„Înaltpreasfinția Voastră,
Mă bucur nespus să văd aproprierea Înaltpreasfinției voastre față de tineri și față de curiozitățile reflectate în întrebările oamenilor și mai ales mă bucur că în zona aceea ierarhul ține cont de popor și este alături de el „pentru a noastră mântuire…”, față de alte zone din țară…
Sunt un tânăr teolog masterand implicat activ în viața Bisericii prin ASCOR, ca șef de promoție, sau prin alte activități organizate ca stagiar Erasmus+ de practică și de studiu în domeniul teologiei prin Italia și Grecia.
Scurtând povestea spun doar atât, după finalizarea licenței nimeni nu s-a uitat la mine sau la colegii mei și în anumite funcții sau locuri de promovare din cadrul Bisericii au fost puși niște colegi incapabili sau cu anumite relații mijlocite de profesori…
Frustrarea mea a venit pe faptul că meritocrația este lăsată la o parte, iar cei buni sau cei ce vor să se implice sunt dați la o parte, iar odată intrați în sistem (ca în cazul meu) mi-au dat o sarcina dezolantă pe un salariu mic, numai ca sa nu am contact cu nimeni și cu scuza că „meriți ceva mai bun, dar nu avem nimic pentru tine momentan, ai răbdare” deși realitatea e alta…
Scurtând cele zise, întrebarea mea este următoarea:
Nu credeți că relația Bisericii cu tinerii ar trebui să fie mult mai vie, mai dinamică și mai implicată în societate? Iar meritocrația și faptele să fie puse în valoare față de cei ce au ajuns prin conjunctură în anumite locuri?
Vă mulțumesc mult pentru înțelegere și iertați dacă v-am tulburat, am vrut doar să aflu părerea Înaltpreasfinției Voastre.
Doamne, ajută!”
