin implantarea nanotehnologiilor în trup se va ajunge la alienarea și chiar suprimarea omului așa cum îl cunoaștem noi astăzi, prin promisiunea nemuririi pământești, transumanismul dorește, printr-o utopie periculoasă, să-l deturneze pe om de la sensul său final: nemurirea cerească.” – Nicușor Deciu, „Transumanismul și promisiunea nemuririi”, Ziarul Lumina din 22 ianuarie 2018 (https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/transumanismul-si-promisiunea-nemuririi-129998.html).
[91] Devenirea este un proces bazat pe necesitatea cauzală (oarbă/mecanicistă, fără un scop clar) care organizează materia (atomi, celule, țesuturi, organism) într-o formă nouă, umană, pe care, apoi, ființa apărută și-o poate ameliora prin tehnologie.
[92] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., pp. 217-218.
[93] Relativizarea normalului și detașarea lui de natural este tot o procedură lingvistică de alienare semantică a cuvintelor care sunt, iată, redefinite după regulile ideologiei transumaniste. Mai mult, unii transumaniști asociază printr-o analogie medicală anormalul cu patologicul, mediată statistic. Din punct de vedere creștin, această perspectivă nu este adevărată, deoarece nu majoritatea impune norma, ci conformitatea cu rațiunea divină.
[94] Cromozomii XX și XY definesc pentru totdeauna sexul unui om încă din clipa zămislirii (concepției), configurând de la bun început (pe toată durata vieții intrauterine și chiar după aceea) întregul mecanism de dezvoltare structurală specifică și de coordonare neuro-endocrină a trupului, într-o deplină potrivire/armonie cu sufletul care-l ține în viață. Necunoașterea, nerecunoașterea disforiei de sex (denumită mai nou disforie de gen) și netratarea ei în mod duhovnicesc și psihologic adecvat poate conduce, însă, la decizii cu consecințe grave pentru viața omului (mutilare pe viață, suferințe fizice și psihice, depresie ș.a.).
[95] Este o blasfemie și o eroare reducționistă uriașă analogia creierului uman cu un calculator ultraperformant (care rulează mai multe aplicații în paralel și) care memorează ca într-un hard disc amintiri, emoții și informații și care poate fi interconectat cu un calculator care-i poate citi și stoca aceste experiențe în format digital.
[96] Ana Veronica Ion, Transumanismul. Un comentariu creștin, Editura Eikon, București, 2021, p. 158.
[97] Identitatea personală unică a persoanei umane nu e dată (nici măcar în trup) de dublura ei digitală unică, ci de prezența Duhului Sfânt care Se face străveziu într-un mod unic în fiecare om, în sufletul și-n trupul lui încă de la început, modelându-l într-o manieră unică și irepetabilă atât structural/istoric (inclusiv din punct de vedere genetic), cât și spiritual/harismatic. De aceea, sporirea duhovnicească a relației omului cu Dumnezeu (pe măsura efortului personal de despătimire, iluminare și îndumnezeire prin har) intensifică deopotrivă prezența lui Dumnezeu în om și, în oglindă, prezența omului în Dumnezeu, conducând la o accentuare a identității omului în Dumnezeu. De asemenea, prezența sporită a Duhului Sfânt în om înfrumusețează într-un mod unic și relația lui cu semenii și cu natura, proces reflectat, totodată, și în starea lui de armonie și sănătate.
[98] Vezi la Maria Sinaci, Bioetica și ameliorarea umană. O perspectivă filosofică umană, Editura Eikon, București, 2021, pp. 166-171.
[99] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 216.
[100] În credința creștină, devenirea/evoluția omului este procesul asemănării progresive cu Dumnezeu printr-o viață sfântă și înduhovnicită, adică este urcușul în Dumnezeu de la „chip” la „asemănare”.
[101] Demnitatea omului are o valoare infinită intrinsecă, datorită originii lui ființiale (fiind adus în existență de Dumnezeu cel Viu prin energiile Sale necreate), nu acțiunii lui ulterioare de pe parcursul vieții.
[102] Despătimirea înseamnă ieșirea din robia păcatului și a neștiinței, înseamnă eliminarea gândurilor, cuvintelor și faptelor rele (care deturnează energiile umane de la rațiunile divine și de la mișcările lor naturale), ceea ce conduce la cunoașterea și trăirea lui Dumnezeu „în Duh și în Adevăr” precum și la viața eliberată de orice constrângere a voinței venită din partea lumii create sau a influențelor demonice. Aceasta presupune un efort ascetic susținut, smerenie, trezvie și rugăciune neîntreruptă către Mântuitorul Hristos – Adevărul întrupat, care a zis: „veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.” (Ioan 8; 32, 36).
