Hristos a înviat! Isokratima se aseamănă unei candele electrice, pe când isonarul este un suflet care rezonează cu ritmul melodic al cântărețului. Isokratima nu poate trăi și transmite implicit nimic.
Încurajăm parohiile și mănăstirile să se gândească serios la a-și crește viitorii psalți. Psaltul nu este un angajat temporar sau mai puțin temporar, care își face o meserie de unul singur acolo, într-un colț, cu o isokratimă, ci el are datoria să crească oameni în jurul lui, cărora să le lase ca predanie această artă psaltică.
Împăratul David învață: „Tinerii şi fecioarele, bătrânii cu tinerii, să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălţat.” (Psalmii 148, 12-13). Faptul că la Mănăstirea Sihăstria Râșcăi se folosește isokratima, de altfel singura mănăstire în care se folosește de puțin timp un astfel de instrument, nu mă miră, deoarece părintele stareț, așa cum îl cunoașteți, este pasionat de muzica bisericească și, întrucât a stat foarte mulți ani în Grecia, nu putea să nu accepte acest instrument propus de niște părinți protopsalți plecați din Sihăstria Voronei. Să sperăm că, nu peste mult timp, va înlocui isokratima cu părinți și frați. Doamne, ajută!
