10. I. V.-L.
„Sărut dreapta, Înaltpreasfințite Părinte! Îmi cer iertare pentru îndrăzneală! Numele meu este I. V.-L. și sunt preot în Episcopia Alexandriei și Teleormanului. Vă rog să binecuvântați ca la vară să fac ascultare la Mănăstirea Sihăstria Putnei și, dacă se poate, să și slujesc. Menționez că am fost acolo în vara anilor 2013 și 2014. Vă mulțumesc!”
Sfinţia voastră, personal nu am nimic împotrivă, numai că aş dori: 1. Să aveţi de la Episcopie o adeverinţă semnată de P.S. Galaction, din care să reiasă că aveţi preoţie lucrătoare; 2. Să vorbiţi în prealabil cu părintele stareţ al Mănăstirii Sihăstria Putnei; şi 3. Dacă nu vă însoţeşte familia (soţia şi copiii), să aveţi acceptul lor scris.
Sărbători binecuvântate!
11. M.T.
„Sărut mîna, Înaltpreasfinţite Părinte. Întrebarea mea este despre Pilda samarineanului milostiv, pe care tocmai am parcurs-o în acest post. Oare de ce Mîntuitorul pune întrebarea invers, zicînd: „Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tîlhari?” Numeşte aproapele şi pe cel căzut între tîlhari, şi pe cel care a făcut milă cu el. Pot fi înţelesuri mult mai adînci decît pare la prima vedere. Mîntuitorul este în dublă ipostază, ca Cel ce a mîntuit neamul omenesc, care în timpul vieţii pămînteşti a fost contestat, izgonit, prigonit şi pînă la urmă batjocorit, bătut şi răstignit; aşa şi acum, dacă nu-l primim în cămările inimilor noastre, este ca un străin, pribeag, ţinut în afara uşilor, flămînd şi însetat, după cum aflăm dintr-o altă Evanghelie. Dar pot fi şi alte înţelesuri, după cum zice Sfîntul Ioan Gură de Aur, „fântîna este adîncă”. Vă mulţumesc, Înaltpreasfinţite Părinte. Vă doresc să vă bucuraţi de sărbători şi în toată vremea.” (M.T.)
Stimată doamnă, „Parabola Samarineanului milostiv” am comentat-o în Duminica a XXV-a după Rusalii şi a fost postată pe site-ul Arhiepiscopiei. Prin această parabolă, Mântuitorul atrage atenţia asupra limitării iudaice a noţiunii de „aproapele” la cei care erau de acelaşi neam, arătând că „aproapele” nu se stabileşte pe criterii de rudenie, ci aplicând legile iubirii.
Despre această parabolă s-a scris foarte mult, datorită profunzimii învăţăturii ei. Dacă doriţi să aprofundaţi textul parabolei, puteţi apela la exegezele scrise de mine (în „Meditaţii filocalice” sau „Parabolele – Nestemate ale învăţăturii lui Iisus”) sau de alţi tâlcuitori ai textului scripturistic, precum mitropolitul Antonie Plămădeală – „Tâlcuri noi la texte vechi”, patriarhul Iustin Moisescu – „Originalitatea parabolelor Mântuitorului”, Ioachim Ieremias – „Parabolele lui Iisus”, Ilarion Felea – „Pildele Mântuitorului” ori comentariul lui Cristian Bădiliţă la „Evanghelia după Luca”, care v-ar putea aduce în atenţie noi înţelesuri ale textului.
Drept este că Hristos este aproapele fiecăruia dintre noi, dacă, în egală măsură, şi noi suntem aproapele Lui.
Sărbători binecuvântate!