12. C.B.
„Sărut dreapta, Înaltpreasfinţia Voastră! Cum pot să merg dintr-o eparhie în altă eparhie pentru a fi diacon, preot? De exemplu, în Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, deoarece mi-e tare dragă Bucovina datorită mănăstirilor şi oamenilor. Binecuvântaţi şi iertaţi!”
Tinere! Trecerea dintr-o eparhie în alta presupune ieşirea din eparhia din care faci parte şi înfierea în eparhia dorită, cu binecuvântarea chiriarhilor din acele eparhii.
Cât priveşte hirotonia, aceasta poate fi posibilă în funcţie de rezultatele obţinute la examenul de capacitate preoţească şi de parohiile vacante.
Sărbători binecuvântate!
13. D.C.
„Sărut mâna, Înaltpreasfinţite Părinte Arhiepiscop Calinic! Vă rog să-mi iertaţi îndrăzneala de a vă adresa o întrebare, dar, mai întâi, aş veni cu o completare la întrebarea pusă de către o doamnă, în data de 10 decembrie 2020, referitor la numirea preoţilor în parohiile Arhiepiscopiei: ştiţi, ca şi noi, că (marea lor majoritate) sunt moştenite din tată-n fiu, precum la Rădăuţi, Fălticeni, Siret, Dorneşti, Horodnic, Bivolărie etc. Dar întrebarea mea este alta, şi anume, să ne spuneţi şi nouă, salariaţilor neclericali, care lege şi articol prevede obligativitatea unei împuterniciri anuale, pentru ca preoţii să ne ridice salariile lunare şi să le folosească în alte scopuri, de exemplu să plătească salariile preoţilor coslujitori, şi ce măsuri veţi lua în această situaţie? Avem şi noi copii, avem cheltuieli de întreţinere şi trebuie să ne asigurăm coşul zilnic. Acest păcat este oprit, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament: «Săracilor nu le reţii plata» (Deut. cap. 24, versetele 14-15); iar Sfântul Iacob zice: «Iată plata lucrătorilor care au secerat ţarinile voastre, plata oprită de voi strigă, şi strigătele secerătorilor au intrat în urechile Domnului – Savaot». Vă mulţumesc pentru răspuns şi vă doresc Sărbători binecuvântate, cu pace şi linişte.”
Stimate domn, de la venirea mea în această eparhie şi până în prezent, nu mi-au fost semnalate astfel de practici. Dar dacă ele au existat şi încă există, în permanenţa Consiliului Eparhial de joi, 17 decembrie, vom discuta cele semnalate şi vom lua măsurile ce se impun. Vă asigur că de luna aceasta veţi primi drepturile ce vi se cuvin.
Sărbători binecuvântate!
14. A.T.
„Sunt botezat în BOR, însă de mulţi ani sunt parte a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, cu sediul în Slătioara, Comuna Râşca, Jud. Suceava! Sunt total nemulţumit de activitatea acestui cult din care fac parte (drept urmare nu mă mai spovedesc de aprox. 3 ani), însă am reţineri în a trece la BOR din cauza calendarului iulian îndreptat! Ce mă sfătuiţi să fac? Mulţumesc anticipat!
Stimate domn, personal v-aş sfătui să vorbiţi cu un părinte duhovnicesc, care v-ar putea ajuta în a lua o decizie cât mai aproape de sufletul dumneavoastră. Trebuie reţinut însă că, deşi este important, calendarul nu este esenţial în Biserică (fiind un instrument de măsurare a timpului şi nu o dogmă) şi că, în duhul Sfinţilor Părinţi, preocuparea noastră trebuie să fie mai degrabă spre a rămâne în comuniunea cu Mântuitorul Iisus Hristos şi în unitatea Bisericii. Din acest motiv, libertatea de a decide vă aparţine!
