„Înaltpreasfinția Voastră, din start îmi exprim certitudinea faptului că nu veți publica întrebarea mea. Dar cum dialogul surdo-muților e la loc de cinste în Biserica Ortodoxă Română, îmi asum acest risc.
Voi trece direct la subiect.
Construiți o nouă clădire în spatele birourilor Arhiepiscopiei. Mi se spune că e clădirea noilor chilii ale viețuitorilor Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou. Bun. Până aici!
Ați intrat MĂCAR O DATĂ în acea clădire? Ați văzut cam ce mărime are o astfel de…. chilie?!? Aproximativ de 2,5 m/1,5 m. Să o numim mai bine celulă, nu chilie! Dacă ați fi intrat, ați fi umplut la propriu o astfel de „chilie”! Și, dacă ați intrat, prin absurd, cum ați putut îngădui o astfel de bătaie de joc??? O celulă în care abia încape un pat și o masă mică?!? O celulă copiată după cele de la Pitești, cumva?!? O celulă în care animalul de povară numit „călugărul de la Sf. Ioan” nu trebuie să aibă o bibliotecă, o noptieră, un fotoliu…?!?
În fine. Închei aici dialogul surdo-muților. Aștept doar ziua infamă în care să inaugurați „Micul Peleș”!!! Așa aud că este numită clădirea în care săracii călugări (unii!!!) cică vor trebui să trăiască în „cutii” lipsite de spațiu, de lumină, de loc pentru o carte sau pentru un fotoliu, fie acela rupt și cu arcurile sărite… DAR CU I-AR PĂSA???? ”
Stimate domnule! Când faceţi câte o afirmaţie, trebuie să v-o asumaţi, aşa că, dincolo de neîncrederea că se va publica interpelarea dumneavoastră, aceasta totuşi trebuie să primească un răspuns. Apropos de „dialogul surdo-muților” despre care spuneţi că „e la loc de cinste în Biserica Ortodoxă Română”.