Doamne, ajută!
Înțelepciunea populară spune: „Tot smintitul se smintește!”. Desigur, nu cred că este cazul dumneavoastră.
Trecând peste această apoftegmă, lui Dumnezeu Îi cerem să Își arate fața, nu spatele. Nu ar trebui să fie prilej de sminteală faptul că noi slujim cu fața spre credincioși, mai ales că, dacă ați fost vreodată la slujbă la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”, ați fi observat că slujim cu fața spre răsărit. Este exact aceeași așezare ca în Sfântul Altar. Dacă ne-am întoarce cu spatele la credincioși, am sluji cu fața spre zidul din incintă, spre blocuri și copaci. Poate dacă am pune scena în mijlocul curții, doar unii ne vor vedea fața, ceilalți, spatele ori lateralele…
Să nu uităm că Dumnezeu este pretutindeni, în toate cele patru puncte cardinale, nu doar la răsărit.
Afirmația dumneavoastră ar putea induce ideea că dascălii și cântăreții, care stau în stranele din absidele bisericii, așezate în semicerc, unele chiar cu spatele spre răsărit, nu s-ar ruga lui Hristos-Dumnezeu.
Vă asigur că așa cum slujim noi, slujeau și marii mitropoliți ai Moldovei atunci când săvârșeau Sfânta Liturghie în altarele de vară și de niciunul dintre ei nu am auzit să fi trecut la altă confesiune.
Exagerările nu fac bine în vederea mântuirii!
