„Bună seara, am observat că răspundeți la email-uri, așa că zic să vă trimit și eu unul. Am 22 de ani, sunt student. Nu simt niciun fel de atracție față de Biserică, credință, rugăciune, tradiție. În general, sunt indiferent și apatic, nu simt că ar exista vreo conexiune cu nicio putere superioară. Mă îndoiesc de existența divinității și a vreunei vieți de apoi. Din cauza aceasta încerc să îmi fac viața cât mai bună (aș mai avea de adăugat, dar presupun că este suficient). Poate îmi puteți trimite o părere și o direcție. Am multe întrebări, nu știu cui să i le pun.”
Doamne, ajută! Despre neliniștile dumneavoastră puteți discuta cu un duhovnic iscusit, cum ar fi părintele Constantin Necula, care înainte de a urma Facultatea de Teologie a trecut și el prin anumite îndoieli, sau cu un alt părinte profesor, care ar putea să vă dea răspunsurile mult așteptate de dumneavoastră. În afară de aceasta, citiți cărți folositoare de suflet: Sfânta Scriptură (îndeosebi Noul Testament), Filocaliile, scrierile părintelui Dumitru Stăniloae, scrierile Sfântului Siluan Athonitul (în volumul „Între iadul deznădejdii și iadul smereniei” descrie lupta intensă cu îndoiala), Viețile Sfinților, Actele martirice și multe altele. Mult succes!
„Sărut dreapta, Înaltpreasfinția Voastră!
Vă rog să mă ajutați cu o lămurire privind nașii de cununie și incompatibilitățile din acest caz. Se poate ca o familie de tineri să mă cunune pe mine și viitorul soț dacă părinții mei le-au botezat un copil?
Vă mulțumesc, binecuvântați și iertați.”
Doamne, ajută!
În situația descrisă de dumneavoastră, nu sunt impedimente de vreun fel. Singurele impedimente ar fi dacă respectivii tineri ar fi necununați sau de alte credințe.
Pace și bucurii!