142. A.M.R.
„Hristos a înviat! Scriu aici Înaltpreasfinției Voastre, deoarece am speranța că mă veți ajuta să rezolv problema pe care o am. Locuiesc în satul Ilișești, în apropiere de biserica ortodoxă. Suntem la rândul nostru o familie ortodoxă, cu frică de Dumnezeu. Problema noastră este legată de sonorizarea bisericii. De 12 ani, părintele Dănuț Popovici (care acum este plecat la Gura Humorului) a instalat stația, care a mers fluctuant, fie prea tare, fie prea încet, fie deloc, fie auzeam un cuvânt da, unul ba. De un an însă, stația a fost schimbată cu una modernă care este din păcate dată foarte tare. Fiind amplasată și în vârful dealului, turnul bisericii fiind foarte înalt, ecoul produs este peste măsură de deranjant. În casă, cu geamurile închise, se aude foarte tare, vibrează geamurile, iar în curte simţi că îţi explodează urechile. De Crăciun, după slujbă, stația a fost lăsată să cânte colinde timp de 6 ore, iar la volumul sunetului și la faptul că acestea s-au repetat de cel puțin 10 ori a fost greu de suportat. Copiii mei mă tot întrebau de ce la biserică se cântă atât de tare?
Deja o asociază cu ceva agresiv, ceea ce mă deranjează, vreau să ştie că Dumnezeu este blândețe, cuvânt spus cu empatie… De Paști am ascultat slujba de noapte la volum maxim și se auzea întrerupt, un cuvânt de-al preotului, peste 1 minut o replică a corului, un hârâit insuportabil. A doua zi, cântece bisericești din Ardeal, puse cred de pe internet. Am vorbit cu părintele Dănuț, el acum a plecat, și cu unul dintre noii preoţi cu care am vorbit şi i-am explicat situația, mi-a promis că dă mai încet.
Astăzi slujba a început la ora 8 și s-a terminat la ora 13. A mers încet de la 8 la 10. Apoi iar tare. Nu vreau să reclam pe nimeni, nu vreau să fac tam-tam. Tot ceea ce dorim este să se dea slujba în surdină. Ştiu că există şi alte căi legale, dar am încredere în faptul că lucrurile se pot rezolva cu vorba bună. Dumnezeu este blând și bun. Cuvântul lui nu trebuie răspândit cu agresivitate. Noile generații și aşa sunt mai greu de atras spre cele sfinte. Să nu le dăm un motiv în plus. Vă mulțumesc, A.R.”
Stimată doamnă! Întrucât nu peste mult timp Mănăstirea Ilişeşti îşi va începe slujbele, iar bisericile, cea parohială și cea mănăstirească, sunt extrem de apropiate, sonorizarea acestora nu va mai fi la exteriorul lăcaşurilor de cult, ci doar la interior. Hristos a înviat!
143. C.D.
„Hristos a înviat! Înaltpreasfinția Voastră, aș vrea să vă prezint câteva ,,obiceiuri și tradiții” din A.S.R. în ultimii 30 de ani.
1. De la instalarea Înaltpreasfinției Voastre (26 iulie 2020) parohiile din mediul urban și rural se ocupă prin concurs. La noi era „obiceiul” ca acestea să se vândă, prețul fiind diferit în funcție de „cumpărător” și mărimea parohiei, ex.:
– parohie cu 100 de familii – 10.000 de euro, iar un post de paroh – 5.000 de euro (altfel spus, șpaga și nepotismul erau la ele „acasă”).
2. Am înțeles că în luna iunie doriți să-i evaluați pe cei din Administrația Eparhială. La noi era „obiceiul” ca aceștia să rămână în funcție până când își făceau „plinul”.
3. De la instalarea Înaltpreasfinției Voastre primiți pe oricine în audiență. La noi era „obiceiul” ca ușa Arhiepiscopiei să fie deschisă cu capul (mâinile fiind ocupate fie cu o sarsana sau ceva gălbiori, „locotenenții” având grijă să fii „chestionat”).
4. Vizitele pastorale pe care le faceți în parohii sunt discrete și în liniște. La noi era „obiceiul” de a se oferi câte un „plic consistent” celui care vizita.
5. Ați oprit 50% din dividendele de la păduri. La noi era „obiceiul” să se ia mai mult, dar nu exista „corul bocitoarelor” (dirijor ….. bun cunoscător al „tainelor” profitului).
6. Le-ați transmis preoților să facă curățenie în cimitire. Dar șobolanii, șoarecii, șopârlele etc. unde să se adăpostească? Să înțeleg că nu iubiți „târâtoarele”?
7. Le-ați transmis preoților să alunge mizeria, mucegaiul și praful din biserici. Dar acestea s-au adunat în ani de zile (iar un lucru care are mult praf arată vechimea lui, poate deveni obiect de patrimoniu).
8. Ați solicitat preoților să achiziționeze (să vândă) lumânări doar de la Centrul Eparhial. La noi era obiceiul” ca unii preoți să-și producă singuri lumânări sau să le procure de pe piața liberă.
9. Ați obținut fonduri pentru restaurarea Ansamblului Monastic „Sf. Ioan cel Nou”. La noi era „obiceiul” ca din bugetul A.S.R. să aibă loc „scurgeri” către mai mulți „locotenenți” din Administrația Eparhială. Acum înțeleg de ce au afirmat cei de la „Știri din Bucovina” faptul că iubiți modernismul și nu „obiceiurile și tradițiile”.
10. Mai mult decât atât, am vrut să introducem un nou „obicei”, să ne alegem singuri Arhipăstorul, dar Preafericitul Părinte Patriarh și membrii Sfântului Sinod „ne-au dat planurile peste cap” (vorba românului: socoteala de acasă…).
În încheiere, v-aș întreba: Oare din cauza acestor „obiceiuri și tradiții” din ultimii 30 de ani avem o mare pondere de populație care aparține altor culte religioase?” (C.D.)
Stimate domnule! Judecățile oamenilor nu sunt totuna cu judecățile lui Dumnezeu. Fără să aduc în discuție ce a fost înainte de venirea mea, – ca unul ce nu pot da socoteală decât pentru faptele mele: „fiecare din noi va da seama despre sine lui Dumnezeu” (Romani 13, 12) –, îmi doresc o metamorfoză a eparhiei, tradusă scripturistic: „Un cer nou şi un pământ nou”.
Cât privește apropierea sau depărtarea de Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească a lui Hristos, Sfântul Apostol Pavel spune răspicat: „nimeni nu poate pune altă temelie decât cea pusă, care este Iisus Hristos” (I Corinteni 3, 11). Cu Dumnezeu înainte! Adevărat a înviat!