Doamne, ajută!
Încă din Antichitate filosofii greci au vorbit despre „logos” și despre „rațiunile seminale ale cosmosului”, pregătind astfel terenul pentru înțelegerea „Logosului”, a „Cuvântului lui Dumnezeu”, ca Rațiune supremă și pentru a sublinia aspectul rațional al creației. Părintele Nicolae Chiţescu vede în „logoi”, „rațiunile seminale”, legile firești, cauzele producătoare și raționale în univers, în timp ce paradigmele sunt modelele dumnezeiești, veșnice.
Dintre scriitorii patristici, Sfântul Iustin Martirul și Filosoful este primul care folosește termenul de „Logos seminal”, argumentând că Acesta (Cuvântul) a fost în lume și înainte de întruparea Sa, semănând semințele Sale (informația) și așezând în fiecare existență un logos care dă creaturilor raționalitate, valoare, frumusețe deosebită. Sfinții Dionisie Areopagitul, Clement Alexandrinul, Atanasie al Alexandriei și, îndeosebi, Sfântul Maxim Mărturisitorul, iar la noi părintele Dumitru Stăniloae, dezvoltă tema raționalității (logosității) creației, arătând că aceasta poartă amprenta Logosului divin. Iată, de exemplu, ce afirmă Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Raţiunile lucrurilor, întocmite dinainte de veacuri în Dumnezeu, precum Însuşi a ştiut, (…) se văd prin înţelegere din făpturi (…). Căci toate făpturile lui Dumnezeu, contemplate de noi prin fire, cu ajutorul cuvenitei ştiinţe şi cunoştinţe, ne vestesc în chip ascuns raţiunile după care au fost făcute şi ne descoperă prin ele scopul aşezat de Dumnezeu în fiecare făptură (…). Din contemplarea înţeleaptă a creaţiunii desprindem Raţiunea care ne luminează cu privire la Sfânta Treime, adică la Tatăl, la Fiul şi la Sfântul Duh.”
Tema este una foarte vastă, dar dacă doriți să vă edificați, scrierile acestor autori pot constitui un bun început.
An binecuvântat și spor la lectură!
