Radio
12
mart.

Răspunsul ierarhului – 12 martie 2023

12 martie 2023
raspunsul_ierarhului_cu_email_7
“

„Înaltpreasfinția Voastră, în perioada de nefericită amintire (regimul …..), cu toții știam că ….. din umbră era ……, cel care făcea „jocurile”. Cu tristețe am aflat că în prezent „jocurile” le-ar face ….. (după cum ne mărturisesc ……..). Tot cu repulsie și mâhnire am înțeles că cetățeanul ….. vă vizitează pe la birou. Să înțelegem că l-ați chemat să ……?

Ținem să menționăm că, dacă acest cetățean ar fi fost angajatul altei instituții din țară, s-ar fi aflat în prezent la Jilava, nu la plimbare prin Arhiepiscopie.

Vă mulțumim pentru răspunsul înțelept și riguros pe care ni-l veți oferi!”

I.M.

Doamne, ajută!

  1. Vrednicul de pomenire Înaltpreasfințitul Pimen Suceveanul a fost Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților în perioada 3 martie 1991 – 20 mai 2020, cu lucrare de jertfă în Biserică și comunitate.
  2. Singurul defect al persoanei la care faceți referire este corectitudinea; virtute constatată nu doar de mine, ci și de inspecțiile ITM și de superiorii care au apreciat unanim respectabila și bogata activitate în cadrul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
  3. Vă facem cunoscut că la nivelul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților toate hotărârile se iau săptămânal doar în ședințele de permanență ale Consiliului Eparhial și nu de către o singură persoană.
  4. Despre audiențele sau vizitele la Centrul Eparhial pot afirma că ușa este deschisă tuturor celor care doresc să participe la viața Bisericii, fără niciun criteriu eliminatoriu ori selectiv de judecată. Cât despre vizitele persoanei menționate de dumneavoastră la biroul chiriarhului, sunt aproape inexistente, așa că, din acest punct de vedere, puteți să fiți liniștit.
  5. În ceea ce privește judecarea faptelor și condamnarea unei persoane, fie ea și din Biserică, privând-o de libertate prin încarcerare la Jilava, nu ține de competența chiriarhului și nici a Bisericii.

Post binecuvântat!

“

„Sărut mâna, Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop Calinic!

Binecuvântați!

Țin să vă mulțumesc pentru răspunsul oferit întrebării din data de 4 martie! Mai am o întrebare, atât eu, cât și mai mulți fii duhovnicești ai părintelui Cătălin: Am vrea să-i facem panahide până la 40 de zile și să-l purtăm în rugăciunile și acatistele fiecăruia alături de cei dragi ai noștri adormiți întru nădejdea Învierii, este bine să îi purtăm de rânduială? Ce sfat ne dați?

Binecuvântați și iertați! Post binecuvântat!”

G.

Doamne, ajută!

Dacă luăm în calcul strict certificatul medico-legal, îl putem pomeni. Dar dacă în spatele acestuia se tăinuiește adevărul, ca să nu greșim, să fie pomenit la „cu tot neamul lui cel adormit” și astfel să-L lăsăm pe Dumnezeu, singurul Care știe adevărul, Care știe chiar și numele „substanței necunoscute” amintite în diagnostic și despre care, în secolul XXI, nu sunt informațiile necesare, să hotărască.

Pace și liniște sufletească!

“

„Înaltpreasfintia Voastrã,

Vă mulțumesc pentru atenția pe cate o arătați nedumeririlor noastre și pentru timpul pe care ni-l acordați.

Îndrăznesc să vă mai adresez niște întrebări.

  1. Nu vreau să sune a acuză, dar este normal ca de la spovedanie penitentul să iasă într-o stare de tulburare, aproape deznădejde, deoarece duhovnicul tot repetă că din cauza păcatelor mărturisite nu există sporire duhovnicească, ba, mai mult, vine și dânsul cu acuzații despre ce a aflat sau a auzit că ar fi făcut penitentul? Fiind o comunitate mică, la țară, practic trăiești și acționezi în văzul tuturor. De multe ori „știrile” ajung fragmentate, scoase din context, reinterpretate.

Nu se poate porni de la premisa că cel care merge la spovedanie chiar își spovedește păcatele?

  1. La noi în Ardeal se folosește și cuvântul „mărire” la slujbe. Am observat tendința de a-l înlocui cu „slavă”.

Întrebarea pe care o pun în acest context este ce limbă s-a folosit în cult pe teritoriul țării noastre înainte de creștinarea slavilor, înainte de limba slavonă?

Mulțumesc și îmi cer iertare pentru tot timpul pe care vi-l răpesc”.

G.

Doamne, ajută!

  1. Dacă de la spovedanie penitentul nu iese un om nou, spovedania respectivă nu și-a atins scopul.
  2. Spovedania este o judecată a propriei conștiințe, liber consimțită, sinceră, în fața lui Dumnezeu, prin părintele duhovnicesc, nicidecum judecarea persoanei prin ochiul satului. Dacă duhovnicului i se spun lucruri necuviincioase despre o persoană care se spovedește la sfinția sa, ca duhovnic este bine ca, la prima spovedanie a persoanei, să verifice informația, însă nu sub formă de acuză; nicidecum nu îi va da canon în funcție de cele auzite în sat, ci doar pentru păcatele mărturisite. Spovedania, ca să nu strivim/anulăm Taina, nu se face după „gura satului”.
  3. Între „mărire” și „slavă” nu este vreo diferență, ca profunzime/exprimare teologică, atunci când ele sunt folosite doxologic, în afara diferenței etimologice. „Mărire” a intrat în limbajul liturgic pe filieră latină, iar „slavă”, pe filieră slavonă. Atât latina, cât și slavona au fost folosite în cancelariile domnești.

Dacă ne raportăm la limba greacă, cuvântul „slavă” corespunde termenului „doxa” (starea de slavă, care este apanajul strict al lui Dumnezeu), în timp ce „mărire”, termenului „megalosoni” (starea de mărire, de magnificență a unei persoane), motiv pentru care în anumite contexte cei doi termeni nu pot fi folosiți alternativ. În cazul în care doriți să aprofundați diferențele dintre cei doi termeni, vă recomand să lecturați lucrarea pr. Paraschiv Angelescu, „Slavă și mărire. Studiu de documentare liturgică”.

Post binecuvântat!­­­