Răspunsul ierarhului – 2 decembrie 2023

raspunsul_ierarhului_cu_email_7

„Hristos în mijlocul nostru!

Înaltpreasfinția Voastră, sunt un tânăr absolvent de asistență medicală, cum aș putea deveni viețuitor în una din mănăstirile Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților? Sau știți o mănăstire din cadrul eparhiei care ar avea nevoie de un asistent medical.

Post binecuvântat de Dumnezeu cu pace și bucurie!”

I.T.

Doamne, ajută!

Îl puteți contacta pe părintele stareț al Mănăstirii Bogdănești, mănăstire care se află nu departe de Fălticeni, pentru a-l întreba dacă nu are nevoie la căminul de bătrâni.

Post cu folos duhovnicesc!

„Binecuvântați, Înaltpreasfințite!

Întrebare: În episcopia preasfinției voastre, în comunele unde locuiesc ucrainenii, situația este grea pentru copiii care nu au școală sus în munte și coboară în sat jos, bineînțeles, cu autobuzul, dar merg foarte mult pe jos, au o viață grea, deși sunt copii, cu toate condițiile care li se oferă copiilor să aibă o viață mai ușoară în aceste timpuri, față de generația mea, care mi-a fost mult mai bine, și capacitatea lor de învățătură este puțin scăzută față de copiii din satele noastre. Personal am mers și am întâlnit pe acești copii și mi-a fost milă de ei, dar au și râvnă de a merge la școală.

Cu respect și iertare. Anonim

Doamne, ajută!

Ceea ce spuneți este adevărat, dar deschiderea unei școli pentru copiii din munți este o adevărată provocare, în primul rând pentru că nu sunt suficienți copii pentru a forma clase de sine stătătoare și a evita sistemul de predare în regim simultan, și în al doilea rând pentru că nu ar fi cadre didactice calificate. După cum se știe, deși nu sunt situate în zone greu accesibile, multe dintre școlile din comune duc lipsă de profesori calificați.

Pace și liniște sufletească!

„Bună ziua,

Pe 28 noiembrie, în cadrul manifestărilor festive de la Vatra Dornei, managerul Muzeului Național al Bucovinei, Emil Ursu, v-a rugat să nu schimbați denumirea Cazinoului Băilor în Centrul Muzeal Palatul Dornelor: „Vă rugăm să nu permiteți să se șteargă o pagină frumoasă din istoria Bucovinei: lăsați în titulatura obiectivului pe care astăzi l-ați sfințit sintagma Cazinoul Băilor. Sufletul bucovinenilor a fost de atâtea ori sfâșiat, clădirile orașelor noastre dărâmate, memoria noastră ștearsă sau uitată intenționat, Vă rugăm cu smerenie și demnitate să nu permiteți încă o nedreptate pentru istoria Bucovinei! Aici a fost un spațiu public, pentru activități socio-culturale, este de astăzi, grație grijii dumneavoastră, un centru muzeal: Centrul Muzeal Cazinoul Băilor. Bucovina istorică mai are astăzi încă multe palate. A avut, și mai are, însă, doar un singur cazinou”.

Care este răspunsul dvs.?

Cu mulțumiri,

Teodor Pușcașu

ziaruldepenet.ro
ziaruldesuceava.ro”

Doamne, ajută!

Un răspuns pertinent la întrebarea legată de numele noii instituții veți primi din partea specialiștilor. Important este că disputa privind numele acestui edificiu nu se face în jurul unei ruine, așa cum a fost cazinoul când a fost pus în brațele Arhiepiscopiei, după 18 ani de dezafectare, așteptare și părăsire. Oare, mă întreb, cei care își revendică acum nenumărate merite, sau care consideră că nu se cuvine să fie inclus în patrimoniul Arhiepiscopiei, de ce nu l-au dorit atunci? De ce nu s-au găsit, pe plan local ori național, în cei 18 ani, fondurile necesare pentru a fi restaurat și, astfel, să nu-l mai fi înapoiat proprietarului de drept, așa cum s-a întâmplat cu foarte multe clădiri din Vatra Dornei ale Fondului Bisericesc, care au fost vândute și revândute ca să li se piardă urma?

Știți, o apoftegmă spune: „După război, mulți viteji se arată”. Numai că în cazul restaurării Cazinoului au fost doar trei: fondurile europene, fondurile Consiliului Județean Suceava și fondurile Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, care în plus are și meritul, prin vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Pimen, de a fi acceptat o clădire în colaps. Nimic în plus și nimic în minus. Încolo, vorbim de viteji de carton, fie ei chiar și doctori în cele ale științelor. „Vorba sună, fapta tună!”, spunea vrednicul de pomenire Arhim. Iachint, fostul stareț al Mănăstirii Putna.

Pace și bucurie!

„Sărut dreapta, Înaltpreasfinția voastră!

Îmi cer iertare pentru că vă răpesc din timpul sfinției voastre, dar avem și bucuria de a comunica cu Înaltpreasfinția voastră în acest mod … Vă mulțumesc pentru toate răspunsurile, ne zidesc și ne întăresc în credință …. Dar pentru unii este foarte mare tulburare și în parohii se face tulburare și aproape îl exclud pe acel creștin care scrie o întrebare către sfinția voastră. Deci să înțelegem că trebuie să stăm cu capul plecat și muți dacă este în pericol credința și formarea copiilor noștri dintr-o comunitate pentru că cineva ne amenință sau se răzbună pe apropiați pentru că nu stăm indiferenți … S-a ajuns la învrăjbire între creștini din acest motiv … Chiar ca creștini nu putem să avem libertate să mergem la o mănăstire la un duhovnic mai îmbunătățit ori la o altă parohie că ne e frică pentru că ne mustră sau …. cu toate că ne facem datoria față de parohia noastră … Iertați-mă, lucrul acesta se întâmplă în multe comunități …

Vă mulțumesc și vă rog să mă iertați!”

I.V.

Doamne, ajută!

Bine este ca enoriașii să stea demni și nu cu capetele plecate ori muți, în jurul preotului paroh. Iar dacă unii doresc mai mult, nu cred ca părintele paroh îi oprește pe credincioși să meargă la duhovnici cu viață sfântă, așa cum era părintele Paisie Olaru de la Sihăstria Neamțului sau mulți alții ca el. Dacă ar încerca să facă acest lucru, ar fi în detrimentul sfinției sale. Dar, repet, parohia trebuie susținută necondiționat!

Post cu folos duhovnicesc!

„Sărut mâna!

Întrebarea mea este dacă ar fi posibil ca Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților (prin ea, noi toți), să se înfrățească cu o comunitate ortodoxă din Africa.

Mulțumesc.

M.P.

Doamne, ajută!

Sunt părinți din eparhie care susțin parohii din Africa.

Pace și bucurie!