Doamne, ajută! Vă mulțumim pentru sesizare. Înainte de a face o vizită, am solicitat un punct de vedere părintelui paroh. Acesta este răspunsul sfinției sale, redat în întregime:
„Ne bucurăm de fiecare dată când vedem preocupare din partea creștinilor pentru biserica lor și vă mulțumim pentru grija și preocuparea de care dați dovadă. Însă Biserica cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci” nu a fost neglijată, deși poate, după aspectul pereților, ar da această impresie. Nădăjduiesc că voi avea oportunitatea să vorbesc cu dumneavoastră (I.A.) sau poate veți întreba pe creștinii care participă la slujbe în biserica noastră, în mod regulat, și vă veți convinge de acest fapt.
Problema este puțin mai complicată decât pare la prima vedere, iar eu, în cei trei ani de când am fost numit preot paroh al Parohiei Misionare „Înălțarea Sfintei Cruci”, dimpreună cu Consiliul Parohial, am încercat să abordăm problemele parohiei pe care o avem în grijă, într-un mod sistematic și bine gândit, așa încât lucrările să aibă cursivitate, iar rezultatul să fie cel dorit: o treabă bine făcută sau, cum spune românul, „făcută cu cap”.
Spre exemplu: înainte de a reface tencuiala degradată a pereților, era absolut necesar să fie eliminată umezeala care a contribuit foarte mult la acea degradare. În această privință au fost refăcute burlanele, care în primă fază erau făcute prin perete, s-au făcut lucrări de redirecționare a apei pluviale în bazine special amenajate, precum și alte lucrări care au acest scop. Acesta este doar un exemplu. O altă lucrare foarte importantă și destul de costisitoare a fost schimbarea întregii instalații de încălzire a bisericii, începând cu centrala și terminând cu radiatoarele din biserică, din paraclisul de la demisolul bisericii și de la toalete. Deși această lucrare are doar o legătură parțială cu eliminarea degradării pereților, ea era din păcate mai urgentă, întrucât credincioșii erau nevoiți să stea în frig la sfintele slujbe, deși consumul de gaz era foarte mare și prin urmare facturile erau de asemenea foarte mari.
O altă lucrare care poate nu pare, însă era destul de urgentă, a fost repararea clădirii anexe, refacerea în întregime a acoperișului acesteia și amenajarea toaletelor. Atât clădirea anexă, care era într-un stadiu grav de degradare, precum și toaleta tip cabină ecologică, care era amplasată în curtea bisericii, erau pe de o parte două pete negre asupra imaginii parohiei noastre (aș putea spune, chiar rușinoase), însă pe de altă parte prezentau un risc efectiv pentru sănătatea credincioșilor noștri și prin urmare nu suporta amânare.
În curtea bisericii era făcută o fântână, însă doar până la nivelul solului, acoperită fiind cu niște dulapi din lemn. Nu trebuie, cred, să vă spun cât de riscantă era această situație. Cu ajutorul unei familii credincioase, am reușit să zidim cu piatră acea fântână, după care a fost împodobită cu acoperiș din lemn, precum și colac și roată în stil tradițional.
Pe lângă acestea s-au făcut și alte lucrări, mai mici sau mai mari, despre care aș fi bucuros să vorbesc cu oricine, nu pentru a mă lăuda sau a lăuda credincioșii cu ajutorul cărora s-au făcut toate, ci pentru a aduce slavă lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale.
În ceea ce privește pictura bisericii, vă pot spune doar că părintele care a fost înaintea mea a dorit doar ce e mai frumos pentru ctitoria sa și prin urmare a ales să facă o pictură în ulei. Aceasta este desigur foarte frumoasă, însă și mult mai dificilă și mult mai costisitoare. Problema este că suportul pentru o astfel de pictură este unul deosebit, care presupune multe straturi din diferite compoziții, ultima constând într-un amestec de ulei și praf de cretă împreună cu alte ingrediente. Nu știm exact unde s-a greșit, însă cert este că întreg suportul pentru pictură a început la un moment dat să crape. Din acel moment, s-a sistat orice lucrare de pictură, până va fi identificată problema și va fi remediată. Aceasta s-a întâmplat desigur, acum câțiva ani buni în urmă, însă, din câte am înțeles, o bună perioadă de timp s-a sperat că remedierea situației nu va necesita măsuri atât de drastice (cum este decopertarea în întregime a pereților); din păcate, crăpăturile nu au încetat să apară, așa că am ajuns în situația în care suntem azi.
Cu privire la stadiul actual al lucrărilor de restaurare, vă putem spune că în aceste zile va începe o etapă dificilă, anume decopertarea pereților (mai puțin în zona altarului, care este deja pictat), și refacerea în întregime a suportului pentru pictură. Prin urmare, nădăjduim că veți fi în continuare alături de noi, dimpreună cu toți credincioșii care prețuiesc această biserică, și ne veți sprijini în eforturile noastre, desigur, după puterea și bunăvoința dumneavoastră.
…”
După cum se poate observa din răspunsul părintelui paroh, în ultimii ani s-au realizat mai multe lucrări de refacere și amenajare, lucrări constatate și în timpul vizitei făcute astăzi, în cadrul căreia am recomandat decopertarea pereților și refacerea integrală a stratului de tencuială, în vederea pictării. Pace și bucurie!