[103] „Acestea (tehnologiile avansate – n.n.) ne pot permite să ne bucurăm de o „libertate morfologică” mai mare. Adica am putea lua noi forme prin utilizarea de proteze sau prin ingineria genetică. De asemenea putem spori capacitățile noastre cognitive. Am putea folosi interfețe creier-computer pentru a ne conecta la inteligența artificială avansată (AI). Nanoboții ar putea cutreiera corpul prin fluxul sanguin pentru a ne monitoriza starea de sănătate și pentru a ne spori înclinațiile spre bucurie, dragoste sau alte emoții pozitive. Progresele realizate într-un anumit domeniu dezvoltă adesea noi posibilități în altele, iar această „convergență” poate aduce schimbări radicale lumii noastre în viitorul apropiat.„Transumaniștii” susțin ideea că oamenii ar trebui să-și depășească starea lor naturală actuală și limitele, prin utilizarea tehnologiei. Ei cred că ar trebui să îmbrățișăm evoluția umană autodirecționată, cu alte cuvinte să ne proiectăm propria evoluție. Dacă istoria progresului tehnologic poate fi văzută ca încercarea omenirii de a îmblânzi natura pentru a-și servi mai bine nevoile, transumanismul este continuarea logică: revizuirea naturii omenirii pentru a-i servi mai bine fanteziilor.” – Dana Dobre, Transumanismul. Doar soluțiile HiTech pot eradica suferința(https://danadobre.ro/transumanismul-doar-solutiile-hi-tech-pot-eradica-suferinta/).
[104] Cum am văzut deja în anii 2020-2022, de-a lungul crizei Covid19, când consimțământul omului a fost drastic viciat pentru a „accepta” noul „vaccinul experimental”, chipurile, spre binele lui și al celorlalți.
[105] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 299.
[106] Pot exista cupluri poliamoreice (m bărbați cu n femei), de exemplu, ca-n triburile primitive.
[107] Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu…”, Op. Cit., p. 94.
[108] Într-un interviu din aprile 2022, ideologul Forumului Economic de la Davos, Yuval Harari afirma următoarele: „Ce se va întâmpla cu oamenii inutili (n.n. cei care nu se vor integra)? Problema este mai mult plictiseala, ce să facem cu ei și cum vor găsi un sens al vieții când sunt practic lipsiți de sens, fără valoare. Cea mai bună presupunere a mea în prezent este o combinație de droguri și jocuri pe calculator.” – Wesley J. Smith, Transhumanist Theorist Calls the AI-Unenhanced ‘Useless People’ (https://www.nationalreview.com/corner/transhumanist-theorist-calls-the-ai-unenhanced-useless-people/).
[109] „Transumanismul înseamnă cu siguranță schimbare, însă în detrimentul omului; este o schimbare în care domină acest „trans”, pe când umanismul rămâne în umbră, până la a deveni o amintire. Nu poate fi vorba despre un pariu câștigător atunci când riscul înseamnă însăși lezarea ireversibilă a omului. Cu toate acestea, unii urmăresc atingerea utopiei transumaniste cu multă îndârjire. O fac din imprudență sau pentru că întrevăd un câștig deosebit prin realizarea acelor obiective? De remarcat faptul că hotărârea de a te arunca pe tine și pe ceilalți într-o prăpastie al cărei capăt nu se vede (dacă s-ar vedea, rezultatul ar fi același, odată ce ai sărit) este demnă de intenții iraționale, anarhiste. Este pariul autodistructiv.” – Lector univ. dr. Alexandru Mărchidan, Ce mai rămâne uman în transumanism?, 28 iunie 2022, https://www.upit.ro/ro/upit-pentru-comunitate/uman-in-transumanism.
[110] Fenomenul pulverizării neoprotestant-sectare s-a accentuat și el în ultima sută de ani, în paralel cu înțelegerea relativist-subiectivă a credinței creștine de pe fondul cultural materialist-postmodernist (unde ruperea de toate valorile și rădăcinile tradiționale este acțiunea dominantă). Totuși, soluția contracarării acestei dezbinări nefericite nu este nicidecum „sincretismul ecumenist”, ci pocăința reală, lepădarea „de satana și de toate lucrările lui și de toți slujitorii lui și de toată slujirea lui și de toată trufia lui” (inclusiv de toate inovațiile și adunările eretice) și unirea cu Mântuitorul Iisus Hristos prin (re)venirea în Biserica Dreptslăvitoare a Lui.
[111] Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu…”, Op. Cit., p. 95.
[112] Ibidem, pp. 96-97.
[113] Ana Veronica Ion, Transumanismul. Un comentariu creștin, Op. Cit., p. 162.
[114] Preot Profesor Dr. Dumitru Popescu, Ortodoxie şi contemporaneitate, Editura Diogene, Bucureşti, 1996, p.103.
„Nicio societate nu poate supravieţui stricăciunii şi descompunerii morale ce o subminează din interior. Ea se va prăbuşi în anarhie şi haos provocat de propriii conducători şi cetăţeni, după ce trece printr-o fază totalitară în încercarea de a se menţine cu orice preţ. În tezele lui cele mai extreme, transumanismul este o utopie. El speră – şi postulează ca inevitabilă – o lume ce poate fi descrisă drept un paradis terestru. Dar dacă omenirea va continua să se orienteze după morale seculariste atee, există riscul real ca, în loc de paradisul terestru visat, tehnologiile aplicate fără scrupule să ne construiască un infern terestru antihristic.” – Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu…”, Op. Cit., pp. 103-104.
[115] Ana Veronica Ion, Transumanismul. Un comentariu creștin, Op. Cit., p. 162.