Răspunsul ierarhului – 17 august 2022

raspunsul_ierarhului_cu_email_7
„De ce Ierusalimul e pe stil vechi?”
A.M.C.

Doamne, ajută!

Patriarhia Ierusalimului, la fel ca Patriarhia Rusiei, a Serbiei și a Georgiei, Biserica Poloniei,  Mitropolia Basarabiei, Episcopia Daciei Felix şi mănăstirile din Muntele Athos, sunt Biserici Ortodoxe surori ale Bisericii Ortodoxe Române, care utilizează încă calendarul iulian nerevizuit în 1923, de unde și denumirea acestora de Biserici Ortodoxe de rit sau stil vechi. Dar, nu ritul sau stilul mântuiește, ci Hristos.

Pace si bucurie!

„De ce costă bani la biserică (sic!) lumânări, pomelnice, cărți, acatiste?”
A.M.C.

Doamne, ajută!

La o întrebare similară am răspuns în data de 2 august 2022.

Pace și liniște sufletească!

„Sărut mâna, Înaltpreasfinția voastră,

O întrebare care mă nelinișteşte:

Când au fost botezați sfinții apostoli, respectiv cei doisprezece apostoli care au fost trimişi la propovăduire de Domnul Iisus Hristos?

Nu am găsit în acest sens niciun temei scripturistic. Desigur, cred că apostolii au fost botezați şi nu contest nicidecum acest lucru, doar nu pot înțelege unde şi cum a avut loc aceasta.

De asemenea, vă rog să îmi recomandați şi literatură de specialitate unde aş putea aprofunda acest subiect.

Cu deosebit respect, O.P.”

O.P.

Doamne, ajută!

Deși Taina Botezului a fost instituită de Mântuitorul Hristos înainte de Înălţarea Sa la cer, prin cuvintele adresate apostolilor: „Mergând, învăţaţi toate neamurile,  botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh…” (Matei 28, 19), Sfinții Apostoli nu au putut fi botezați în modul în care este săvârșită astăzi această Taină, din moment ce nu ar fi avut cine să îi boteze. Ei s-au umplut însă de Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii, după cum este consemnat în Faptele Apostolilor 2, 1-3, devenind de facto săvârșitori ai Sfintelor Taine. De altfel, prima Taină pe care o săvârșesc Sfinții Apostoli este chiar cea a Sfântului Botez, în aceeași zi a Pogorârii Sfântului Duh, căci, după revelatoarea cuvântare a lui Petru, cei „pătrunși la inimă”, ca la trei mii de suflete, s-au botezat (Faptele Apostolilor 2, 37, 41).

Autorul cărții, Sfântul Evanghelist Luca, nu menționează cu claritate prezența apei la botezul celor trei mii, ori la celelalte botezuri consemnate în Faptele Apostolilor (precum cel al lui Saul – Pavel, al famenului etiopian, al celor din Samaria, al celor doisprezece bărbați din Corint ș.a.). Abia spre sfârșitul secolului I apar primele referiri mai clare despre Taina Botezului, iar Sfântul Ignatie Teoforul (†108), în Epistola către Efeseni (XVIII, 2, PSB 15), se referă la caracterul curăţitor al Botezului Mântuitorului Hristos în Iordan, precizare care evidențiază rolul purificator al apei în săvârșirea acestei Taine. Și în „Epistola lui Barnaba” (redactată între 70 și 130 d.Hr.) este menționată apa ca materie prin care lucrează în chip văzut harul dumnezeiesc. Începând cu secolul al II-lea se înmulțesc referirile la Taina Botezului și implicit la rânduiala săvârșirii acesteia, la început mai simplă, dar îmbogățită în următoarele secole, până a ajuns la forma pe care o regăsim astăzi în cărțile de cult. Tertulian (†220), cel care notează că botezul se făcea prin întreită afundare în apa sfințită în prealabil, accentuează efectele sacramentale ale Tainei Sfântului Botez, și anume că eficienţa mântuitoare a Botezului se întemeiază pe dependenţa acestei Taine de Pătimirile, Moartea şi Învierea Domnului. Cu alte cuvinte, prin Jertfa pe Cruce, Învierea și Înălțarea Sa cu trupul la cer Mântuitorul ne trimite nouă un alt Mângâietor – Duhul Sfânt, iar coasta Sa cea străpunsă, din care a curs sânge și apă, se face izvor al Botezului pentru toți cei care vor crede în El.

Așadar, centralitatea Botezului constă în mărturisirea credinței în Hristos, și implicit în Tatăl și în Duhul Sfânt, deci în Preasfânta Treime, și primirea Duhului Sfânt, Care să Îl facă prezent pe Hristos înlăuntrul nostru, după Înălțarea Sa la cer, condiții pe care apostolii le-au îndeplinit cu prisosință în ziua Pogorârii Sfântului Duh peste ei. Acesta este și motivul pentru care, în caz de necesitate, Taina Botezului se putea (și încă se poate) săvârși în absența apei, folosindu-se alte materii, precum nisip, pământ sau chiar aer, fiind suficientă rostirea formulei Botezului (urmând ca ulterior, slujba să fie săvârșită integral, fără momentul afundării și rostirii formulei).

Textele evanghelice indică și un alt botez, cel „al sângelui” (cf. Marcu 10, 35-40 și Luca 12, 49-50), sau al mărturisirii lui Hristos chiar cu prețul vieții (mucenicia).

Literatura teologică privind Taina Botezului este foarte vastă, însă puteți începe prin a studia izvoarele liturgice (Tradiția Apostolică, Constituțiile Apostolice, scrierile Sfinților Părinți și Scriitori Bisericești din primele secole). Foarte folositoare este lucrarea „Din apă și din Duh. Un studiu liturgic al Botezului” a părintelui Alexandr Schmemann sau „Explicarea Sfintelor Taine de inițiere” a pr. Prof. Ene Braniște, la care se pot adăuga lucrarea de doctorat a Înaltpreasfințitului Părinte Laurențiu Streza, „Botezul în diferite rituri liturgice creştine” şi sau cartea prof. Ciprian Streza, „Sfânta Taină a Botezului între simbolismul ritualului baptismal şi realismul lucrării tainice a Harului”. Fără îndoială, documentându-vă, veți găsi multe alte lucrări care să vă ajute să aprofundați despre Taina Sfântului Botez.

Mult succes!