„Doamne, ajută! Înaltpreasfinția Voastră, care este definiția suferinței, din punctul dumneavoastră de vedere? În ce măsură ați suferit (dacă ați suferit) înainte și după intrarea în monahism?” (C.A.)
C.A.
Stimate domnule!
Definiţia suferinţei, fie ea fizică, psihică ori sufletească etc., din punctul meu de vedere, este orice durere în sine prin care trece omul.
Pentru omul credincios, suferinţa, acest „plâns al trupului”, face posibilă dobândirea eternităţii printr-un Dumnezeu Care a purtat El însuşi suferinţa în cel mai autentic mod.
În suferinţă, Dumnezeu îmbrăţişează pe cel ce suferă, întrucât a cunoscut suferința deplin, ca apoi să guste împreună din bucuria veşnică.
Jean Claude Larchet abordează pe larg acest subiect în lucrarea numită „Creştinul în faţa bolii, suferinţei şi morții”, care a apărut la Editura Sophia, Bucureşti, în 2004.
Cât despre mine, până în prezent, doar am empatizat cu cei aflaţi într-o reală suferinţă.
Să ne ferească Dumnezeu de tot ce înseamnă suferinţă! Doamne, ajută!