136. C.O.
„Hristos a înviat, Înaltpreasfinţia Voastră! În această lume tristă, a devenit un obicei relaxant să urmărim aventurile Înaltpreasfinţiei Voastre! Duminică, după Sf. Liturghie, părintele nostru a făcut cunoscut credincioșilor că ierarhul Sucevei regăţene a vizitat pentru a doua oară comuna noastră: prima data în timpul Sf. Liturghii când nici nu a binevoit să salute pe cei prezenți și sâmbătă când ne-a fotografiat cimitirul fără să anunțe pe paroh.
Noi suntem o parohie ortodoxă ucraineană și suntem obișnuiți să respectăm clerul și cerem să fim respectați deoarece suntem cetățeni ai României cu drepturi depline.
Faptul că nu ați vorbit cu noi, cei care eram în biserică, nu ne-a supărat prea mult deoarece vedem că așa procedați și cu românii. Faptul că nu ați slujit în nicio parohie de când ați fost impus în locul Sfântului Părinte vlădica Pimen, arată că tratați cu același dispreț și pe români și pe ucraineni (afară de … care vă laudă în fiecare zi cu speranța că …!)
Bine a subliniat părintele în predică: „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe ușă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur și tâlhar. Iar cel ce intră prin ușă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, și oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, și oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui.” (Ioan 10, 1-5).
Cu respectul cuvenit mitrei pe care o purtați, vă rugăm să ne spuneți:
1. De ce în această inspecţie nu v-a însoțit specialistul în pompe funebre adus de aiurea, … care încasează – se vorbește – un salariu de 7000 lei pe lună. Cu ce se ocupă dumnealui? Face inventarul decedaților și controlul de calitate a gropilor?
2. După ce ați confiscat jumătate din dividentele de la păduri, doriți să naționalizați și cimitirele? Cimitirele sunt proprietatea parohiilor sau, în marea majoritate a cazurilor, a primăriilor şi în ele se îngroapă și cei de alte religii. Câte sunt proprietatea Arhiepiscopiei?
3. De ce refuzați să stați de vorbă cu preoții și credincioșii atunci când vă plimbați prin județul Suceava? Credeți că vizitele pastorale se fac din fuga mașinii? Vă înșelați!
4. Vă mulțumesc pentru răspuns.” (C.O.)
Adevărat a înviat! Stimate domnule, întrebărilor dumneavoastră ar trebui să le răspund doar atunci când voi constata că vă respectaţi morţii şi faceţi curat la mormintele lor în cimitire. Căci, din felul în care arată cimitirele, respectiv unele morminte, – întrucât se poate observa că vă este cunoscut că în Săptămâna Luminată am preferat să vizitez cimitirele, şi am vizitat peste 200, în schimbul altor vizite –, am constatat că morţii dumneavoastră au fost îngropaţi de două ori: o dată sub pământul reavăn al ţării şi o dată sub mormanele de gunoaie care le guvernează.
Ştiţi, evreii aveau în afara zidurilor cetăţii o groapă în care aruncau gunoaiele şi care se numea gheenă; în România se numeşte vărsătoare. Cam aşa arată, din păcate, unele dintre cimitirele eparhiei din care faceţi parte. Nu credeţi? Vă aştept la Centrul Eparhial să vă prezint fotografiile deja arhivate, unele trimise chiar de credincioși. Sigur, acum, din respect faţă de credincioşii acestei eparhii, nu voi posta nicio fotografie pe site-ul Arhiepiscopiei şi nici nu voi pomeni numele vreunei parohii, deşi modul dumneavoastră justiţiar, ca să nu îl numesc altfel, în care îmi adresaţi întrebările ar merita o astfel de dezvăluire.