15. G.B.
„Binecuvântaţi, Părinte! Am şi eu o nelămurire: În Sfânta Scriptură se spune că la înviere oamenii nu se vor însura, nici mărita, iar căsătoria este încheiată pe veşnicie. Cu cine voi fi în veşnicie dacă sunt recăsătorită? Cine îmi este soţ pe veşnicie? Primul sau al doilea, al treilea, după caz? Poate eu m-am înţeles mai bine şi l-am iubit pe al doilea mai mult decât pe primul şi nu aş vrea să fiu în veşnicie cu primul. Pe de altă parte, se spune că a doua căsătorie n-ar avea caracter de taină, ci e doar o îngăduinţă din pricina desfrânării. Asta ar însemna să fiu tot cu primul, deşi primul a fost un bătăuş. Şi dacă voi fi cu primul şi el are altă soţie, ce face cu ea? E posibil ca numai unul din noi să ajungă în rai. Am eu vină dacă el nu ajunge? Poate să se mântuiască doar un soţ şi restul nu, sau nici măcar un copil din 5? Am eu vină ca mamă? După ce vom învia, cum vom locui? Ne vom uni iarăşi cu cei din familie şi vom sta împreună? Aşa aş prefera să stau cu copiii mei, nu cu părinţii mei, dar copiii poate nu vor vrea pentru că vor avea şi ei copii la rândul lor. Cum ne vom distinge? Spun unii Sfinţi Părinţi că vom arăta ca la 33 de ani, vârsta Mântuitorului. Cum va arăta cineva care a murit la 5 ani în cazul ăsta? Vom fi la fel precum părinţii şi bunicii. Mulţumesc şi mă iertaţi!”
Stimată doamnă,
1. Întrebat de saduchei într-o situaţie similară, Mântuitorul răspunde că „la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.” (Matei 22, 30). Deci, la învierea cea de obşte, cei ce vor ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu vor fi asemenea îngerilor, nemaisimţind afectele proprii firii. Ne vom păstra facultatea cognitivă şi pe cea afectivă, însă acestea nu vor mai fi supuse limitelor trupeşti, părtinitoare.
2. Cât despre căsătoria încheiată prin Taina Nunţii pe pământ, aceasta durează pe pământ – „veţi păzi legătura dragostei şi a unirii dintre voi până la mormânt” – şi nu se continuă şi în veşnicie. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel, vrând să arate unirea desvârşită a oamenilor în Mântuitorul Iisus Hristos, spune: „în Hristos (…) nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Galateni 3, 28-29).
3. Deşi suntem datori să călăuzim pe calea cea dreaptă pe soţ sau soţie, pe părinte sau pe fiu ori fiică, pe frate sau pe soră, ori pe prietenii şi apropiaţii noştri, alegerea drumului aparţine fiecăruia. Mântuirea, deşi a devenit accesibilă tuturor prin Jertfa pe Cruce a Mântuitorului şi prin Învierea Sa, nu devine realitate decât prin harul lui Dumnezeu şi prin efortul personal al fiecărui om (credinţa viu-lucrătoare în virtuţi şi fapte bune). Nimeni nu se poate mântui prin el însuşi fără Dumnezeu.
4. Cât priveşte chipul nostru la învierea de obşte, aceasta este o taină a lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel spune: „Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; se seamănă întru necinste, înviază întru slavă; se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc.” (I Corinteni 15, 42-44).
În Împărăţia lui Dumnezeu, timpul şi spaţiul se vor dilata, va fi cer nou şi pământ nou. Iar cei ce vor fi cu Dumnezeu, în împărăţia Lui, vor purta chipul slavei Lui celei negrăite, după cum spune o frumoasă cântare bisericească.
Stimată doamnă, subiectul este destul de sensibil; şi vă spun ca cel care am scris o teză de doctorat intitulată „Tanatologia în proiecţiile sale teologice şi filosofice” şi publicată sub titlul „Tanatologie şi Nemurire”, care a fost premiată de Academia Română şi pe care, dacă timpul vă permite, v-o recomand. În viaţă, vorba lui Blaga, nu este bine să strivim „corola de minuni a lumii” şi să ucidem cu mintea tainele ascunse în calea noastră „în ochi, în flori, pe buze ori morminte”.
Sărbători binecuvântate!