„(Vă precizez faptul că deja am discutat cu duhovnicul meu problema aceasta, însă dumneavoastră, arhiereu fiind, aveți niște cunoștințe dogmatice și canonice mult mai avansate).
Majoritatea credincioșilor nu cunosc canoanele Sinoadelor Ecumenice, poate nici nu știu de existența lor. La fel și cu scrierile Sfinților Părinți. Noi, mirenii, facem multe lucruri de care nu știam că sunt interzise în Canoane.
Așadar, am câteva întrebări care încă mă frământă:
- Dacă Dumnezeu a binevoit a-mi descoperi Canoanele și Scrierile Sfinților Părinți, îmi este de ajuns spre mântuire raportarea la poruncile Evangheliei (Matei 22, 37-40) sau îmi iau osândă dacă nu împlinesc și Canoanele?
(Sunt pregătit pentru cel mai sincer și aspru răspuns, nu vreau să mă duc în iad);
- Dacă eu nu sunt trăitor și nu împlinesc nici măcar poruncile Evangheliei, ar trebui să mustru pe fratele meu când îl văd că greșește? (Matei 18, 15-17); știu că dacă nu îi spun nimic am același păcat că și el, însă nici eu nu plinesc și tind să mustru cu ură și zavistie.
Știu că sunt niște întrebări dificile, deci vă mulțumesc pentru orice răspuns.”