Stimate domnule, pentru informarea dumneavoastră, când intru într-un cimitir eu am certitudinea că este un loc sfânt şi aceasta pentru că, printre cei care îşi dorm somnul de veci, mulţi dintre ei sunt sfinţi. Da, aşa cum citiţi, sfinţi! Sunt copii sfinţi, sunt mame sfinte, sunt taţi sfinţi; într-un cuvânt: sunt oameni sfinţi! Cei care şi-au abandonat rudele de Dincolo nu au însă o astfel de certitudine. De unde această constatare? Simplu! Din felul în care arată cimitirele, respectiv mormintele celor strămutaţi la Domnul, ale căror rude sau ai căror semeni trec cu indiferenţă pe lângă ele. Mergeţi în Elveţia sau Germania să vedeţi cum arată un cimitir, deşi respectivii, protestanţi fiind, nu au cultul morţilor! Din acest punct de vedere, vorba Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, „sunt mai creştini decât creştinii”.
Şi acum să vă răspund întrebărilor dumneavoastră.
1. De obicei, în vizitele pastorale eu aleg cu cine să merg în teren, mai ales atunci când personalul de la Centrul Eparhial este liber, aşa cum s-a întâmplat în Săptămâna Luminată; nici dumneavoastră, nici altcineva nu poate dispune cu cine să merg.
2. Da, aveţi dreptate, cimitirele sunt fie în proprietatea parohiilor, fie sunt administrate de primării, dar asta nu mă împiedică să le vizitez, ca episcop al acestei eparhii, mai ales că ele sunt deservite de preoţii hirotoniţi de episcopi, nu de primari.
3. Cât despre un cimitir al Arhiepiscopiei, ce să vă spun? Până în prezent nu s-a reuşit acest lucru, ca de altfel multe altele ce nu s-au făcut de la Revoluţie încoace. Eu însă vă asigur că, nu peste mult timp, eparhia dumneavoastră va avea şi un astfel de cimitir.
4. Cine v-a spus că refuz să stau de vorbă cu preoții și cu credincioșii eparhiei cred că a glumit. Spun aceasta pentru că se poate verifica în registrul de la intrarea în clădirea Centrului Eparhial că, de la venirea mea ca episcop al acestei eparhii, ales canonic de Sfântul Sinod, nu de …, aşa cum se preconiza, am primit în audienţă pe toţi preoţii şi credincioşii care au dorit.
5. Cât priveşte aşa zisele „plimbări” prin județul Suceava despre care faceţi vorbire cu reproş, de parcă judeţul Suceava ar fi proprietatea exclusivă a dumneavoastră, ele nu au fost făcute „din fuga mașinii”, după cum tendenţios afirmaţi, ci doar cu o anumită discreţie şi aceasta pentru că nu m-a interesat promovarea persoanei mele, ci starea de fapt a lucrurilor din eparhie. Şi, din păcate, cele 200 de vizite, pe lângă alte 700 efectuate la biserici, mănăstiri și schituri, au fost lămuritoare. Aţi mai afirmat şi altădată că evit să mă întâlnesc cu preoţii şi credincioşii şi că nu am făcut nicio slujbă în parohii. Doamne, ce frământări interesante mai aveţi? Mă întreb cum de mai puteţi dormi nopţile de grija acestor slujbe? Ştiţi, mă întrebaţi de parcă atunci când slujim la Arhiepiscopie sau pe la mănăstiri, credincioşii care participă la slujbe nu ar fi credincioşii parohiilor dumneavoastră?! Dar, staţi liniştit, după ce se va încheia şi cu pandemia aceasta prin care trece lumea și cu perioada restricțiilor, nu veți fi bucuros de cât de multe slujbe veți avea. Am experienţa slujbelor, chiar și a câte 250/an, dacă vă preocupă atât de mult liturghisirea mea. Şi, apoi, aş dori să-i văd pe oameni aşa frumoşi cum sunt, fără mască, fiindcă dintr-aceștia cu mască are ţara din belşug şi când nu este pandemie.
