„Ce frumos spune la slujba tunderii în monahism: „de sărăcie să nu te ferești”. Oare însăși prezența de bunăvoie a candidatului la monahism nu asta înseamnă? Smerenia îndeamnă la „cereți și vi se va da”. De aceea, „cine voiește să vină după Mine, să-și ia crucea sa și să-mi URMEZE Mie”. „Pentru că, prin a flămânzi și a înseta și a fi gol și dosădit și batjocorit și ocărât și prigonit și de multe alte întristări și necazuri înconjurat, se închipuiește viața cea după Dumnezeu!”.
Înaltpreasfinția voastră, susțineți că mesajul meu e ca din partea uneia din cei ce își nedreptățesc subordonații. Să înțeleg că, din cele citate mai sus, ați susține același lucru despre Hristos, de vreme ce după dumneavoastră un monah care are parte de toate în mănăstire ar mai avea nevoie si de plata banilor. Ori versetele pe care le-ați fluturat sunt pentru mireni, de vreme ce monahii dacă ar lua bani, de fapt și-ar lua plata pe pământ. Dacă un monah se pretează și la bani și își ia plata, cu toate că nu stă nimeni după el, cu ce se deosebește de un mirean? Orice mănăstire ar trebui să aibă o bibliotecă, dar în principal viața monahului trebuie să se axeze pe practică, că de teoreticieni e plină lumea. Cea mai importantă lectură pentru monahi e slujba tunderii în monahism! Teoria ca teoria, dar practica ne omoară! Încetați în a vă da exemplul propriu, pentru că nu toți monahii ajung episcopi.”
