„Preacucernice părinte, poate un preot să cunune doi tineri atunci când unul dintre părinții tinerilor nu este de acord și se opune categoric?
Este cazul părintelui paroh ……, Biserica …….. din ……
El urmează să oficieze cununia fetei mele cu băiatul familiei …… (…..), cununie cu care eu nu sunt de acord. Părintele nu-mi răspunde la mesaje, telefoane, după ce inițial mi-am exprimat intenția (nu hotărârea) de a nu fi de acord cu această cununie. Atât părintele, cât și părinții băiatului au abordat tactica tăcerii și a faptului împlinit.
Pe lângă obligațiile pe care le are preotul de a se asigura că tinerii sunt ortodocși și nu sunt rude, de asemenea are datoria de a se asigura ca și părinții să fie de acord. Pentru că nunțile făcute fără voia părinților nu aduc bucurie copiilor și sunt canonisite de Sfântul Vasile cel Mare în Canoanele 38, 40 și 42, ca și desfrânarea, cu trei ani oprire de la Sfânta Împărtășanie până la împăcarea părinților lor.
Și părintele Cleopa spune că nunțile făcute fără voia părinților nu sunt de la Dumnezeu. Și Sfântul Nicodim Aghioritul și Sfântul Ioan Gură de Aur și alți sfinți mari ai Bisericii vorbesc într-un glas în acest sens.
Și părinții băiatului s-au căsătorit la rândul lor fără voia părinților și probabil merg pe aceeași schemă și cu băiatul lor, în ideea că se vor împăca părinții ulterior.
Nu mi s-a permis să aflu nici numele nașilor tinerilor. Probabil că părintele nu vrea să se strice cu familiile din parohia sa.
Nădăjduiesc ca după această informare preotul să nu mai privească unilateral lucrurile.
Mulțumesc.”
