„Sărut mâna, Înaltpreasfinția voastră!
Sunt o tânără de 24 de ani din ….. și sunt într-o relație de aproape doi ani cu un băiat de aceeași vârstă cu mine. Ne înțelegem foarte bine, avem aceleași principii de viață și ne dorim să fie bine în relația noastră. Problema vine din partea părinților mei care nu sunt de acord cu prietenul meu din motive nejustificate și neimportante, care nu ar împiedica viitorul nostru comun deoarece nu sunt probleme de moralitate sau religiozitate, băiatul fiind foarte credincios și cu bună cuviință. Părinții mei sunt mereu supărați că nu pun punct relației și îmi spun să mai încerc și altceva, însă în relația pe care o am există iubire, curăție, încredere, devotament și respect.
Care ar fi motivele justificate pentru care socrii nu și-ar accepta nora/ginerele? Întreb deoarece există uneori un exces de autoritate din partea părinților (ex: „îți zic eu cum e bine pentru viitorul tău”), care nu ar trebui să aleagă pe cine să iubească copilul lor, având în vedere și vârsta. Unii părinții încearcă să-și trăiască viața în viața copiilor și să oblige să facă ceea ce ei nu au reușit și nu-i lasă să-și aleagă partenerul după după propriile principii, chiar dacă acestea sunt ortodoxe.
Iertare! Sărut mâna!”
