„Hristos S-a înălțat! Binecuvântați, Înaltpreasfinţite! Părinte! Vă scriu pentru că am o mare nelămurire şi nădăjduiesc să găsesc un răspuns de la Înaltpreasfinţia Voastră. Tocmai am pierdut o sarcină la 17 săptămâni. La controlul de acum 2 săptămâni totul era bine, la ecografie copilașul arăta perfect, toate măsurătorile bune, dezvoltat conform vârstei, cu bătăi normale de inimă şi cu mișcări intrauterine. Acum 2 zile am mers la un alt control la medicul ce îmi supraveghează sarcina şi chiar dacă nu era în plan o nouă ecografie am rugat-o pe dna doctor să se uite puţin la copilaș pentru că de câteva zile în sufletul meu simțeam că nu este în regulă, chiar dacă fizic eu eram bine. Din păcate, presentimentul meu s-a adeverit, copilașul meu nu mai avea activitate cardiacă şi era oprit din evoluție de câteva zile. Am mai fost consultată şi de alt medic, același verdict. Acum sunt la spital în vederea declanșării nașterii pentru a elimina copilașul fără viaţă. Medicii îi spun avorton, eu prefer să îl numesc în continuare copilașul meu.
Nelămurirea mea este următoarea: ce se întâmplă cu sufletul acestui mic copilaș? El nu a trăit decât 17 săptămâni în pântecele meu, știu că pomenit nu poate fi întrucât nu a fost născut, botezat şi nici nume nu a avut. Dar totuși un suflet a avut. L-am văzut la ecograf cum mișca, cum băga degețelul în gură, cum acoperea ochii cu mânuțele… Ce pot face eu pentru copilașul meu? Acasă mai am doi copii pentru care mă rog la Bunul Dumnezeu să îi ţină sănătoși şi înțelepți! Vă mulțumesc de răspuns!”
