Răspuns
Stimate domnule! L-am contactat pe părintele parohiei respective. Vă redau răspunsul sfinției sale: „Întotdeauna parohia noastră a fost atentă cu cei aflați în diverse lipsuri materiale, îndeosebi la fiecare sărbătoare mare ori la soroacele de pomenire pentru cei adormiți. De cele mai multe ori, aceste fapte au fost făcute cu discreție, așa cum se cuvine unei fapte de milostenie. Pe bătrânul care din păcate și-a pierdut viața îl cunoștea tot satul; era un simpatic, cu bunele și cu relele sale. A fost mereu ajutat de parohie și de rudele sale, căci avea trei fiice. Beneficia și de un mic ajutor social. În ultima vreme, din diferite motive, a fost găsit de mai multe ori căzut și în neputința de a se deplasa singur, fiind dus acasă de consăteni și chiar de preot. Un consilier parohial avea grijă să îi ducă zilnic ceva de mâncare, iar vecinii se rânduiau să îi aprindă focul, bineînțeles, dacă le dădea voie să intre în casă. Înaintea nopții fatidice s-a întâmplat același lucru, fiind dus cu mașina preotului până în apropiere de locuință. Nemaiputând înainta, doi vecini l-au dus până la ușă și s-au oferit să îi aprindă soba, însă acesta a refuzat. Cum în acea noapte s-a lăsat un ger năprasnic, organismul, slăbit și de bătrânețe, nu a mai rezistat. Firește, este un eveniment trist pentru parohia noastră, întrucât, deși încercăm să fim atenți la nevoile celorlalți, binele nu se poate face cu sila.” Doamne, ajută!
