„Hristos a înviat, părinte arhiepiscop!
În localitatea ….., prin binecuvântarea domniei voastre, funcționează două parohii. Avem și două case parohiale, avem două cimitire, avem și doi preoți parohi, …. și ….. însă, cu toate acestea, ambii parohi nu locuiesc în parohii.
Se spune că turma stă mai bine cu păstorul ei, dar la noi păstorii nu locuiesc în mijlocul nostru. Cu ce am greșit ca și comunitate de preoții nu-și doresc să locuiască printre noi?
Ați putea mijloci, Înaltpreasfințite Părinte, să avem în rândurile noastre preoți care să viețuiască cu noi?
Binecuvântați și iertați, părinte arhiepiscop.”
Adevărat a înviat!
Deși preoții locuiesc în casele personale la 7 km de parohie, în oraș, casele parohiale la care faceți referire sunt foarte bine întreținute. Și, ca arhiepiscop, nu pot decât să-i felicit pentru grija arătată față de bunurile parohiei, chiar dacă nu locuiesc în parohie, deși ei sunt zilnic în parohie, ținând cont de faptul că sunt niște preoți foarte gospodari și harnici.
Nu peste mult timp, când unul dintre părinți va ieși la pensie, vom trimite, în urma concursului, un preot care își va lua angajamentul ferm, deși nu este nevoie de un alt angajament care să-l suprapună pe cel de la hirotonie, că va locui în casa parohială.
Pace și bucurie!
„Hristos a înviat!
Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop Calinic, un cântăreț bisericesc, deși fără studii teologice, dar cu mulți ani de experiență în strană, poate purta rasă în cadrul religios cu binecuvântarea preotului?
Blagosloviți și iertați!”
Adevărat a înviat!
Dacă părintele vă dă binecuvântare, în timpul slujbelor, decât să umblați într-o ținută mai puțin adecvată, cum de altfel se mai întâmplă, puteți purta o rasă de mare protopsalt.
Pace și bucurie!
„Hristos a înviat!
Înaltpreasfinția voastră, suntem doi tineri căsătoriți, mergem duminical la biserică și ne ținem de mână în timpul Sfintei Liturghii în curtea Mănăstirii „Sfântul Ioan”. În biserică stăm fiecare la locurile noastre, eu în dreapta, soția în stânga.
Ne-a atras atenția o doamnă mai în vârstă spunându-ne că este păcat și răspunsul nostru a fost că suntem căsătoriți și că totuși suntem în curtea mănăstirii!
Înaltpreasfinția Voastră, este PĂCAT sau nu?”
Adevărat a înviat!
Probabil a fost o persoană care nu a avut parte de asemenea gesturi în familie și acum impune reguli. Ce frumos ar fi dacă familiile și după ani și zeci de ani s-ar ține de mână la fel ca în ziua logodnei și a nunții! Cu siguranță nu ar mai fi atât de multe divorțuri.
Pace și bucurie!