Doamne, ajută!
Poți să fii mântuit, salvat, fără însă a fi sfânt. Nu toți cei care până la plinirea vremii au fost salvați de Hristos prin coborârea la iad au fost și sfinți. Sfințenia, ca și mântuirea, este o prerogativă a lui Dumnezeu. Hotărârile Îi aparțin. În stare harică, sfințenia, ca atribut al lui Dumnezeu, este desăvârșită; când însă este manifestată în lume, sfințenia divină devine o calitate participabilă a făpturilor raționale. Sfințenia oamenilor este așadar participativă, poate avea diferite trepte și se întemeiază hristologic, pnevmatologic și eclesiologic. Nimeni nu poate deveni sfânt decât prin unirea cu Hristos, Capul Bisericii, împărtășindu-se de sfințenia Lui, însă unirea cu Hristos cel Jertfit, Înviat și Înălțat se realizează prin Duhul Sfânt coborât în Biserica pe care a întemeiat-o la Cincizecime.
Dar pentru a vă edifica, vă recomand să citiți Filocaliile și, de ce nu, „Teologia Dogmatică Ortodoxă” a Părintelui Dumitru Stăniloae. Personal, am scris despre această temă în lucrarea „Meditații filocalice”, care are la sfârșit și o „Călăuză filocalică”.
Pace și bucurie!
