Răspunsul ierarhului – 29 decembrie 2021

„Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop Calinic, sunt I.P., student la Facultatea de Teologie din București. Recent am participat la un botez la o rudă din Bucovina, slujbă oficiată de părintele … . Vă atașez o mică filmare de la acest eveniment. După cum se observă în filmare, părintele slujitor încalcă rânduielile liturgice actuale, efectuând botezul prin turnare și nu prin cufundare. Din simbolismul Tainei Sfântului Botez am reținut următorul aspect: cufundarea și ridicarea din apa Botezului închipuie îngroparea și Învierea Domnului. Având rude în Bucovina, în zona …, am participat la mai multe astfel de slujbe și nu doar o dată pr. … a efectuat botezul așa, ci cam de fiecare dată. Și nu doar sfinția sa, ci mulți alți preoți. Sunt la curent cu disputele ce au fost după tragicul deces al unui copil, la Suceava, după primirea Tainei Botezului. Ar fi o explicație de ce mulți preoți sunt stăpâniți de frică în a mai practica botezul prin „imersiune” după cum ne și indică însăși etimologia cuvântului „botez”. Dar de aici și până a face din a încălca rânduiala Bisericii o practică curentă mi se pare îngrijorător. Noi, viitorii preoți, ce să învățăm din aceste abateri? Că putem schimba rânduiala statornicită de Sfinții Părinți așa după cum bate vântul secularizant, care bântuie din ce în ce mai mult astăzi? Și încă o întrebare: dacă „pricinile binecuvântate” lipsesc cu adevărat, un astfel de botez, făcut prin stropire, este valid? Am învățat la un curs de Liturgică că validitatea Tainelor Bisericii este dată de o serie de condiții interne și externe, între care și împlinirea întocmai a ritualului.

Am și un verișor care stă în comuna … și mi-a zis ca la el în comună și în toate comunele din apropiere toate botezurile sunt așa.

Vă mulțumesc și cer iertare pentru îndrăzneală. Binecuvântați, Înaltpreasfinția Voastră!”

„Doamne, ajută! Aș avea mare nevoie de un sfat. În urmă cu ceva vreme, m-am spovedit la un preot, la o biserică din oraș. În timpul spovedaniei am avut un sentiment pe care nu l-am avut niciodată la nicio spovedanie, o ușurare și o liniște de care aveam mare nevoie. Preotul m-a împărtășit și am plecat mai departe. Din ziua aceea și până în prezent gândul îmi tot este la acel preot și la sfaturile pe care mi le-a dat și mi-aș dori să pot ține legătura cu el, să pot discuta mai multe, dar nu știu cum să încep, cum să merg la el? Nu vreau să fiu nici insistent și nici sa par „disperat”. Cum să procedez în această situație? Ce să fac?

Mulțumesc mult.”