6. Folosiţi în preambulul întrebărilor dumneavoastră un text din Ioan 10, 1-5, care necesită câteva lămuriri. a. Nu am intrat în biserică prin podul acesteia, ca să apreciaţi că aş fi intrat ca „un fur şi tâlhar”, ci pe uşa de la altar, considerat a fi, prin prezenţa lui Hristos euharistic, locul cel mai sfânt al bisericii; b. În biserică, la slujbe, nu participă oi, ci persoane, care poartă chipul lui Dumnezeu în ele. Or oile rămân la statutul de necuvântătoare, nu de persoane; c. Furii și tâlharii despre care face vorbire parabola nădăjduiesc că au pierit din Arhiepiscopie în aceste 9 luni; sau cel puţin s-au împuținat. Cert este că au fost mulţi, nu puţini; d. Cât priveşte partea a doua a parabolei, concludentă rămâne situaţia misionară în care se află eparhia. Aşa că, din acest punct de vedere, nu mă simt vizat, ci ar cam trebui să vă puneţi ca ninivitenii câţiva saci de cenuşă în cap şi să vă pocăiţi, fără să părăsiţi Biserica, fiindcă sunt destui care au făcut-o în ultimii ani, apropos de „glasul păstorilor” la care faceţi referire.
Aş încheia, rugându-vă: 1. să inițiați, dacă este cazul, dezgunoierea cimitirului din parohia de care aparțineți şi să-i îndemnaţi şi pe alţii să o facă; 2. Să renunţaţi a împiedica lucrarea ierarhului precum odinioară Petru pe Hristos, – bănuiesc că ştiţi la ce mă refer, ca unul ce v-aţi arătat dibaci în mânuirea textelor scripturistice –, întrucât, chiar dacă veţi sta, vorba românului, „luntre şi punte”, nu voi renunţa la atribuţiile care îmi intră în fişa postului şi care la episcopi se numeşte Gramată; şi 3. Daţi-vă mai puţin cu părerea, pentru că vă lipseşte baza de date necesară unor observaţii pertinente; ori vă faceți că nu vedeți. Hristos a înviat!
137. C.P.
„Sărut mâna, Înaltpreasfinţia Voastră! Vă rog să-mi scuzaţi îndrăzneala, dar nu cunosc programul liturgic al Bisericii … din comuna …. Pe uşa bisericii acesta nu este afişat, iar pe pagina de socializare a acesteia nu se găseşte. De asemenea, nici preotul paroh nu poate fi contactat în timpul săptămânii. Cu toată iertarea, Părinte Arhiepiscop, cum pot afla când se deschid uşile bisericii în timpul săptămânii? Iertaţi şi binecuvântaţi!” (C.P.)
Hristos a înviat! Stimate domnule, cea mai simplă cale de a afla programul liturgic al unei parohii este cea de a lua legătura cu preotul paroh sau cu ceilați slujitori ai bisericii (paracliser, cântăreț, epitrop etc.). Se pare însă că v-a fost mai uşor să alegeţi această cale care să treacă pe la mine. Ştiu, totuşi, de pe vremea când eram la Mănăstirea Putna (1980-1991) şi suplineam parohiile din preajma mănăstirii că practica era ca preotul să anunțe la sfârșitul fiecărei Sfinte Liturghii, după predică, programul săptămânii care urma; asta era practica atunci şi aceasta a rămas, deşi la venirea mea aici le-am cerut preoţilor să afişeze programul la avizierul parohial. Se pare că unii au înţeles, alţii … Şi de aici, neînţelegerile.
Oricum, părintele dumneavoastră, prin părintele protoiereu, ne-a comunicat programul săptămânal de la biserica parohială, pentru a vi-l pune la dispoziție, program care va fi şi afişat.
Program:
Luni – vineri – program administrativ, asistență religioasă în parohie în funcție de solicitările credincioșilor şi alte ascultări faţă de forul superior – Protopopiat;
Sâmbătă – 15:00 – 17:00 – servicii religioase şi pregătirea bisericii pentru slujba de a doua zi;
Duminică – 08:00 – 13:00 – Utrenie, Acatist, Sfânta Liturghie şi cuvânt de învăţătură.
Telefon parohie – …, telefon paracliser – … . Hristos a înviat!