Nedumerirea pe care o aveți trebuie să ia în calcul nuanțările contextuale. De pildă, să presupunem că e vorba despre două persoane, X și Y. Să zicem că respectivele persoane sunt bolnave. Ambele au probleme cardiace severe, ambii merg la specialiști diferiți pentru că își doresc vindecarea.
Să mai presupunem că, în ambele cazuri, medicii sunt specialiști care excelează în domeniu. Cu toate acestea, in privința tratamentului diferențiat, intră în discuție starea generală de sănătate a persoanelor în cauză. Dacă, de exemplu, persoana X are și alte boli, ele vor împiedica probabil medicația, dar doar în cazul lui X, nu și în cel al lui Y, care nu are astfel de probleme. Perioada, însă, poate fi mai întinsă sau mai scurtă și, bineînțeles, ține cont și de colaborarea pacientului.
Așa se întâmplă și în Taina Spovedaniei: duhovnicul nu se află în fața penitentului pentru a-i oferi Euharistia ca pe un premiu. Rolul său seamănă cu cel al unui medic: vede toate problemele și ia o hotărâre în funcție de disponibilitatea lăuntrică a penitentului de a-L primi pe Hristos. Și aceasta se întâmplă pentru că, după cum observa părintele Ioannis Romanidis, spiritualitatea ortodoxă nu este esențialmente juridică; Sfinții Părinți nu privesc omul ca fiind ,,bun” sau ,,rău”, ,,nevrednic” sau ,,vrednic”, ci în funcție de treapta desăvârșirii pe care se află la un anumit moment.
Cazul sau cazurile amintite în întrebare țin de discernământul duhovnicului, prin care unii sunt opriți de la cuminecare pentru că nu au pregătirea necesară, și duhovnicul știe că dacă face uz de remediile potrivite, îi va câștiga pentru Hristos. Aspectele acestea au în vedere exclusiv persoana duhovnicului și felul în care el, ajutat de harul Sfântului Duh discerne de la o situație la alta. Important este că, în astfel de situații, se recomandă prudență în privința opiniilor personale, care vizează anumite atitudini duhovnicești.
(pr. Claudiu Coman)
