Adevărat a înviat!
Contactându-l pe părintele paroh, sfinția sa a oferit următorul punct de vedere:
„Referitor la nedorita întâmplare, vă aduc la cunoștință că am discutat cu domnul consilier …. despre cele întâmplate, care mi-a explicat următoarele:
În timpul slujbei de ieri au venit soții …. la biserică cu cei doi copilași, unul mai mare aflat în grija mamei, iar celălalt mai mic, în cărucior, purtat de tată. Dumnealor au intrat în pridvorul bisericii, unde se afla și domnul …. și, dorind să meargă mai în față cu tot cu cărucior, au fost rugați de domnul …. să lase căruciorul în pridvor, să ia copilașul în brațe, iar mai apoi să intre în biserică pentru a se închina. Într-adevăr, motivația acestui fapt a fost, în primul rând, pentru a nu se lăsa urme de mizerie atât pe covoare, cât și pe marmură, dar mai ales pentru a nu deranja pe ceilalți credincioși participanți la Sfânta Liturghie. Din cauza acestei rugăminți, în special tatăl, domnul …., a fost foarte deranjat, fapt ce l-a determinat să adreseze cuvinte de „amenințare” la adresa domnului consilier. Mai mult, sfidând rugămintea domnului …., a intrat în pronaos cu căruciorul, a stat câteva minute, după care a ieșit, din păcate supărat și tulburat!
În acest sens, pot spune că am mai întâmpinat situații în care au intrat mame cu cărucioarele în biserică însă, după ce le-am explicat frumos că nu este potrivit lucrul acesta, tocmai pentru a nu se crea tulburări, au înțeles și astfel reușisem să oprim „practica” aceasta … până ieri, din păcate!
De altfel, sunt mulți credincioși care aduc copiii la biserică pentru a fi împărtășiți și lasă cărucioarele la intrare în biserică.”
Nădăjduim că în viitor nu vor mai apărea astfel de situații neplăcute.
Pace și bucurie!
