„Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic,
Înaltpreasfințite Părinte,
Sărut dreapta,
Am o nedumerire mai delicată și aș vrea dacă puteți să mă lămuriți, ca să pot vedea lucrurile într-o lumină cât mai apropiată de realitate.
Este absolut tragică pierderea unui copil pentru oricine.
Aș vrea totuși să vă întreb, în cazul unui preot căruia îi moare propriul copil, aceasta este cauzată de ceva mai serios?
Nu vorbesc în vremurile mai vechi când din păcate copiii se stingeau la o rată mult mai ridicată deoarece atunci așa erau posibilitățile și condițiile medicale ale vremii. Mă refer în timpul contemporan, acum în lumea actuală.
Un preot este acoperit și apărat de harul sfânt al preoției din momentul când este hirotonit și este scris că acest har îl acoperă și îl apără întotdeauna atât pe el cât și pe familia sa.
Deci ca așa ceva să aibă loc, moartea propriului copil, înseamnă că acest har s-a retras temporar?
Iar dacă harul s-a retras temporar, această retragere este cauzată de faptul că preotul s-a făcut vinovat de ceva, de o greșeală mică, nesemnificativă sau de ceva de o gravitate mai considerabilă?
Vă mulțumesc pentru lămuriri în acest subiect foarte sensibil.
Sărut dreapta.”
